Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a pronunțat recent o decizie referitoare la acordarea voucherelor de vacanță angajaților din sectorul bugetar din instituții care susțin că nu au fonduri suficiente pentru aceste beneficii. Instanța a stabilit, scrie avocatnet.ro, că aceste vouchere se acordă în limita sumelor alocate în bugetul de stat sau local.
Decizia a fost generată de o dispută privind solicitările angajaților unei instituții publice pentru acordarea voucherelor aferente anilor 2019-2020, solicitări pe care angajatorul le-a contestat invocând constrângerile bugetare.
Angajații au cerut în instanță obligarea angajatorului la acordarea voucherele de vacanță pentru anii 2019 și 2020, susținând că aceste vouchere sunt un drept care le revine conform legislației în vigoare, dar care nu a fost respectat de către angajator. Instanța supremă a fost chemată să decidă dacă obligativitatea acordării voucherelor este absolută, chiar și în absența fondurilor necesare, mai arată sursa citată. Adică, o instanță de apel a întrebat ÎCCJ dacă angajatorii publici au obligația absolută de a acorda aceste vouchere, chiar și în lipsa fondurilor bugetare.
„În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), (24) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, astfel cum a fost modificata si completata prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2018 privind modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, voucherele de vacanţă se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unităţile din sistemul bugetar”, scrie în decizia pronunțată de Înalta Curte în dosarul nr. 2143/1/2024.
Avocatnet.ro amintește că art. 1 alin. 2 din OUG nr. 8/2009, așa cum a fost modificat prin OUG nr. 107/2018, stabilea obligația instituțiilor publice de a acorda vouchere de vacanță în cuantum de 1.450 lei anual per salariat pentru perioada 2019-2020, fără a mai condiționa această obligație de disponibilitatea bugetară. Înainte de modificarea din 2018, textul de lege prevedea acordarea de vouchere doar „în limita sumelor prevăzute în buget alocate cu această destinaţie, în perioada 1 iulie 2017-30 noiembrie 2018”. Cu toate acestea, mai arată sursa citată, există mai multe prevederi în această ordonanță care stabilesc că acordarea voucherelor se face în limita resurselor disponibile/alocate.
În proces, instanța de fond a dat câștig de cauză angajaților, dar în apel, instanța a cerut lămuriri de la ICCJ, care au venit sub forma deciziei ce poate fi citată integral mai jos.
Decizia nr.2 în dosarul nr. 2143/1/2024
Admite sesizarea Curţii de Apel Timişoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, formulată în dosarul nr. 5495/30/2022 şi, în parte, sesizările Tribunalului Maramureş – Secţia I civilă, formulate în dosarele nr. 2739/100/2023 şi nr. 3008/100/2023, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), (24) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, astfel cum a fost modificata si completata prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2018 privind modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, voucherele de vacanţă se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unităţile din sistemul bugetar.
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea Curţii de Apel Oradea – Secţia I civilă, formulată în dosarul nr. 1526/111/2023, în ceea ce priveşte următoarea chestiune de drept:
„Dacă dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, pentru voucherele de vacanţă cuvenite şi neacordate, aferente anului 2020, astfel cum au fost modificate prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2018, coroborat cu dispoziţiile art. 100 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că obligația de a prevedea sume în buget cu această destinație revine angajatorului sau Ministerului Sănătății, reclamanții fiind angajați ai unui spital clinic județean de urgență – UPU.”
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea Curţii de Apel Pitești – Secţia I civilă, formulată în dosarul nr. 3149/90/2021, cu privire la următoarea chestiune de drept:
„În interpretarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 şi a Normelor metodologice privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 215/2009, cu modificările şi completările ulterioare, refuzul angajatorului de a acorda vouchere de vacanţă, în condiţiile prevederii de sume cu această destinaţie în bugetul de venituri şi cheltuieli legal aprobat, dă dreptul angajatului să solicite despăgubiri, constând în contravaloarea acestor vouchere, precum şi în dobânzi legale penalizatoare?”.
Respinge, ca inadmisibile, sesizările formulate de Tribunalul Maramureş – Secţia I civilă, formulate în dosarele nr. 2739/100/2023 şi nr. 3008/100/2023, în privinţa următoarelor chestiuni de drept:
„Dacă art. 1 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2019 poate fi interpretat în sensul că, în ipoteza în care voucherele de vacanţă nu au fost emise în anul fiscal în care trebuiau emise, angajatorul poate fi obligat la emiterea voucherelor de vacanţă sau, din contră, aceste norme se impun a fi interpretate în sensul că ulterior angajatorul poate fi obligat doar la despăgubiri egale cu contravaloarea voucherelor de vacanţă neacordate.
Dacă modificarea art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2019 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 131/2021 privind modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, aprobată cu modificări prin Legea nr. 130/2023, cu modificările ulterioare, poate fi interpretată în sensul că a instituit permisiunea acordării voucherelor de vacanţă şi în anul 2021, având în vedere interdicţia iniţial instituită prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.
În cazul în care răspunsul la cea de-a doua întrebare este în sensul că angajatorul poate fi obligat la emiterea voucherelor de vacanţă, în această situaţie se pot acorda dobânzi sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform art. 1.531 alin. (1) din Codul civil?”.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2025.