Sursa foto: European Council
În ultimii ani, mișcările populiste de dreapta au avut o influență semnificativă în Europa, remodelând peisajele politice și contestând normele stabilite, scrie Euronews. Aceste regimuri exercită o influență considerabilă asupra politicilor și strategiilor economice, dar împărtășesc ele o perspectivă economică comună?
Pentru a înțelege modul în care populismul de dreapta – adesea caracterizat de o retorică naționalistă, de politici anti-imigrație și de tendințe protecționiste – ar putea privi sistemul economic în ansamblu, este important să înțelegem rădăcinile sale politice.
În discursul politic actual, termenul populist semnalează imediat o înclinație anti-establishment, iar dacă prin establishment presupunem democrațiile parlamentare liberale din Europa, atunci narațiunea populistă trebuie, prin definiție, să critice ordinea actuală.
După cum a rezumat Branislav Slantchev, profesor la Universitatea din California San Diego, pentru Euronews: „Populismul opune întotdeauna ”poporul” unor „elite” nebuloase și, prin urmare, poate utiliza tot felul de idei economice, în funcție de cum este definită nemulțumirea sau ”inamicul”.” Acest lucru înseamnă că nu există un fel de Internațională populistă coordonată cu o strategie economică legată.
Mișcările populiste prosperă atunci când se opun politicilor liberale
Cu toate acestea, în contextul Europei de Vest în secolul XXI, faptul că avem un dușman comun în ceea ce privește economia de piață, subvențiile sociale, sistemele de imigrație menite să atragă forța de muncă străină și democrația liberală indică existența unor mișcări populiste separate, dar similare, care se opun status quo-ului. După cum a adăugat Slantchev: „Populismul se opune în mod implacabil politicilor liberale în principiu și, prin urmare, modelul de creștere economică va reflecta acest lucru”.
În Europa post-comunistă, unde regimurile populiste au prins deja rădăcini în anumite locuri, cum ar fi Ungaria sau Serbia, dușmanul comun diferă de cel din democrațiile consacrate și economiile dezvoltate din partea de vest a continentului. Đorđe Trikoš, consultant în comunicare strategică și co-fondator al think tank-ului „Libek”, explică pentru Euronews că „economiile nereformate, post-socialiste, fac mai probabil populismul în țările respective, iar populismul în sine are mai puține șanse de a supraviețui odată cu liberalizarea economică”.
Ca atare, o explicație generală pentru succesul mișcărilor populiste din Europa postcomunistă poate fi reprezentată de reformele economice liberale nefinalizate, care au fost subminate în timpul administrațiilor liberale sau social-democrate care au precedat competitorii populiști.
Dacă analizăm mai atent unele dintre regimurile populiste pe termen lung din Europa postcomunistă, se observă câteva puncte comune. Ungaria lui Orban și Serbia lui Vučić au în comun economii deschise, puternic orientate spre atragerea investițiilor străine directe, construind în același timp o ordine socio-politică clientelară pentru a-și susține menținerea la putere.
András Tóth-Czifra, membru al Programului Eurasia de la Foreign Policy Research Institute, oferă o explicație detaliată pentru Euronews cu privire la sistemul economic al Ungariei sub guvernarea populistă: „Politicile guvernului, deși au generat, fără îndoială, o creștere economică în ultimii 14 ani, dacă ne uităm la cifrele PIB-ului, au îngenuncheat perspectivele economice ale Ungariei pe termen lung. Este vorba de o creștere economică bazată pe forță de muncă ieftină, energie ieftină, pe o degradare a drepturilor de muncă și pe un număr mic de proiecte de investiții grandioase orientate spre export, care beneficiază adesea de sprijin politic, mai degrabă decât pe industrii bazate pe cunoaștere și pe consumul intern.”
Dacă comparăm declarația anterioară cu cea a lui Trikoš privind actualul model economic sârbesc, apare un model clar: „Economia sârbă se bazează pe căutarea de rente, pe locuri de muncă subvenționate fără prea multă dezvoltare organică și pe proiecte de investiții de tip ”show-off” care dau un semnal de forță, dar nu aduc nicio valoare reală societății.”
