Sursa foto: Pexels
Asociația Energy Policy Group (EPG) și Asociația WWF România au analizat Strategia Națională a Hidrogenului și Planul de Acțiune pentru implementarea acestei strategii, 2023-2030, publicate la finalul lunii mai de ministerul Energiei.
Potrivit acestora, costul de implementare este de 10,4 mld. euro.
Cantitatea totală de hidrogen necesară la nivelul anului 2030 a fost estimată la 288,8 mii tone, consum care este majoritar hidrogen regenerabil (în afară de 6.6 mii tone hidrogen cu amprentă redusă de carbon în sectorul industrial) și va proveni din următoarele sectoare: industria existentă, siderurgie – aplicații industriale noi, transport, amestec cu gaz natural.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Documentul, deși publicat după o serie de întârzieri, arată EPG, propune o abordare corelată cu obiectivele de decarbonizare ale economiei României. EPG propune revizuirea estimărilor cu privire la necesarul de hidrogen pentru anul 2030, cât și dezvoltarea mai multor scenarii de consum cu un consum mai redus de hidrogen, având în vedere fereastra limitată de timp rămasă. În acest sens, EPG subliniază nevoia ca strategia să evite utilizarea hidrogenului în CCGT-uri (centrale cu ciclu combinat) din cauza lipsei de eficiență.
Mihnea Cătuți – EPG Head of Research: “Pentru utilizarea în încălzirea locuințelor, precum este încă prevăzut în PNRR, energia regenerabilă trebuie transformată în hidrogen prin electroliză, cu o pierdere de conversie de aproximativ 40%. Arderea în boilere în condensare are la rândul ei o eficiență de aproximativ 90%. Așadar, pentru fiecare 1 MWh de energie regenerabilă, s-ar produce 0,54 MWh de energie termică. Utilizarea directă a energiei regenerabile pentru încălzire prin pompe de căldură (cu o eficiență de 300-400%) ar însemna că 1 MWh de energie electrică produsă din surse regenerabile ar genera 3-4 MWh de energie termică, adică o eficiență de 7 ori mai mare decât utilizarea hidrogenului.
Vestea mai puțin bună este că strategia se bazează în continuare pe utilizarea hidrogenului în CCGT-uri, unde fiecare 1 MWh de energie regenerabilă ar fi convertit în 0,39 MWh de energie electrică, un proces chiar mai ineficient decât utilizarea hidrogenului în încălzire. Chiar conform datelor prezentate în Proiectul Strategiei, utilizarea hidrogenului în CCGT oferă cel mai mic beneficiu din punct de vedere al reducerii emisiilor raportat la cantitatea de hidrogen consumată.”
Iar Alina Chiriță (Arsani) – EPG Head of Energy Systems atrage atenția asupra costurilor din Strategie: “Un alt aspect important pe care l-am remarcat vizează necesitatea revizuirii costului total al implementării strategiei, estimat la aproximativ 10,36 mld. EUR. În cadrul documentului nu sunt luate în considerare o serie de costuri importante precum costurile dezvoltării și modificării infrastructurii de transport și distribuție, costurile cu stațiile de comprimare, costuri privind capacitățile de stocare a hidrogenului, etc. Deși documentul prezintă potențialul teoretic, nu descrie situația sistemului românesc și care ar fi costurile necesare pentru adaptare și nu include o prezentare a necesarului de capacități de stocare a hidrogenului. Toate aceste elemente vor crește costurile implementării strategiei.”
Și Asociația WWF România crede că trebuie revizuite costurile. “În cadrul documentului nu sunt luate în considerare o serie de costuri importante precum costurile dezvoltării și modificării infrastructurii de transport și distribuție (atât rețeaua de gaze naturale, cât și energie electrică), costurile cu stațiile de comprimare, costuri privind capacitățile de stocare a hidrogenului etc. Deși este prezentat potențialul teoretic, nu descrisă situația sistemului românesc și care ar fi costurile pentru adaptare. Totodată, nu este prezentat necesarul de capacități de stocare a hidrogenului. Toate aceste aspecte, vor crește costurile implementării strategiei.”, subliniază organizația de mediu.
În plus, Asociația WWF România cere prezentarea unor alternative la scenariul “optim” descris în cadrul Proiectului de Strategie. Documentul prezintă un singur scenariu, considerat ”optim”, fără a prezenta alternativele avute în vedere în raport cu acesta.
Ca și Asociația Energy Policy Group, Asociația WWF România recomandă evitarea utilizării hidrogenului în CCGT-uri pentru că este ineficientă.
De asemenea, este solicitată și revizuirea estimărilor privind utilizarea hidrogenului în sectorul transporturilor, întrucât aceste sunt considerate nerealiste. WWF România spune că “există un număr semnificativ de impedimente: lipsa stațiilor de încărcare (chiar și prin Regulamentul privind infrastructura combustibililor alternativi, numărul acestora va fi mic), timpul de implementare a legislației la nivel național etc.
Totodată, alte constrângeri rezultă din eficiența superioară a utilizării vehiculelor electrice față de cele pe bază de hidrogen. Astfel, hidrogenul poate fi folosit drept combustibil pentru transportul greu, maritim și aviație. Pentru transportul greu terestru, hidrogenul va fi o opțiune mai viabilă pentru camioane pentru minerit sau camioane care merg pe distanțe lungi.
În cazul autoturismelor și vehiculelor de transport ușor, vehiculele electrice sunt o soluție mai bună, deoarece prezintă o eficiență mai mare și vor fi mai rentabile în comparație cu autoturismele cu hidrogen.
Chiar și în sectorul transportului de mărfuri există motive să credem că pentru majoritatea călătoriilor vor fi folosite camioane electrice, deoarece aproximativ 80% din distanțele zilnice parcurse sunt sub 400 km, aflate în raza de acțiune a bateriilor electrice.”, mai subliniază Asociația WWF România.
Alte aspecte legate de folosirea hidrogenului în transporturi au fost evidențiate și de Mihai Constantin, EPG Researcher: “Hidrogenul va juca un rol important în decarbonizarea sectorului transporturilor. Însă, având în vedere evoluțiile tehnologice, este posibil să vedem o desfășurare a vehiculelor cu baterii chiar și în cazul transporturilor de mărfuri, iar hidrogenul să fie utilizat doar pentru vehicule grele, transport pe distanțe foarte mari sau aviație. Pe scurt, consumul de hidrogen în transporturi este probabil supraevaluat.”