După o creștere puternică a importurilor de energie în UE între 2021 și 2022, scenariul este diferit în 2023, importurile scăzând pentru al doilea trimestru consecutiv în comparație cu aceeași perioadă a anului precedent, anunță Eurostat.
În al doilea trimestru din 2023, comparativ cu același trimestru din 2022, importurile din UE au scăzut cu 39,4% în termeni de valoare și cu 11,3% în termeni de masă netă (greutate exprimată în tone). Aceste rezultate urmează unor scăderi de 26,5% și, respectiv, 6,1%, în primul trimestru al acestui an.
În ceea ce privește masa netă, ponderea Rusiei în importurile UE de petrol și gaze naturale a scăzut continuu în timp începând cu al doilea trimestru al anului 2022. Importurile de petrol din Rusia au scăzut de la o medie lunară de 8,7 milioane de tone în al doilea trimestru din 2022 la 1,6 milioane de tone în al doilea trimestru din acest an (-82%), dar, în schimb, importurile din partea partenerilor extracomunitari, cu excepția Rusiei, au crescut cu 5,8 milioane de tone, de la 31,5 milioane la 37,3 milioane de tone.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Ponderea Rusiei în totalul importurilor de petrol din UE a fost de 4,0% în al doilea trimestru al anului 2023, o diferență uluitoare față de cota de 21,6% înregistrată în același trimestru al anului trecut.
Importurile UE de petrol și gaze naturale, T2 2022 și T2 2023 ( medii lunare în masă netă – milioane de tone)
Importurile UE de gaze naturale au scăzut semnificativ (-17% în termeni de masă netă) în al doilea trimestru din 2023, comparativ cu același trimestru din 2022. Această reducere ar fi putut fi declanșată de planul de reducere a UE, prin care țările UE s-au angajat să reducă consumul de gaze naturale.
Importurile de gaze naturale din Rusia au scăzut de la o medie lunară de 5,1 milioane de tone în al doilea trimestru din 2022 la 2,5 milioane de tone în al doilea trimestru din 2023.
Diversificarea furnizorilor este în curs de desfășurare
Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei a determinat UE să pună în aplicare mai multe pachete de sancțiuni, care au afectat direct și indirect comerțul cu petrol și gaze naturale. Impactul este acum vizibil printr-o diversificare tot mai mare a furnizorilor de energie.
În ceea ce privește petrolul, interdicția UE privind importurile maritime de țiței rusesc a intrat în vigoare la 5 decembrie 2022, urmată de embargoul asupra produselor petroliere rafinate începând cu 5 februarie 2023, care a avut un impact asupra rezultatelor din primul și al doilea trimestru din 2023.
În al doilea trimestru din 2022, Rusia a fost principalul furnizor de petrol, cu o cotă de 15,9% din totalul importurilor UE. În al doilea trimestru din 2023, Rusia s-a clasat doar pe locul 12, cu o cotă de 2,7%, în scădere cu 13,2 puncte procentuale (pp) față de 2022.
În schimb, Norvegia (+3,5 pp, până la 13,7%), Kazahstan (+3,2 pp, până la 10,2%), Statele Unite (+2,1 pp, până la 13,6%) și Arabia Saudită (+2,3 pp, până la 9,0%) și-au văzut cota în creștere în aceeași perioadă, iar Libia a devenit un partener important, reprezentând 8,1% din importurile de uleiuri petroliere ale UE.
Importurile UE în funcție de produsele energetice și de parteneri, T2 2023, ponderea în valoare a schimburilor comerciale (%)
Situația a fost similară pentru gazele naturale în stare gazoasă, cota Rusiei scăzând cu 14,5 pp, ajungând la 13,8% din totalul importurilor UE, în timp ce cotele Algeriei (+9,3 pp) și Norvegiei (+6,2 pp) au crescut semnificativ.
n al doilea trimestru al anului 2023, Norvegia a fost principalul furnizor al UE, cu o cotă de 44,3% din totalul importurilor UE, urmată de Regatul Unit (17,8%) și Algeria (16,5%).
În ceea ce privește gazele naturale lichefiate, Statele Unite rămân de departe principalul furnizor al UE în al doilea trimestru din 2023, cu o cotă de 46,4% din totalul importurilor UE, urmate de Rusia (12,4%), Qatar (10,9%), Algeria (9,9%) și Nigeria (5,1%).
Dintre acești furnizori, doar Algeria și Nigeria și-au văzut cota în creștere (+5,2 pp și, respectiv, +1,0 pp) față de al doilea trimestru din 2022. În schimb, cotele respective ale Statelor Unite, Rusiei și Qatarului au scăzut cu -2,8 pp, -2,7 pp și, respectiv, -1,1 pp. Norvegia și Oman au devenit furnizori importanți, cu cote de 3,3% și, respectiv, 2,9%.