În 2020, 17,5% din populația UE trăia în gospodării supraaglomerate, ceea ce înseamnă că nu aveau suficiente camere pentru numărul de persoane din gospodărie, situația lor familială și vârsta lor, relevă datele publicate azi de Eurostat. Aproape jumătate din populația României (45,1%) locuia în gospodării supraaglomerate în 2020.
Lipsa de spațiu în gospodăriile supraaglomerate este amplificată de copiii care se joacă în aceeași cameră cu părinții care încearcă să lucreze la distanță, în timpul blocării cauzate de pandemia de coronavirus. În plus, mediile supraaglomerate pot prezenta un risc mai mare de răspândire a virusului.
Dintre statele membre UE, aproape jumătate din populația României (45,1%) locuia în gospodării supraaglomerate în 2020. Acesta a fost și cazul pentru aproximativ două persoane din cinci în Letonia (42,5%), în Bulgaria procentul era de 39,5%, în Polonia de 36,9% și în Croația de 36,2%. La polul opus, cele mai scăzute rate de supraaglomerare au fost înregistrate în Cipru (2,5%), Irlanda (3,2%), Malta (4,2%) și Țările de Jos (4,8%).
Rata de suprasolicitare a costurilor locuințelor este cea mai mare în Grecia, Bulgaria și Danemarca în 2020.
Pentru multe gospodării, cea mai mare cheltuială în fiecare lună se referă la costurile locuinței. Accesibilitatea locuințelor poate fi analizată prin rata de suprasolicitare a costului locuinței. Această rată arată ponderea populației care trăiește în gospodării care cheltuiește 40% sau mai mult din venitul disponibil pentru locuințe.
Rata de suprasolicitare a costurilor locuințelor a fost de 7,8% în UE în 2020, cu diferențe mari între statele membre. Rate sub 5% au fost înregistrate în 13 state membre, cele mai mici cote fiind în Cipru (1,9%), Lituania (2,7%), Malta (2,8%) și Slovacia (3,2%). La celălalt capăt al scalei, rate de peste 10% au fost înregistrate în Danemarca (14,1%) și Bulgaria (14,4%), cea mai mare rată fiind înregistrată în Grecia (33,3%).