Sursa foto: dolomitemountains.com
Cozi lungi de kilometri pentru a lua telecabina, bivuacuri (și gunoaie) pretutindeni. Există zile în care Munții Dolomiți sunt mai aglomerați decât oraşul Milano în timpul orelor de vârf, scrie Avvenire, conform Rador Radio România.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Această presiune devine insuportabilă pentru locurile cu un echilibru socio-natural delicat și îi exasperează pe locuitori până la punctul în care recurg la măsuri dramatice pentru a atrage atenția asupra unei probleme – supraturismul – care nu mai afectează orașele de artă precum Veneția, ci asediază și zonele muntoase.
Aşa că, după o nouă „Duminică a Patimilor”, președintele Comitetului pentru Protecția Pasurilor Dolomitice, Osvaldo Finazzer, a pus pixul pe hârtie, revărsându-și furia și amărăciunea într-o declarație dură.
În esență, aceasta afirmă: pentru noi, locuitorii din Dolomiți, este mai bine să renunțăm la recunoașterea Munților Dolomiți ca Patrimoniu Mondial UNESCO, primită în 2009, care a dus parţial la problema supraaglomerării din zonă, pentru a reveni la o viață liniștită.
„Poate că a venit momentul să renunțăm la recunoașterea UNESCO a Munților Dolomiți, care a provocat pagube incredibile munților noştri și nu numai, și să ne întoarcem la munca grea de a produce, oferi și promova servicii de calitate, așa cum suntem obișnuiți, şi nu cărți poștale”, scrie Finazzer, care citează cazul Lacului Braies ca exemplu al degradării la care sunt supuși munții.
„Faptul că a fost locul în care s-a filmat serialul de succes Un passo dal cielo, a amplificat notorietatea locației, iar rețelele de socializare au făcut restul, creând un cerc vicios”, se arată în documentul Comitetului. „Serialul de televiziune face celebru un loc accesibil, rețelele de socializare îl amplifică, supraturismul îi crește popularitatea, fapt care amplifică «supraturismul» și, în cele din urmă, accesul este închis, dând vina pe supraturism.”
În acest sens, acum câteva săptămâni a stârnit destul de multă agitație inițiativa proprietarilor terenului pe care se desfășoară traseul către Muntele Seceda din Val Gardenae. Aceștia au instalat un turnichet care cere o taxă miilor de turiști care trec zilnic prin zonă. Această inițiativă provocatoare a avut însă meritul de a scoate la iveală un fenomen care cauzează serioase probleme de coexistență între masa de turiști și locuitori, exasperați de presiunea la care sunt supuși zilnic.
Chiar și Clubul Alpin Italian, deși a reiterat că turismul montan trebuie să rămână gratuit și accesibil tuturor, a atras atenția asupra „consecințelor turismului de masă necontrolat din zonele montane”.
Și nu numai montane, așa cum subliniază acelaşi Finazzer în apelul său provocator. „Coasta Amalfi sau Cinque Terre sunt cazuri similare”, reiterează el, „zone vândute doar ca imagini de carte poștală, condamnate la faimă mondială și acum victime și prizonieri chiar și cu zone de trafic restricționat, așa cum se are în vedere pentru Munții Dolomiți. Poate a sosit timpul să reflectăm dacă vrem să vindem imaginea de carte poștală a sitului UNESCO Dolomiți sau vrem să construim o economie turistică de calitate, cu servicii de calitate, cu un turism care rămâne în zonă, care parcurge traseele, care înțelege identitatea și cultura locurilor? Cele două lucruri, imaginile de carte poștală și turismul de calitate, nu pot coexista, vezi Braies, Dolomiții, Coasta Amalfi sau Cinque Terre”, conchide Finazzer.
