Sursa Foto: Inquam Photos/ Autor: Octav Ganea
Accesul la o locuință de calitate este unul extrem de dificil pentru segmente largi din populația țării, arată datele Consiliului Economic și Social, care a adunat o serie de statistici într-un amplu studiu privind locuirea. România este fruntașă la numărul de locuințe în proprietate personală în UE-28, cea mai mare rată de supraaglomerare se înregistrează tot în România. Dacă în UE 1,5% din populație nu are toaletă, duș sau cadă, 21,1% din populația României locuiește în această stare de precaritate, procent aproape triplu față de Bulgaria. Iar costurile sunt foarte mari: dacă la nivel european costurile de construcție pentru noi locuințe au crescut cu numai 17% între 2010 și 2020, în România ele au crescut cu 49%.
CES recomandă adoptarea a zece indicatori cheie “de maximă relevanță la nivel național” cu privire la locuirea de calitate și setarea de ținte de politică publică pentru îmbunățirea lor.
Studiul CES – „Locuirea în România: Îmbunătățirea calității, sustenabilității și accesibilității. Analiză, diagnoză și recomandări de politici publice și reglementare” – a fost realizat în perioada decembrie 2021 – iulie 2022 cu aportul patronatelor, sindicatelor și structurilor asociative ale societății civile reprezentate în Plen și pe baza contribuțiilor aduse de experți independenți în această problematică.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
România înregistrează o serie de “recorduri” îngrijorătoare, notează analiza. Astfel, dacă în UE-28 una din zece familii cheltuie mai mult de 60% din venitul disponibil pentru chirie, în România una din cinci gospodării se află într-o astfel de situație. Mai mult de unul din zece tineri săraci trăiește într-o lipsă severă de locuințe în UE-28, însă în România procentul este de 44,7%. Deși România este fruntașă la numărul de locuințe în proprietate personală în UE-28, cel mai mic număr de camere de persoană (1,1) și cea mai mare rată de supraaglomerare (45,1% din locuințe) se înregistrează tot în România. Dacă în UE-28 1,5% din populație nu are toaletă, duș sau cadă, 21,1% din populația României locuiește în această stare de precaritate, procent aproape triplu față de Bulgaria, următoarea clasată la nivel european.
În plus, deși la nivel european costurile de construcție pentru noi locuințe au crescut cu numai 17% între 2010 și 2020, în România ele au crescut cu 49%. În aceste condiții, accesul la o locuință de calitate este unul extrem de dificil pentru segmente largi din populația țării.
Aproximativ 18% din populația UE trăiește într-o casă supraaglomerată, iar România are cea mai mare rată de supraaglomerare, 45,1% din locuințe găsindu-se în această situație. Se consideră că o persoană locuiește într-o gospodărie supraaglomerată dacă gospodăria nu are la dispoziție un număr minim de camere egal cu: o cameră pentru gospodărie; o cameră per cuplu în gospodărie; câte o cameră pentru fiecare persoană singură în vârstă de 18 ani sau mai mult; o cameră pe pereche de persoane singure de același sex cu vârsta cuprinsă între 12 și 17 ani; câte o cameră pentru fiecare persoană singură cu vârsta între 12 și 17 ani și neinclusă in categoria precedenta; o cameră per pereche de copii sub 12 ani.
Totuși, datele statistice trebuie analizate cu precauție, subliniază autorii analizei, așa cum este cazul acestui indicator: în foarte multe state europene, camera de zi (sufrageria) nu este considerată statistic o cameră (așa cum este cazul României), ci doar dormitoarele, fapt care alterează semnificativ unii indicatori ai calității locuirii la nivel european.
Chiriile au crescut constant din 2010 până în 2020, cu 14%, România raliindu-se mediei europene. Totodată, inflația a crescut tot cu 14%, în unele state, precum România, chiar și cu mai mult (26%). În același timp însă, România are costuri cu locuința sub media europeană, cele mai mari costuri înregistrându- se în Irlanda (84 % peste media UE), Danemarca (66% peste medie) și Luxemburg (64% peste medie). Totuși, deși la nivel european costurile de construcție pentru noi locuințe au crescut cu numai 17% între 2010 și 2020, în România ele au crescut cu 49%.
În medie, în UE în 2020, 20,1% din venitul disponibil a fost dedicat cheltuielilor cu locuința, acest procent fiind de 16,6% în România.
Sunt și unele progrese. Populația totală care locuiește într-o locuință cu un acoperiș care curge, cu pereți, podele sau fundație umede sau cu putregai în ramele ferestrelor sau în podea. La nivelul Uniunii Europene, valoarea medie pentru anul 2020 a fost de 14,8%, în scădere de la 15,5% (primul an de referință, 2011). De asemenea, pentru România se remarcă o scădere a acestui indicator de la 18,1% în 2011, la 10,0% în 2020, când valoarea acestuia a fost sub media Uniunii Europene (a se vedea tabelul 7). Sub raportul clasamentului, România se situează pe locul 9.
