Niveluri ireale ale cantității de energie importate astăzi, după prânz, în Sistemul Energetic Național intrând astăzi, imediat după prânz, 2.980 MW, apoi 3.102 MW din Ungaria pentru a acoperi consumul local. Cu toate sursele autohtone total insuficiente, SEN se vede pus într-o postură ingrată, capacitatea sa de schimb transfrontalier, pe relația import, fiind solicitată la maximum.
Dintre sursele interne, cea mai importantă o reprezintă termocentralele pe cărbune – undeva pe la 1.400 MW, după care Nuclearelectrica, în banda sa obișnuită, la circa 1.350 MW, după care urmează un nivel foarte redus al energie produsă din surse hidro – puțin peste 1.100 MW, la egalitate cu energia eoliană.
De departe, se vede cum prima sursă de energie a țării este importul, însă volumul acestuia poate fi de natură să ne îngrijoreze pentru că, pur și simplu, nu mai avem capacitate suplimentară, în caz că cererea internă va crește și mai mult. Acum încă nu am trecut de un consum instantaneu de 8.400 MW, dar nici nu avem încă vreme geroasă.
Problema cu producția de energie pe care ne mai putem baza – insuficientă a fost subliniată de directorul Dispecerului Energetic Național, Virgiliu Ivan, care spunea recent că am ajuns periculos de dependenți de resursa regenerabilă, ceea ce e riscant pentru Sistemul Energetic Național: „Dependența noastră de surse regenerabile a crescut foarte, foarte mult. Dacă e să punem la socoteală doar centralele clasice, în prezent, pe timpul iernii, reușim să adunăm undeva la 7.000 MW putere de producție. Restul până la 9.000 în vârf de consum ar trebui să vină din regenerabile sau din import. Aceasta este realitatea, mai mult de 7.000 MW nu putem produce din nuclear, gaze, cărbune și hidrocentrale, fără regenerabile”, spunea Ivan.
Este de remarcat, am ajuns deja la importuri maxime de energie – 3.000 – 3.100 MW în condițiile în care nici măcar vremea nu este geroasă iar consumul a ajuns la doar 8.300 MW. Nu știm ce se va întâmpla când, așa cum spunea Ivan, vom avea ger și un consum intern de 9.500 MW.