Anul trecut, 69% din populaţia Uniunii Europene trăia într-o locuinţă proprietate personală, în timp ce restul de 31% în locuinţe închiriate, românii reprezentând cel mai ridicat procent de proprietari de locuinţe din blocul comunitar, arată datele publicate joi de Oficiul European de Statistică (Eurostat), citate de Agerpres.
Eurostat subliniază că, în majoritatea statelor, cu excepţia Germaniei, procentul celor care deţin locuinţa în care trăiesc este mai mare decât cel al chiriaşilor. În 2022, cel mai ridicat procent de proprietari de locuinţe s-a înregistrat în România (94,8% din populaţie trăia într-o locuinţă proprietate personală), Slovacia (93%), Croaţia (91%) şi Ungaria (90%). De asemenea, cel mai ridicat procent de chiriaşi se afla anul trecut în Germania (53%), Austria (49%) şi Danemarca (40%). În România, procentul este de 5,2%.
Mărimea spaţiului de locuit poate fi măsurată ca numărul mediu de camere per persoană: existau în medie anul trecut 1,6 camere per persoană în UE. În rândul statelor membre UE, cel mai mare număr se înregistra în Malta (2,3 camere per persoană), Luxemburg (2,2 camere per persoană), Belgia, Irlanda şi Ţările de Jos (toate cu 2,1 camere per persoană), la polul opus fiind Polonia, România şi Slovacia (toate cu 1,1 camere per persoană), Letonia şi Croaţia (ambele cu 1,2 camere per persoană).
Condiţiile de locuit de măsoară în mai multe moduri. Unul este dacă oamenii locuiesc în locuinţe aglomerate. În 2022, în UE 16,8% din populaţie locuia în astfel de locuinţe, faţă de un nivel de 19,1% în 2010. Cea mai ridicată rată de aglomerare se înregistra anul trecut în Letonia (41,7%), România (40,5%) şi Bulgaria (36,2%), iar cea mai scăzută în Cipru (2,2%), Malta (2,8%) şi Ţările de Jos (2,9%).
Opusul unei locuinţe aglomerate este o locuinţă sub-ocupată, prea mare pentru nevoile celor care locuiesc în ea. Cauza clasică a sub-ocupării sunt vârstnicii sau cuplurile care rămân în locuinţele lor după ce copii cresc şi pleacă de acasă. În 2022, în UE, o treime din populaţie (33,6%) trăia într-o locuinţă sub-ocupată, un procent care în mare parte a rămas stabil din 2010.
Anul trecut, cel mai ridicat procent de locuinţe sub-ocupate era în Malta (72,3%), Cipru (70,9%) şi Irlanda (67,3%), iar cel mai scăzut în România (7,3%), Letonia (9,4%) şi Grecia (11,3%).