De câteva săptămâni, producția de energie în termocentralele ce funcționează cu gaz este, aproape liniar, la 1.750 – 1.800 MWh, spre maximul posibil din prezent. Merg din plin toate grupurile pe gaze, adică nu multe, Brazi (Petrom), Iernut (Romgaz – subcapacitată, o nouă facilitate este în construcție) și Elcen, care produce agent termic și electricitate.
Temrmocentralele pe gaze au urcat către acest nivel de producție odată cu răcirea semnificativă vremii, până atunci ele funcționând la 1.300-1.400 MWh. Este mai multă nevoie de electricitate din gaze pentru că a crescut consumul și pentru că centralele de acest tip reglează sistemul. Sunt cu pornire aproape imediată, spre deosebire de cele pe cărbune, și stabilizează SEN.
Azi, spre exemplu, un consum orar de circa 8.300 MW este acoperit de Hidroelectrica (în jur de 2.000 de MW), de termo pe gaz, de Nuclearelectrica – 1.380 de MW, de termo pe cărbune – 1.100 MW. Eolianul și solarul aproape că nu contează. Totalul producției interne ajunge la circa 7.200 MW.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Importul net este de circa 1.100 MW, însă nu este clar dacă pentru că trebuie acoperit un deficit intern de producție sau pentru că traderii au găsit o energie mai ieftină în vecini (este posibil să fie cumulul acestor factori). De obicei, România este net exportator de curent atunci când funcționează din plin sursele de energie cele mai ieftine, eolianul, solarul și hidro. Această energie este ieftimă, deci competitivă pe orice piață. Dacă sunt prețuri mai bune în vecini, atunci această energie ieftină ajunge acolo unde este cerută și, evident, plătită.
Per total, la nivel de putere instalată, cel mai mare producător de energie al României este Hidroelectrica. Cărbunele, teoretic, are o capacitate mai mare, de peste 10.000 de MW. Practic însă, mare parte din capacități nu mai funcționează, fie pentru că sunt depășite moral și fizic, fie că nu pot găsi loc în piață, din pricină că energia pe care o produc este mult prea scumpă.