Opinie de Andreea Ivăniș – Associate, GNP Guia Naghi și Partenerii, Otilia VÎLCU – Partener, GNP Guia Naghi și Partenerii
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Începând cu anul 2022, România a reglementat la nivel național regimul de control al investițiilor străine directe prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2022 privind măsurile de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2019/452 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2019 de stabilire a unui cadru pentru examinarea investițiilor străine directe în Uniune, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996 („OUG 46/2022”). Potrivit OUG 46/2022, orice investiție care se încadrează în sectoarele considerate strategice, așa cum sunt enumerate în Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 73/2012, și care are o valoare ce depășește pragul de 2 milioane de euro, este supusă obligației de notificare către Comisia pentru examinarea investițiilor străine directe („CEISD”).
Pentru clarificarea aplicării acestor prevederi, Consiliul Concurenței a pus în consultare publică un set de instrucțiuni, elaborate în temeiul art. 3 alin. (5) din OUG nr. 46/2022 („Instrucțiunile FDI”). Acestea vizează în principal modul de evaluare a criteriului valoric al investiției, unul dintre elementele-cheie pentru determinarea obligației de notificare.
Instrucțiunile FDI sunt utile atât pentru investitori, cât și pentru consultanții care îi asistă, oferind claritate cu privire la situațiile în care o investiție trebuie supusă analizei CEISD. Aceste clarificări urmăresc să asigure un cadru predictibil și transparent pentru aplicarea regimului național de control al investițiilor străine directe, indiferent dacă acestea provin din state membre ale Uniunii Europene sau din afara acesteia, contribuind astfel la protejarea intereselor esențiale de securitate națională.
Prin publicarea Instrucțiunilor FDI, România face un pas important spre clarificarea cadrului de examinare a investițiilor străine directe. Totuși, în pofida acestor clarificări, rămân încă zone care necesită explicații suplimentare pentru ca investitorii și consultanții să poată evalua corect dacă o anumită tranzacție intră sub incidența regimului de control FDI.
-
Cum se determină valoarea investiției?
Instrucțiunile FDI stabilesc o abordare detaliată a calculului valorii investiției, pornind de la premisa că aceasta reflectă totalitatea fondurilor puse la dispoziție de investitor. Astfel, sunt avute în vedere:
-
Contraprestațiile bănești și non-bănești: plăți în numerar, active, transferuri de proprietate, remiteri de datorie, servicii sau alte beneficii în natură.
-
Achiziții de participații: prețul titlurilor și/sau capitalul pus la dispoziție prin majorări de capital social.
-
Împrumuturi și finanțări: aici apare o zonă de incertitudine, întrucât, potrivit Instrucțiunilor FDI, valoarea împrumutului (inclusiv dobânzile) este inclusă în valoarea investiției. Totuși, rămâne neclar dacă, spre exemplu, granturile nerambursabile sau ajutoarele de stat acordate investitorilor ar trebui incluse în valoarea notificabilă. În special în cazul ajutoarelor nerambursabile, nu este clar dacă acestea, deși nu provin din fonduri ale investitorului, ar putea fi considerate parte din investiția supusă screening-ului.
-
Conversia participațiilor existente, tranzacțiile multi-jurisdicționale și contraprestațiile în etape.
Pentru a facilita înțelegerea practică a principiilor generale prezentate în Instrucțiunile FDI, mai jos redăm câteva exemple reprezentative privind modul de determinare a valorii investiției în funcție de natura tranzacției.
Aceste exemple nu sunt exhaustive, dar reflectă principalele tipuri de operațiuni care pot face obiectul regimului de screening FDI din România, precum și modul în care trebuie interpretate diferitele componente ale valorii investiției:
Tip de investiție / tranzacție |
Cum se calculează valoarea investiției |
Exemplu practic |
1. Achiziție de acțiuni sau părți sociale |
Prețul plătit pentru acțiuni / părți sociale și eventualele sume suplimentare (ex. majorări ulterioare). |
O companie germană cumpără 51% dintr-o firmă românească de IT, plătind 3 milioane EUR → Valoarea investiției = 3 milioane EUR. |
2. Majorare de capital social prin aport în numerar |
Totalul aportului: valoare nominală + prima de emisiune. |
Un fond american subscrie acțiuni noi în valoare nominală de 2 mil. EUR, plus o primă de emisiune de 500.000 EUR → Total = 2,5 milioane EUR. |
3. Aport în natură (echipamente, brevete etc.) |
Valoarea de piață a bunurilor aduse ca aport. |
O firmă din Franța aduce un software licențiat evaluat la 1 milion EUR ca aport → Valoarea investiției = 1 milion EUR. |
4. Tranzacție mixtă (numerar + active) |
Se cumulează toate formele de aport. |
