Plafonările de preț au fost folosite în ultimii ani în România pentru a justifica protecția consumatorilor, însă cel mai adesea au ajuns să reprezinte de fapt un mecanism de distorsionare a pieței.
Plafonarea prețurilor și subvențiile de orice tip au fost utilizate frecvent în România ca răspuns la șocuri economice sau inflație. Avem, pentru ultimii doi ani, exemple numeroase.
Piața RCA sub presiunea plafonării
Tarifele auto RCA au fost plafonate din primăvara anului 2023, după declanșarea falimentului liderului RCA Euroins, care a urmat la scurt timp falimentul unui alt lider de piață, City Insurance. Scopul măsurii urma atunci să fie punctual: stabilizarea costurilor pentru șoferi după ieșirea forțată a marilor jucători din piață.
Măsura însă a tot fost prelungită de atunci și este încă în vigoare și în acest moment.
Drept urmare, plafonarea prețurilor RCA a avut efecte complexe.
În ciuda plafonării, primele RCA s-au dublat sau triplat în unele cazuri. În prezent, mai cumperi RCA cu sub 1.000 lei doar pentru perioade sub 12 luni. În schimb, pentru un an și chiar pentru numai șase luni, prețul unei polițe RCA a trecut de 3.000 de lei.
Asta sugerează că măsura nu și-a atins scopul și că ar putea exista alte cauze ale creșterii prețurilor, cum ar fi costurile mai mari ale daunelor sau lipsa de concurență din piață.
Totodată, experiența anterioară cu falimentul unor companii mari din acest sector indică fragilitatea pieței.
Drept urmare, o plafonare a tarifelor nu este o măsură eficientă nici pentru reducerea tarifelor și nici pentru evitarea de noi falimente.
Din contră, plafonarea a făcut piața de asigurări auto din România destul de neatractivă; putem număra pe degetele de la o mână companiile care și-au făcut debutul pe această piață, în ultimii ani, în România.
În schimb, piața are nevoie de o supraveghere mai atentă și sancționare pe merit acolo unde apar derapaje de amploare, dar are nevoie și de măsuri de atragere de noi jucători și de încurajare a concurenței din piață.
Pe deasupra, există îngrijorări că eliminarea plafonării, planificată pentru 30 iunie 2025, ar putea duce la o nouă ajustare puternică de preț în sus, iar tarifele să crească din nou.
Plafonarea adaosului comercial la alimente
Adaosurile comerciale la alimente de bază au fost plafonate începând cu august 2023, pe fondul inflației galopante la alimente în acel an. Inițial, măsura era planificată să fie temporară, până la finalul anului 2023. Însă ea a fost prelungită ca durată și extinsă și la alte tipuri de alimente și urmează să expire doi ani mai târziu, la 30 iunie 2025.
Măsura urma să vină ca o salvare pentru românii cu venituri mici, astfel încât ei să își permită alimente de bază mai ieftine.
Producătorii și retailerii și-au exprimat de-a lungul timpului preocupările semnificative cu privire la impactul măsurii asupra lanțului de aprovizionare.
Aceștia au afirmat că limitarea marjelor de profit pentru procesatori, distribuitori și retaileri ar putea reduce stimulentele pentru investiții și inovație în sectorul alimentar.
De asemenea, ei au spus că ar putea afecta negativ capacitatea micilor producători și comercianți de a concura cu marile lanțuri, ceea ce ar putea duce la o concentrare mai mare a pieței.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
În plus, ei au precizat că există riscul ca producătorii să reducă calitatea produselor pentru a-și menține profiturile în condițiile prețurilor plafonate.
În practică, plafonarea adaosului comercial pentru produse alimentare a avut o mare contribuţie la reducerea inflaţiei în ultimele luni din 2023, după cum estima Banca Națională a României.
Ulterior, însă, situația nu a mai stat la fel. În interval de un an, dintre produsele alimentare cu adaos comercial plafonat, unele s-au ieftinit, însă prețurile câtorva produse au înregistrat chiar și creșteri, cum a fost la carnea de porc. Au apărut metode de evitare a plafonării: prin vânzarea de mălai la 1,05 kg, în loc de mălaiul la un kilogram al cărui adaos era plafonat. Alți comercianți au compensat pierderile prin scumpirea altor produse, precum detergenți, scutece, chimicale, cosmetice. Detergenții au fost o vreme vedeta scumpirilor și au avut în România printre cele mai mari prețuri din Europa.
În plus, de făină sau ouă la preț plafonat au beneficiat toți consumatorii din România, indiferent dacă aveau nevoie sau nu. Produsele plafonate se găsesc la raft și ele pot fi achiziționate „la liber” atât de persoane cu venituri reduse, cât și de cetățeni cu venituri substanțiale, care și-ar fi permite să plătească un preț întreg.
Drept urmare, plafonarea adaosului comercial a fost o măsură nețintită și nu a ajutat concret pe cei cu nevoie. Au cumpărat ouă mai ieftine inclusiv consumatori care nu aveau nevoie, în timp ce consumatori vulnerabili au plătit detergenți considerabil mai scumpi.
Iar aproape doi ani mai târziu, în ciuda plafonării adaosului comercial, România continuă să aibă una dintre cele mai mari rate ale inflației din Uniunea Europeană, de peste 5%, fiind pe locul secund după ce a cedat recent primul loc către Ungaria.