Număr familiilor marginalizate care locuiesc în condiții improprii. Analiza notează că primul aspect referitor la datele statistice privind familiile marginalizate care locuiesc în condiții improprii, colectate de MMSS ca rezultat al aplicării prevederilor Legii nr. 116/2002 privind marginalizarea socială,
vizează numărul mare de județe în care acest indicator este zero în mulți ani, existând județe care sunt recunoscute ca având un număr semnificativ de familii și persoane care locuiesc în condiții precare (Bistrița Năsăud, Galați, Gorj, Ialomița, Prahova, Maramureș, Vâlcea, Vrancea). În ultimul deceniu s-au prezentat date constante evidențiind amploarea fenomenului locuirii improprii în județele Covasna, Olt, Neamț, Sibiu și Suceava. În anul 2021 cele mai multe familii marginalizate care locuiesc în condiții improprii sunt în județele Sibiu (1355), Olt (850), Mureș (761) și Bihor (722).
Locuire pentru grupuri vulnerabile
În România există câteva grupuri cu acces redus la o locuință și la locuire de calitate, notează analiza. Marea majoritate a celor care se regăsesc în aceste grupuri se confruntă cu sărăcia, mulți dintre ei aflându-se in stare de saracie severă și cronică. Aceștia sunt, de altfel, si beneficiarii (eligibili) ai locuirii sociale. Cuantificarea acestor populații vulnerabile și a stării acestora în raport cu locuirea este de cele mai multe ori dificilă, întrucât o serie de indicatori care măsoară dimensiunile acestui fenomen nu operează cu date defalcate, ci cu „medii”, aspect ce nu ne indică cu acuratețe adevărata magnitudine a fenomenului, menționează autorii. Spre exemplu, datele cu privire la standardul decent de locuire (15 mp/ persoană) se colectează uneori la nivel de UAT, nu la nivel de gospodărie, ceea ce distorsionează imaginea de ansamblu, întrucât există multe locuințe subdimensionate și puține supradimensionate.
Printre aceste grupuri vulnerabile, al căror mare numitor comun este, de cele mai multe ori, sărăcia, regăsim:
– Persoane adulte fără adăpost (PAFA)
– Tineri (cu sau fără propria lor familie)
– Tineri care părăsesc sistemul de protecție a copilului
– Persoane cu dizabilități (inclusiv HIV / SIDA)
– Persoane aflate în nesiguranță locativă (ca urmare a tipului de ocupare a locuinței, a tipului de contractare/ închiriere);
– Persoane care trăiesc în așezări informale;
– Grupuri / comunități ale minorității roma;
– Persoane care trăiesc în locuințe inadecvate raportat la o serie de standarde minimale
și în vecinătăți / comunități care nu oferă infrastructura minimală pentru o locuire decentă.
– Batrâni.
Conform unui studiu din 2020 realizat de Fundația „Alături de Voi”, “România este unul dintre statele europene cu un stoc de locuințe sociale/locuințe publice foarte mic (2% din total locuințe), stoc insuficient în raport cu nevoile identificate la nivel national. […] România are cel mai grav nivel de “deprivare severă de locuire” din ţările UE-28 și afectează în România 21,4% din populație, de patru ori mai mult decât media țărilor UE-28 (5,1%).” Același studiu afirmă: “Conform I.N.S., în anul 2018 în România existau 111.960 locuințe proprietate de stat, numărul diferitelor categorii de locuințe publice nefiind cunoscut, ci doar apreciat de diferite surse: cca 40.000 locuințe pentru tineri construite de ANL, cca 10.000 locuințe sociale”.
Cei 10 indicatori de monitorizare
“În urma analizării cadrului instituțional european și național cu privire la colectarea de date asupra calității locuirii și locuințelor, am selectat și propunem un set de zece indicatori cheie, care să fie colectați cu regularitate și precizie și raportați la valorile medii europene, politicile naționale privind locuirea urmând să cuprindă ținte concrete pentru îmbunătățirea acestor valori”, arată autorii analizei CES.
Cei 10 indicatori cheie relevanți selectați pentru evaluarea accesului si calității locuirii in Romania sunt următorii:
• Numărul mediu de camere pe persoană, în funcție de gradul de urbanizare (ilc_lvho04d)
• Rata de supraaglomerare în funcție de gradul de urbanizare – populație totală – sondaj EU- SILC (ilc_lvho05d)
• Rata de supraaglomerare – populație totală – sondaj EU-SILC (ilc_lvho05q)
• Rata de suprasolicitare a costurilor locuințelor – Sondaj EU-SILC (ilc_lvho07b)
• Rata de suprasolicitare a costurilor locuințelor în funcție de tipul gospodăriei – sondaj EU-SILC (ilc_lvho07e)
• Distribuția populației în funcție de costul locuinței și gradul de urbanizare (ilc_lvho29)
• Populația totală care locuiește într-o locuință cu un acoperiș care curge, pereți umezi, podele sau fundație sau putrezesc în ramele ferestrelor sau podeaua – sondaj EU-SILC (ilc_mdho01)
• Populația totală care nu are nici baie, nici duș în locuința lor – sondaj EU-SILC (ilc_mdho02)
• Cheltuieli cu locuinţe, servicii şi dezvoltare publică ca procent din total cheltuieli sau (nivel UAT) din bazele de date privind execuția bugetelor locale – sursa datelelor Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (nivel județ)
• Număr familii marginalizate care locuiesc în condiții improprii – sursa datelor: Ministerul Muncii și Solidarității Sociale) – (nivel județ)