Foto: Unsplash / Glenn Carstens-Peters
Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTI) și alte zece organizații neguvernamentale acuză, într-o scrisoare deschisă, Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) că, prin proiectele de decizii în calitatea sa de coordonator al serviciilor digitale, vrea să realizeze o „poliție” a internetului. Potrivit semnatarilor, proiectele ANCOM „au toate șansele de a limita drepturi fundamentale, în special libertatea de exprimare”.
Regulamentul UE Digital Services Act (DSA) a intrat în vigoare în februarie 2024, iar legea română de implementare a fost publicată în Monitorul Oficial pe 19 martie 2024. De asemenea, ANCOM a formulat mai multe proiecte de decizii, în calitatea sa de coordonator al serviciilor digitale, unele dintre acestea fiind încă în perioada de dezbatere publică.
„Din păcate, toate proiectele de reglementare propuse dau impresia unei abordări tehnice și dure, care ignoră faptul că ANCOM, prin natura mandatului său, reglementează doar o mică parte dintr-o piață imensă, interconectată și globală și, de asemenea, că aproape orice reglementează are un efect asupra drepturilor fundamentale.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
În acest context, lipsa unei analize de impact asupra drepturilor omului asociate acestor reglementări, inexistența expertizei specifice în cadrul ANCOM și lipsa consultării adecvate a industriei, a societății civile și a instituțiilor naționale pentru apărarea drepturilor omului, au generat formularea unor propuneri ce au toate șansele de a limita drepturi fundamentale, în special libertatea de exprimare”, susține organizațiile neguvernamentale, semnatare ale scrisorii deschise.
Potrivit acestora, limitări apar de exemplu prin:
- crearea unor categorii de “conținut ilegal” care nu sunt reglementate explicit ca fiind ilegale în legislația română în vigoare;
- introducerea unor măsuri extrem de birocratice de înregistrare obligatorie pentru orice categorie de furnizori de servicii intermediare, ignorând situații specifice. Spre exemplu, persoane fizice sau organizații non-guvernamentale mici se pot încadra în această categorie a furnizorilor de servicii, ceea ce reprezintă de facto un control inutil și consumator de resurse. De asemenea, o obligație de înregistrare a unui site jurnalistic (doar pentru că ar conține o secțiune de comentarii) este excesivă și chiar potențial neconstituțională;
- crearea unui mecanism în care cel care verifică un “notificator de încredere” de fapt nu are nicio competență pe fondul domeniului verificării;
- ignorarea jurisprudenței complexe a CEDO în acest domeniu – în special cauzele Delfi AS v. Estonia [Marea Cameră], 2015, MTE și Index.hu v. Ungaria, 2016 si Pihl v. Suedia, 2017;
- ignorarea deciziilor CJUE – de exemplu cauzele C-649/17 Verbraucherzentrale Bundesverband eV vs Amazon, C‑484/14 Tobias Mc Fadden v. Sony Music și C‑390/18 X v. Airbnb Ireland UC, sau alte decizii cu privire la articolele 12-14 din directiva privind comerțul electronic (care a stat la baza DSA).
„Reamintim că întreg Regulamentul UE DSA se bazează în primul rând pe respectarea drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană pentru a crea un mediu online sigur. Termenul de «drepturi fundamentale» se regăsește de peste 40 de ori în textul Regulamentului (inclusiv al preambulului), nu doar la nivel de principii, ci și de drepturi și obligații. Articolul 1 din Regulamentul DSA statuează:
«Scopul prezentului regulament este de a contribui la buna funcționare a pieței interne pentru servicii intermediare prin stabilirea unor norme armonizate pentru un mediu online sigur, previzibil și fiabil care facilitează inovarea și în care drepturile fundamentale consacrate în Cartă, inclusiv principiul protecției consumatorilor, sunt protejate în mod eficace.»
În schimb, pleiada de reglementări interne se îndreaptă mai degrabă către contrariul acestui scop al Regulamentului DSA”, se arată în scrisoarea deschisă.
Organizațiile neguvernamentale reclamă faptul că:
- Normele naționale dezavantajează furnizorii români, în detrimentul altor furnizori din alte state membre ale UE;
- Legea națională de transpunere a DSA este imprevizibilă, prin imposibilitatea identificării exacte a “autorităților competente”;
- Inovarea este limitată prin crearea acelorași obligații birocratice, cu același sancțiuni, pentru un proiect studențesc cu cele al unei firme cu o cifră de afaceri de miliarde;
- Impactul asupra drepturilor fundamentale este ignorat.
„Recomandăm ANCOM să facă un pas înapoi pe toate proiectele de decizii legate de implementarea DSA, să facă o analiză de impact asupra drepturilor omului care să însoțească aceste propuneri de reglementare și să organizeze dezbateri publice de substanță, cu implicarea industriei și a societății civile pe tema modului în care ANCOM își propune să respecte drepturile fundamentale prin implementarea DSA”, se mai arată în scrisoare.
Organizațiile semnatare:
Asociația pentru Tehnologie și Internet – ApTI
ActiveWatch
Miliția Spirituală
Asociația Respiro Human Rights Research Centre
Asociatia Mediawise Society
CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică
Centrul pentru Jurnalism Independent – CJI
Expert Forum
Centrul pentru Inovare Publică
Funky Citizens
Asociația CIVICA