Află de ce inflația este mai mult decât un simplu număr și cum impactează direct buzunarul tău și cât de des ar trebui să ceri o mărire salarială pentru a ține pasul cu scumpirile.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Toată lumea rostește cuvântul „inflație”. E pe buzele tuturor, dar, sincer, cine înțelege perfect ce se întâmplă, deși o simțim la fiecare casă de marcat și chiar la propriile joburi? Practic, e o metodă subtilă, aproape invizibilă, prin care banii noștri pierd din valoare. Degeaba arată bine cifra aceea pe contractul de muncă, dacă nu mai reușim să punem în coș aceleași produse ca acum un an.
Și impactul nu e doar la alimentele de bază. Se propagă. Se simte în toate industriile. Și, desigur, afectează serios piața muncii, inclusiv acele joburi bune pe care le vizează multă lume.
Ceea ce creează, de fapt, marea problemă este viteza. Viteza cu care se mișcă prețurile, spre deosebire de salarii. Ele nu țin pasul. Să luăm un exemplu simplu: ai o inflație de 10% pe an.
Dacă primești o mărire de doar 5% în acea perioadă de 12 luni, înseamnă că ai pierdut 5% din ce puteai cumpăra. Adică, muncești la fel, poate chiar mai mult, dar rezultatul e mai puțin. O situație destul de neplăcută, nu-i așa?
Și exact asta ridică o dilemă majoră: cât de des ar trebui să te așezi la masa negocierilor ca să nu ajungi pe minus? E clar că nu există o rețetă valabilă pentru toți. Ar fi prea frumos. Totuși, profesioniștii din domeniu, economiști și specialiști HR, au conturat câteva linii de urmat.
Majoritatea oamenilor au tendința să se gândească la negocierea anuală. E standardul, nu? Cam așa se întâmplă în cele mai multe companii. Dar e oare eficient când inflația se schimbă, practic, de la o lună la alta? N-aș zice.
Unele persoane sfătuiesc chiar să se urmărească ajustările salariale la șase luni. Sau, în perioadele tensionate, chiar trimestrial. Asta nu înseamnă, totuși, să îl hărțuiești pe șef la fiecare trei luni cu o listă de cereri. Trebuie să fie o abordare inteligentă.
Oamenii ar trebui să urmărească datele oficiale. Cât e rata inflației? Dar indicele prețurilor de consum, care ne arată exact cât s-au scumpit lucrurile esențiale? Informațiile acestea sunt muniție excelentă pentru discuții.
Și, atenție, negocierea nu se bazează doar pe inflație. Deși e un argument puternic. E vital să pui pe masă și realizările personale. Lumea uită des asta: inflația îți dă motivul obiectiv să ceri mărirea, dar performanța este ceea ce dă greutate întregii cereri. Cineva care și-a asumat responsabilități noi sau a avut rezultate peste medie e mult mai bine văzut. E mult mai greu să fie refuzat.
O altă greșeală des întâlnită este focusul exclusiv pe salariul brut. În loc să ceri doar o sumă mai mare în mână, poate că e mai deștept să negociezi beneficii care te ajută direct să compensezi scumpirile.
Toate aceste avantaje îți lasă mai mulți bani în buzunar, bani pe care i-ai fi cheltuit altfel. Practic, îți crește puterea de cumpărare, chiar dacă salariul de bază nu s-a schimbat spectaculos. Un fel de strategie indirectă, dar eficientă.
Sigur, să nu uităm nici de companii. Pentru ele, e o provocare enormă să mărească salariile la viteza inflației, mai ales pentru firmele mici. De aceea, e important să prezinți totul constructiv. Arată-i angajatorului cum poți contribui la creșterea veniturilor sau la scăderea costurilor.
O negociere nu ar trebui să fie o luptă, ci o conversație despre ce valoare aduci tu și cât de important ești pentru echipa lor. Un om nemulțumit din cauza banilor va pleca. Iar costul înlocuirii și training-ului unui om nou e adesea mult mai mare decât o mărire bine gândită. Marile companii știu deja asta.
Până la urmă, frecvența negocierii ține și de domeniul tău. În sectoarele unde oamenii sunt vânați, cum ar fi IT-ul sau anumite poziții din Finanțe, discuțiile pot fi mai dese. În domenii mai vechi, cu reguli stricte, ritmul e mai lent.
Recomandarea principală e să fii mereu atent la ce se întâmplă în piață, să compari salariile pe rolul tău și să iei atitudine. Nu trebuie să aștepți să fii acționat, ci să acționezi tu.