Ungaria și Serbia merg împotriva tendinței populiste
Atât Ungaria, cât și Serbia s-au bucurat de o creștere economică constantă, dacă nu chiar remarcabilă, sub regimurile lor populiste respective și nu au apelat la presupusul model protecționist. Dušan Pavlović, profesor la Universitatea din Belgrad, subliniază acest aspect pentru Euronews în cazul Serbiei: „Țara se bucură de o creștere constantă, de o inflație controlată și de finanțe publice echilibrate, cu un deficit bugetar de doar 2,2% din PIB și o datorie publică sub 60% din PIB. În plus, relația Serbiei cu FMI, care va fi probabil prelungită dincolo de septembrie 2024, subliniază stabilitatea macroeconomică.”
Acest lucru diferă cu siguranță de mișcările populiste din Europa de Vest, care preferă în mod obișnuit măsuri protecționiste, cel puțin într-o anumită măsură. Pe de altă parte, regimurile populiste din Ungaria și Serbia nu au reușit să transpună creșterea economică în creșterea nivelului de trai pentru majoritatea cetățenilor lor, deoarece creșterea însăși se bazează pe un model mixt de subvenții guvernamentale pentru investitorii străini și de privare de drepturi a forței de muncă locale.
Unul dintre factorii care contribuie la înăbușirea creșterii economice sub guvernarea populistă este corupția sistemică, care este un produs intenționat al construirii unui sistem de loialitate politică prin oferirea de câștiguri economice sau poziții favorabile pe piață actorilor capitaliști devotați regimului.
Tóth-Czifra pune acest lucru în perspectivă pe exemplul Ungariei: „Unul dintre obiectivele declarate ale guvernului Orban a fost acela de a crea o clasă capitalistă internă; acest obiectiv a fost atins, într-un fel, prin îmbogățirea actorilor din mediul de afaceri conectați politic prin intermediul comenzilor de stat și al fondurilor UE, precum și prin implicarea acestora în tranzacții de investiții străine facilitate de guvern.”
Trikoš oferă o evaluare în care: „corupția sistemică este principala explicație pentru forța populismului în Serbia”, în timp ce Pavlović adaugă că: „actualul președinte sârb pare să fi găsit o formulă clientelară pentru a tolera anumite niveluri de corupție atâta timp cât aceasta nu împiedică progresul economic”.
Turcia beneficiază de o schimbare de politică
Dacă se încrucișează datele privind rezultatele economice ale regimurilor populiste din Ungaria și Serbia cu cazul Turciei, se pot trage concluzii cu privire la întrebarea dacă un regim populist trebuie să adere în permanență la o strategie economică coerentă. Timothy Ash, membru asociat în cadrul programului „Rusia și Eurasia” de la Chatham House, subliniază pentru Euronews faptul că regimul populist al lui Erdogan a făcut o schimbare fundamentală în politica sa, anterior ideologică, privind ratele scăzute ale dobânzii la banca centrală: „Întoarcerea de 180 de grade de la alegerile din mai anul trecut și acum tendințe politice mai bune în Turcia – o întoarcere la ortodoxie”.
Aceasta este o afirmație importantă, deoarece demonstrează modul în care regimurile populiste construiesc modele economice și financiare bazate pe necesitate în cazul în care o criză economică amenință stabilitatea politică, ceea ce poate contrazice, în anumite cazuri, propriile lor narațiuni politice. Acestea fiind spuse, regimurile populiste de dreapta demonstrează o tendință de a crea structuri socio-economice corupte și clientelare, pentru a-și prelungi la nesfârșit șederea la putere, chiar dacă nu desființează atât regulile fundamentale ale sistemului democratic, cât și pe cele ale economiei de piață.
În concluzie, deși regimurile populiste se opun din punct de vedere ideologic democrației liberale, acestea nu sunt obligate să pună în aplicare strategii economice protecționiste. Cu toate acestea, toate regimurile populiste își modelează modelul economic și politic într-un mod care stimulează marea corupție și care, în cele din urmă, privează de drepturi poporul, pe care populiștii au venit la putere pentru a-l proteja de elitele, presupus a fi malefice.
Mai mult, creșterea economică pe termen lung poate fi afectată negativ de politicile populiste declarate, deoarece acestea limitează diversificarea, inovarea și libera inițiativă, în special în domeniile întreprinderilor mici și mijlocii.