România riscă un blackout la iarnă, dacă nu va reuși să convingă Comisia Europeană să accepte amânarea până în 2029 a închiderii termocentralelor pe cărbune, care altminteri trebuie oprite până la sfârșitul acestui an, obligație asumată încă din perioada mandatului fostului ministru al Energiei, Virgil Popescu. Afirmațiile îi aparțin actualului ministru al Energiei, Bogdan Ivan, care nu l-a nominalizat explicit pe Popescu, însă a spus că aceste obligații au fost asumate încă „de acum cinci ani”, când ministru la Energiei era Virgil Popescu. O solicitare din partea României de amânare în demersul închiderii acestor termocentrale trebuie să primească răspuns de la Bruxelles până duminică. Dacă UE nu ne acordă credit, atunci fie mergem cu termocentralele înainte și riscăm penalități de două miliarde de euro de la Bruxelles, fie le închidem iar Sistemul Energetic Național va fi total șubrezit la iarnă, după cum susține ministrul Energiei.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Declarația despre un potențial blackout în Sistemul Energetic Național îi aparține ministrului Energiei, Bogdan Ivan și a fost făcută la Digi24. Oficialul spune că România se află în negocieri complexe la Bruxelles și așteaptă un răspuns de la Comisia Europeană până la sfârșitul acestei săptămâni.
Cererea pentru CE, care ar trebui să răspundă până la sfârșitul acestei săptămâni, este însoțită despre un studiu de adecvanță al SEN întocmit de Tractebel care, într-unul dintre scenarii, indică exact acest lucru: că România riscă blackout fără cărbune.
„Am arătat foarte clar cum România poate să ajungă în pauperitate energetică sau chiar în blackout, în situația în care închide aceste centrale, mai ales în perioada de iarnă, când nu avem solar, nici eolian, iar acest lucru poate duce la o blocare a României. Acest studiu a stat la baza negocierii”, a precizat ministrul.
Ivan a dat și alte detalii, pentru Economedia, din studiul Tractebel, cu care s-a dus la Bruxelles. Aflăm astfel că acesta, care are 6.000 de pagini, are printre principale concluzii că România nu poate încă suplini închiderea termocentralelor pe cărbune. „În situația în care nu putem punem alte capacități în loc și închidem grupurile de cărbune riscăm blackout total, iar prețul energiei va crește cu cel puțin 40%”, spune Ivan.
Or, în acest moment, România nu are ce pune în locul termocentralelor pe cărbune, anume unități cu pornire imediată și care să producă în bandă. Centrala pe gaze Iernut încă nu este gata, este la un gra de finalizare de 98%, iar contractul cu antreprenorul general, spaniolii Duro Felguera (în insolvență), a fost reziliat de Romgaz. Uriașa termocentrală Mintia de 1.700 MW mai are încă doi ani până să fie gata. Practic, acum suntem total descoperiți dacă renunțăm la cărbune, iar miile de MW din eolian și fotovoltaic nu pot compensa, întrucât este o producție discontinuă.
Practic, în acest moment, România și Guvernul sunt puse în fața unei alegeri, dacă răspunsul CE va fi negativ (ministrul Ivan spune că negocierile sunt foarte „complexe”):
- Închidem termocentralele, conform directivelor UE și obligațiilor asumate, caz în care riscăm un blackout cu pagube mari în economie și tensiuni sociale.
- Ignorăm cerințele UE și continuăm să păstrăm termocentralele în funcțiune. În acest caz, vor urma probabil sancțiuni, infrigement (amenzi zilnice de zeci de milioane de euro), dar „becul” va rămâne aprins în țară. Ministrul Energiei spune că penalitățile pe care le vom plăti, în acest caz, ating două miliarde de euro. „Ce negociez acum e să le păstrez active fără să trebuiască să plătesc penalități”, spune acesta.
România are o capacitate instalată de circa 2.700 MW în centralele pe cărbune, dar multe din grupuri sunt indisponibile. În mod real, pe mai mult de 1.400 MW nu ne putem baza. Mai funcționează grupuri cu o putere semnificatică pe cărbune la centralele CEO Rovinari și Turceni, la Craiova și la Râmnicu Vâlcea (Govora) – toate pe lignit și, sporadic, la termocentrala Paroșeni, pe huilă. În iarna trecută, cărbunele aducea zilnic până la 20-25% din producția internă însă SEN avea nevoie de importuri masive zilnic, undeva la circa 30% din tot consumul național.