Industria petrochimică a Europei se destramă sub un val de închideri de uzine, după ani de pierderi și o expansiune rapidă a capacității globale condusă de China, potrivit Reuters.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Costurile ridicate de producție și uzinele îmbătrânite au lăsat producătorii europeni într-o luptă dificilă, iar regiunea a devenit tot mai dependentă de importurile de substanțe chimice primare precum etilena și propilena, elemente de bază pentru materiale plastice, produse farmaceutice și nenumărate bunuri industriale.
Miliardarul și-a făcut averea cumpărând uzine petrochimice de la BP și alte companii și, alături de alți lideri din industrie, a criticat lipsa de acțiune politică.
Comisia Europeană a răspuns luna aceasta cu o promisiune de a sprijini producția internă de substanțe chimice considerate strategice pentru industriile sale, precum etilena și propilena.
Blocul intenționează să extindă ajutoarele de stat pentru modernizarea uzinelor și să impună ca licitațiile publice să acorde prioritate bunurilor fabricate în Europa, similar legislației UE din 2023 privind metalele și mineralele. Totuși, această măsură ar putea fi prea târzie.
Afacerea chimică a Eni, Versalis, a acumulat pierderi de peste 3 miliarde de euro în ultimii cinci ani, a spus Ricci, în timp ce compania închide ultimele două unități de cracare cu abur din Italia și investește 2 miliarde de euro în biorafinări și reciclare chimică.
Alte grupuri globale precum Dow, ExxonMobi, TotalEnergies și Shell își închid sau își reevaluează activele chimice din Europa.
Majoritatea închiderilor planificate vizează unități de cracare, o instalație care transformă hidrocarburile în etilenă, propilenă sau alte substanțe chimice primare.
Un document emis în martie de opt țări ale UE privind petrochimia afirma că 50.000 de locuri de muncă ar putea fi în pericol, din cauza posibilelor închideri ale altor unități de cracare în Europa până în 2035.
Uzinele din UE sunt în principal de dimensiuni mici și medii și au funcționat la un grad mediu de utilizare sub 80%, un nivel considerat neprofitabil.
Până la 40% din capacitatea de producție a etilenei din UE, care totalizează 24,5 milioane de tone metrice, este în pericol mare sau mediu de închidere, inclusiv opriri anunțate începând cu sfârșitul lui 2024, potrivit consultanței Wood Mackenzie.
În timp ce uzinele europene mai vechi folosesc nafta ca materie primă, Statele Unite și Orientul Mijlociu folosesc materii prime mai ieftine, precum etanul, fiind un produs secundar al gazelor de șist.
Noua Dependență
Capacitatea de producție a etilenei în America de Nord va crește până la 58 de milioane de tone metrice până în 2030, de la 54 de milioane în prezent, potrivit firmei de consultanță ADI Analytics.
China, în schimb, va adăuga 6,5% la capacitatea sa de etilenă în fiecare an între 2025 și 2030, când va produce aproape 87 de milioane de tone metrice anual, a spus Huang Yinguo, CEO al China National Chemical Information Centre, în luna mai. Aceasta este de peste trei ori capacitatea actuală a UE.
Producătorii chinezi își construiesc avanposturi în Asia de Sud-Est pentru a exporta în Europa și America de Nord, ocolind taxele pe carbon și tarifele occidentale pe bunurile fabricate în China. Firmele japoneze și sud-coreene, incapabile să concureze, și-au menținut ratele de utilizare scăzute încă din 2023.
Factorii de decizie europeni se confruntă acum cu o alegere: să intervină decisiv sau să privească cum coloana vertebrală chimică a continentului se erodează.
În documentul lor din martie, țări precum Franța, Italia și Spania au cerut adoptarea unui „Act privind substanțele chimice critice”, întrucât cele mai recente date ale UE arată că regiunea a fost importator net de etilenă și propilenă în fiecare an din perioada 2019–2023.
Comisarul UE pentru Industrie, Stéphane Séjourné, a spus că Bruxelles-ul va identifica proviziile și siturile de producție strategice.
Majoritatea unităților de cracare europene au peste 40 de ani, comparativ cu doar 11 ani în China, potrivit analistului Citi, Sebastian Satz.
Totuși, producția de etilenă în Europa folosind nafta costă 800 de dolari pe tonă metrică, față de mai puțin de 400 de dolari pe tonă în SUA dacă se folosește etan și aproximativ 200 de dolari pe tonă în Orientul Mijlociu, tot cu etan, a arătat Eni într-o prezentare.
Supraviețuirea companiilor
INEOS, care operează una dintre cele mai avansate facilități petrochimice din Europa, la Köln, construiește o unitate de cracare cu etan de 4 miliarde de euro în Anvers, prima unitate nouă de acest tip în Europa în aproximativ 30 de ani, cu o capacitate de producție de 1,45 milioane de tone metrice de etilenă pe an.
Uzina, care va deveni operațională în 2026, își propune să rivalizeze cu producția chineză și să răspundă cererii locale cu o amprentă de carbon mai redusă.
O fuziune de 60 de miliarde de dolari între Abu Dhabi National Oil Company și OMV din Austria (OMVV.VI) va forma Borouge Group, al patrulea cel mai mare producător de poliolefine din lume. Compania intenționează să exporte polimeri către Europa, concurând direct cu firmele din SUA și Asia.
Analiștii spun că producția petrochimică a Europei nu va dispărea complet, dar va deveni domeniul câtorva jucători dominanți.