Sursa foto: Pixabay
În România s-au înregistrat reduceri semnificative de emisii de gaze cu efect de seră pe parcursul ultimelor decenii, însă OECD arată că România trebuie să facă mai mult pentru a atinge emisii de gaze cu efect de seră nete zero până în anul 2050, scrie Leonardo Badea, viceguvernator al Băncii Naționale a României, într-un editorial. Potrivit lui, în condițiile în care România se confruntă cu constrângeri bugetare semnificative, un rol important va reveni investițiilor verzi adecvate din zona privată.
În continuarea obiectivului propus pentru anul 2030 prin pachetul Fit for 55 de reducere cu 55 la sută a emisiilor poluante față de nivelul aferent anului 1990, și care se află în implementare la nivelul statelor membre ale UE, Comisia Europeană a avansat recent în dezbatere publică propunerea privind reducerea emisiilor nete de gaze cu efect de seră ale UE cu 90 la sută până în 2040, comparativ cu anul 1990, și a inițiat dialogul cu autoritățile naționale ale statelor membre.
Este de așteptat ca, în noua componență și prin noul mandat pentru perioada 2024-2029, Comisia Europeană să transpună obiectivul climatic stabilit pentru orizontul 2040 într-un nou pachet de acțiuni și reglementări.
Prin urmare, este foarte important ca în această etapă de dezbatere publică, statele membre, inclusiv România, să își identifice avantajele competitive proprii, sursele de finanțare, măsurile de optimizare și de eficientizare a costurilor, ținând cont de specificul și particularitățile fiecărei țări, în dialogul cu CE și cu investitorii internaționali, scrie Badea.
Potrivit lui, pe parcursul ultimelor decenii, în România, s-au înregistrat reduceri semnificative de emisii de gaze cu efect de seră. Potrivit datelor publicate atât de Eurostat, cât și celor rezultate din baza de date EDGAR, România își redusese deja nivelul net al emisiilor de gaze cu efect de seră la aproape jumătate în anul 2000 față de nivelul din 1990, în mare parte și ca urmare a schimbărilor structurale ale economiei în perioada post-comunistă (de exemplu, reducerea semnificativă a activității industriei grele și a utilizării cărbunelui). În anul 2021, emisiile nete de gaze cu efect de seră ale României reprezentau, conform Eurostat, doar 29 la sută comparativ cu nivelul din 1990.
În luna martie a.c., Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a publicat Studiul Economic pentru România, ediția 2024, care a fost lansat la București, în prezența Secretarului general al OCDE, domnul Mathias Cormann. Din perspectiva schimbărilor climatice, unul dintre principalele mesaje ale Studiului Economic al OCDE este acela că, deși sunt planificate sau în curs de desfășurare investiții semnificative pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cauzate de activitățile de generare a energiei electrice sau de transporturi, România trebuie să facă mai mult pentru a atinge emisii de gaze cu efect de seră nete zero până în anul 2050. În acest sens, potrivit studiului, este necesar un pachet cuprinzător de politici pentru a accelera procesul de reducere a emisiilor de carbon de o manieră mai eficientă și mai echitabilă, cu reglementări mai stricte, printr-o bună guvernanță și mai mult sprijin public pentru investițiile ecologice. România trebuie, de asemenea, să își consolideze reziliența la impactul schimbărilor climatice.
În cazul României, 82 la sută din emisiile de gaze cu efect de seră sunt generate de activitatea economică, restul de 18 la sută fiind produse de gospodării. Prin urmare, tranziția verde va avea efecte atât asupra populației, cât și asupra economiei.
Leonardo Badea afirmă că, pentru atingerea țintelor climatice, sunt necesare mecanisme care să contribuie la creșterea rezilienței și a capacității de adaptare la pericolele legate de schimbările climatice la nivelul întregii economii a României.
În plus, pe lângă eforturile susținute pe care le implică procesul de decarbonizare în vederea îndeplinirii angajamentelor în domeniul schimbărilor climatice, trebuie abordate concomitent și alte imperative concurente, precum revenirea din crizele multiple traversate recent, pregătirea pentru o lume a automatizării și a inteligenței artificiale, dezvoltarea pe piețe din ce în ce mai competitive, aspecte care vor genera inevitabil o serie de schimbări structurale la nivelul economiei.
Un exemplu în acest sens îl poate constitui reorientarea cererii privind locurile de muncă, dinspre sectoarele poluante, generatoare de emisii de gaze cu efect de seră, către sectoarele mai verzi. De asemenea, riscurile aferente investițiilor legate de decarbonizare, incluzând incertitudinile decurgând din modul de reglementare sau cu privire la apariția tehnologiilor cu emisii scăzute de carbon, pot fi uneori destul de mari.
Totodată, costurile de finanțare pot fi mai mari pentru tehnologiile cu emisii reduse de carbon, ținând cont de faptul că acestea necesită uneori mai mult capital decât cele cu emisii ridicate de carbon.
Tranziția energetică poate fi însă facilitată de un mediu de afaceri dinamic, care să permită o relocare a factorilor de producție de la firme mai puțin eficiente, către firme mai eficiente din perspectiva tranziției verzi (fie că vorbim de firme mari, de IMM-uri sau chiar de start-up-uri).
Încurajarea și atragerea investițiilor în România, prin dezvoltarea de activități noi, inovatoare, cu emisii scăzute de carbon reprezintă, așadar, elemente cheie în procesul de decarbonizare, dar și pentru susținerea dezvoltării economice, cu atât mai mult cu cât, la nivel european, procesul de tranziție către neutralitatea climatică reprezintă, alături de digitalizare, fundamentul planului pentru redresarea economică, ca urmare a efectelor pandemiei Covid.
Pe termen scurt, trebuie avute în vedere creșterea eficienței energetice și extinderea implementării surselor regenerabile, în domenii precum transportul rutier sau industria ușoară. Reducerea emisiilor rezultate din generarea energiei se poate totuși baza pe tehnologii deja existente și relativ accesibile ca preț, însă o provocare majoră va fi reprezentată de necesitatea decarbonizării pe termen lung a unor sectoare precum industria grea, agricultura, managementul deșeurilor sau transportul mărfurilor, în cazul cărora procesul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră este mult mai dificilă, depinzând în mare măsură de evoluțiile tehnologice (de exemplu, hidrogenul verde, captarea, stocarea și utilizarea carbonului ș.a.).
Pe de altă parte, pentru a sprijini procesul de tranziție verde a economiei, vor fi necesare investiții substanțiale. Potrivit unui raport al Băncii Mondiale pentru Europa și Asia Centrală privind clima și dezvoltarea , în cazul României, investițiile necesare pentru tranziția verde în câteva sectoare economice cheie sunt estimate la aproximativ 3 la sută din PIB-ul cumulativ până în 2050. Altfel spus, investițiile necesare pentru atenuarea schimbărilor climatice în domeniile cele mai relevante pentru decarbonizare (energie electrică, clădiri și transporturi) sunt estimate la 2,9 la sută din PIB-ul cumulativ până în 2050, pe lângă investițiile necesare în alte sectoare pentru adaptarea la schimbările climatice, care s-ar putea ridica la încă 1,3 la sută din PIB-ul cumulativ.
În acest context și în condițiile în care România se confruntă cu constrângeri bugetare semnificative, pe lângă finanțarea din fonduri publice, inclusiv din fonduri europene, un rol important va reveni investițiilor verzi adecvate din zona privată, care să conducă investitorii către tehnologii și domenii mai puțin poluante, prin implementarea unor stimulente și a unor cadre adecvate de guvernanță, conchide Badea.