Este greu de prezis ce se va întâmpla cu prețurile după încheierea măsurii, dar este limpede că ar putea exista o nouă creștere.
Energia – plafonare extinsă, consecințe pe măsură
Guvernul român a implementat un mecanism extrem de complex de plafonare și compensare a prețurilor la energie electrică și gaze naturale, ca să răspundă la scumpirea facturilor după criza energetică din 2021.
Scopul principal era de a oferi o protecție imediată gospodăriilor și companiilor împotriva costurilor ridicate ale energiei. Cu toate acestea, această intervenție a dus la o distorsionare a pieței de energie.
Pe termen scurt, plafonarea a oferit o anumită stabilitate și a protejat consumatorii de volatilitatea extremă a prețurilor. Într-adevăr, datele Eurostat indică faptul că, în a doua jumătate a anului 2023, România a avut unele dintre cele mai scăzute prețuri la gaze și electricitate pentru gospodării din Uniunea Europeană.
În schimb, pe termen lung, schema de plafonare a condus la o distorsionare acută a pieței de energie.
Majoritatea consumatorilor au beneficiat de prețuri la energie sub nivelul pieței libere. Drept urmare, s-au redus stimulentele atât pentru consumatori de a adopta măsuri de eficiență energetică, cât și pentru furnizori de a investi în noi capacități de producție sau în modernizarea infrastructurii existente.
Schema de plafonare funcționa într-un mod simplu: consum de energie mai mic, prețul din factură era mai mic. Cu cât un consumator trecea de un anumit prag de energie consumată, cu atât îi creștea prețul.
Din acest motiv, au apărut situații în care consumatori vulnerabili care locuiau în locuințe ineficiente energetic, încălzite cu sobe și neizolate termic, plăteau prețuri mai mari la energie deoarece aveau nevoie să consume mai mult pentru a se încălzi.
În schimb, persoanele cu venituri ridicate au putut să beneficieze de energie la preț mic, chiar dacă nu aveau nevoie, deoarece și-au permis să își izoleze termic locuința și să achiziționeze soluții de încălzire eficiente energetic, ceea ce le-a redus consumul de energie.
Mai mult, plafonarea a afectat furnizorii de energie, care au fost obligați să factureze clienților energia la prețul plafonat, în timp ce ei cumpărau energie la prețul pieței, mult mai ridicat. Statul român urma să compenseze această diferență, însă în realitate această compensare a avut întârzieri majore. Și în prezent statul are datorii de miliarde de lei către furnizori. În acest timp, furnizorii au accesat credite pentru a putea cumpăra energia la prețul pieței. Iar aceste credite s-au făcut în perioade cu dobânzi ridicate în piață. Aceste costuri nu vor putea fi recuperate de către furnizori.
Schema de plafonare a prețurilor la energie nu a rezolvat nici o problemă fundamentală a pieței din România: un deficit de ofertă în momentele de maxim consum. Pentru a adresa această problemă, companiile au nevoie să investească în capacități de producție de energie și să o facă în condiții de stabilitate și predictibilitate pentru a fi siguri că își recuperează investiția și fac și profit. În schimb, o prelungire continuă a plafonării prețurilor a descurajat investițiile, producătorii nefiind siguri când vor putea primi prețuri reale ale energiei care să le acopere costurile.
Iar Consiliul Concurenței a atras atenția că plafonarea preţurilor la energie din România a fost excesivă şi a permis unora să câştige mulţi bani, posibil legal, dar imoral, nejustificat din punct de vedere al oportunităţii. Din acest motiv, instituția consideră că plafonarea nu ar trebui să continue.
Plafonarea la energie electrică urmează să expire la finalul lunii iunie 2025, ceea ce aduce riscuri de creșteri ale facturilor, în lipsa unui mecanism de tranziție, deși și o prelungire a măsurii nu ar face decât să prelungească distorsiunile. La gaze, plafonarea urmează să expire anul viitor.
Concluzii și lecții
În concluzie, măsurile de tip plafonare pot proteja temporar consumatorii, în mod direct. Însă, paradoxal, ele pot rezulta în prețuri mai mari pentru consumatori, pentru că aceștia ajung să plătească, indirect, prin alte „supape”, mai puțin vizibile, costurile unei astfel de măsuri.
Companiile care sunt obligate să plafoneze tarife suportă costurile măsurii în diverse moduri: scumpesc alte produse sau servicii sau se îndatorează, lucru care va fi transmis ulterior tot către clienții lor.
Subvențiile implică totodată costuri care nu sunt întotdeauna evidente la prima vedere. Finanțarea acestor măsuri necesită resurse bugetare care, în cele din urmă, provin din taxele plătite de cetățeni.
Astfel, chiar dacă un sector beneficiază de prețuri mai mici datorită subvențiilor, consumatorii ar putea suporta costul acestora prin intermediul altor taxe sau prețuri mai mari în sectoarele ne-subvenționate.
Iar plafonările ascund, cel mai adesea, incapacitatea autorităților de a crește producția sau oferta, de a supraveghea funcționarea corectă a pieței și de a aplica sancțiuni potrivite acolo unde este cazul.
În plus, ce se întâmplă cu prețurile atunci când se ridică aceste plafonări și cum vor fi afectați consumatorii? Este de așteptat ca începutul lunii iulie, când majoritatea plafonărilor expiră, să vină cu un șoc pentru consumatori din punct de vedere al prețurilor, până când piețele se vor regla în cele din urmă.