Un investitor din Polonia plătește 500.000 EUR cash și transferă utilaje evaluate la 700.000 EUR → Valoare totală = 1,2 milioane EUR. |
5. Transfer prin prestări de servicii sau know-how |
Se evaluează serviciile/know-how-ul la valoarea de piață. |
Un investitor italian oferă consultanță tehnologică evaluată la 200.000 EUR, în loc de plată în numerar → Valoare investiție = 200.000 EUR. |
6. Împrumuturi acordate companiei țintă (inclusiv dobânzi) |
Se include principalul + dobânzile estimate. |
O companie din Elveția împrumută 4 milioane EUR către o firmă românească, pe 5 ani, cu dobânzi totale estimate la 600.000 EUR → Total = 4,6 milioane EUR. |
7. Conversia unui împrumut existent în acțiuni |
Se ia în calcul suma împrumutată + orice plăți suplimentare legate de conversie. |
Un împrumut anterior de 1 mil. EUR este convertit în acțiuni + un aport suplimentar de 300.000 EUR → Valoare totală = 1,3 milioane EUR. |
8. Achiziție de acțiuni listate la bursă |
Se ia în considerare prețul de închidere din ziua anterioară notificării. |
Un fond achiziționează acțiuni listate la BVB pentru 1 milion EUR (la prețul de închidere de ieri) → Valoarea = 1 milion EUR. |
9. Investiție realizată în etape succesive |
Se cumulează valorile fiecărei etape. |
Etapa 1: 2 mil. EUR în 2025, Etapa 2: 3 mil. EUR în 2026 → Valoarea totală a investiției = 5 milioane EUR. |
10. Plăți condiționate de atingerea unor obiective (ex. milestone payments) |
Se includ plățile condiționate dacă sunt legate direct de investiție. |
Inițial 1 mil. EUR + 500.000 EUR plătiți la finalizarea unei fabrici → Valoare totală = 1,5 milioane EUR. |
11. Tranzacție globală (multi-jurisdicțională) fără alocare clară pentru România |
Se ia valoarea totală a tranzacției sau estimarea părților pentru România. |
Un grup achiziționează un business regional pentru 100 mil. EUR; partea din România nu e clar separată → Se poate lua în calcul întreaga valoare globală. |
-
Etapele unei investiții
Pentru tranzacțiile realizate în mai multe etape, regula este clară: valoarea totală a investiției se calculează prin cumularea valorilor fiecărei etape. Cu toate acestea, nu este pe deplin clar ce înseamnă o „etapă” distinctă și în ce moment trebuie făcută notificarea – la începutul primei etape sau înainte de ultima.
În lipsa unor clarificări suplimentare, rămâne neclar dacă prin „etape” trebuie să înțelegem:
- etapele unui plan de afaceri (ex.: faze succesive de dezvoltare prevăzute într-un proiect de investiție pe termen lung), sau
- etapele unei singure investiții, fracționate din punct de vedere operațional, tehnic sau financiar.
Tot astfel, în cazul unei investiții implementate treptat (de exemplu: achiziția treptată a participațiilor într-o companie, pe parcursul mai multor ani), nu este clar dacă notificarea trebuie făcută:
- la momentul depășirii pragului legal, după ce mai multe etape succesive cumulează o valoare totală semnificativă, sau
- anticipat, la momentul inițierii primei etape, dacă aceasta face parte dintr-un plan mai amplu, predefinit.
Aceste aspecte ridică dificultăți semnificative de interpretare pentru investitori și consultanți, mai ales în contextul proiectelor complexe, structurale sau multi-fazice, unde frontiera dintre etape autonome și faze ale aceleiași investiții nu este întotdeauna clar delimitată.
-
Ce urmează?
Instrucțiunile FDI nu sunt încă în vigoare – ele vor produce efecte doar după publicarea în Monitorul Oficial. Cu toate acestea, ele aduc o serie de clarificări utile, în special cu privire la tipurile de operațiuni care pot face obiectul screeningului:
-
majorări de capital social;
-
împrumuturi;
-
achiziții de active;
-
tranzacții în natură sau prin compensări.
Concluzie: un prim pas, dar nu și ultimul
Instrucțiunile FDI reprezintă un prim pas util pentru înțelegerea regimului de screening FDI în România, contribuind la conturarea unor criterii de evaluare a valorii investițiilor. Totuși, mai sunt necesare clarificări suplimentare, mai ales în ceea ce privește notificarea ajutoarelor de stat sau definirea etapelor de investiție și corelarea acestora cu momentul notificării. În lipsa acestor clarificări, aplicarea practică a regimului FDI poate varia semnificativ de la caz la caz, iar riscul de interpretări neuniforme rămâne semnificativ.
În concluzie, practicienii și investitorii vor trebui să urmărească îndeaproape evoluțiile legislative ulterioare și să interacționeze proactiv cu autoritățile competente pentru a obține lămuriri punctuale, mai ales în cazul tranzacțiilor complexe, structurate în etape sau care implică finanțări atipice.
Până la consolidarea unui cadru complet și clar, aplicarea regimului FDI din România va rămâne un exercițiu care necesită prudență, analiză detaliată, precum și dialog cu autoritățile competente.