Expoziție Caritas Sursa foto: Facebook / REACTOR de creație și experiment
Milioane de români au fost păgubiți în anii ’90 după ce au participat la fenomenul Caritas, prima schemă Ponzi de mari proporții din România. În speranța unor câștiguri mari și rapide, într-o perioadă dominată de sărăcie, inflație mare și frământări sociale din timpul tranziției de după Revoluție, ei și-au pus atât încrederea, cât și economiile în acest sistem. Anul acesta, fenomenul Caritas a devenit obiectul unei expoziții care trebuia să fie admirată în Cluj-Napoca, însă autorii inițiativei susțin că permisiunea de a expune le-a fost refuzată cu o zi înainte de vernisaj de către reprezentanții Primăriei.
Expoziția face o trecere în revistă a modului în care a funcționat fenomenul Caritas, fondat de un contabil brașovean, Ioan Stoica, și susținut de o publicație din Cluj și chiar de primarul de atunci, Gheorghe Funar, dar și de alte personalități ale lumii intelectuale, precum Fănuș Neagu sau Marin Sorescu.
Expoziția descrie și fenomenele și consecințele economice pe care le-a creat fenomenul Caritas. De exemplu este ilustrată creșterea fulminantă a vânzărilor magazinelor și explozia prețurilor generate de participarea la joc a clujenilor. Este, de asemenea, punctată apariția unei noi generații de antreprenori, dintre cei care au investit la începutul jocului și care au creat numeroase afaceri, dintre care unele dezastre financiare celebre: Banca Dacia Felix, Bancorex, Credit Bank etc.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Istoric vorbind, jocul Caritas s-a bazat pe modelul schemei Ponzi, adică pe o fraudă economico-financiară denumită după inventatorul ei, escrocul italian Charles Ponzi, „celebru” la începutul secolului XX, în Statele Unite, cu câțiva ani înainte de marea criză economică din 1929. Schema Ponzi presupune ca organizatorii să plătească câștigurile promise primilor investitori pentru a garanta potențialilor investitori validitatea jocului. Unul din cei mai importanți factori în menținerea jocului este ca depunătorii să nu solicite rambursarea integrală sau concomitentă a banilor cuveniți, ci să îi reinvestească în joc pentru a oferi circuitului continuitate și stabilitate.
Depinzând de surse, numărul deponenților variază între 2 și 8 milioane, totalul general acceptat fiind acela de 4 milioane de jucători, cu o estimare între 35% şi 50% din gospodăriile românești ca participante la Caritas, arată autorii expoziției. Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, afirma în 1993 că circuitul financiar ajunsese la un moment dat să ruleze o treime din masa monetară a României. Doar în 1994, anul în care jocul a intrat în faliment, s-au întocmit borderouri de plată în valoare de cel puțin 1.212 miliarde de lei, în condițiile în care bugetul României era de 3.000 de miliarde.
Pentru a depune bani la Caritas, mulți depunători și-au vândut casele. Banii și casele nu au mai fost recuperate niciodată, astfel că falimentul jocului a lăsat familii întregi pe drumuri. După prăbușirea circuitului, au fost depuse aproximativ 256.000 de plângeri penale la dosar. Se estimează că în realitate numărul păgubiților este mult mai mare. Totalul pierderilor înregistrate de participanții la joc a fost de 450 de milioane de dolari. La nivelul lui 1993-1994 suma aceasta reprezenta cam 2% din produsul intern brut al României. În prezent, o asemenea sumă ar însemna în jur de trei miliarde de euro.
Fondatorul Caritas fost condamnat la 7 ani de închisoare pentru fraudă, dar pedeapsa i-a fost redusă la un an și jumătate, după două apeluri. Dosarul Caritas este considerat de juriști drept cel mai mare dosar instrumentat vreodată în România: aproximativ cinci tone de documente.
Expoziția n-a primit acceptul Primăriei Cluj
re.miracolul, expoziția cu 40 de ilustrații despre cazul Caritas, realizate de artista Lucia Mărneanu, ar fi trebuit să fie accesibilă clujenilor între 6 și 20 mai, la pavilionul amplasat pe Bulevardul Eroilor. Pavilionul 10×10 este administrat de Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei.
Inițiatorii expoziției afirmă că textele care însoțesc desenele sunt atent documentate și au fost verificate la nivel de conținut științific de personalul avizat al MNIT, așteptând și avizul final al Primăriei.
În urma revizuirii materialului de către Primăria Municipiului Cluj-Napoca, permisiunea de a expune a fost refuzată cu o zi înainte de vernisaj, primind sugestia de a găsi o altă locație pentru expoziție, afirmă aceștia.