Foto: Repsol, Facebook
Dacă în zilele când bate vântul și este soare, piața energiei electrice este relaxată, prețurile fiind mici, chiar negative, iar România fiind net exportator de curent, cu totul altfel arată lucrurile când nu avem aportul regenerabilelor. După cum se vede chiar azi, 25 aprilie, în condițiile unui consum ușor peste media ultimelor săptămâni – circa 7.000 MWh, producția nu ține deloc pasul, având la dispoziție doar 4.800 MW, la orele dimineții. Termocentralele pe cărbune și gaz, care oricum au fost aproape scoase din piață de concurența regenerabilelor, nu pot crește prea mult producția, așa că rămânem cu apa și cu Centrala de la Cernavodă – nuclearul. Așa că, așa cum se poate vedea din diagrama producție/consum Transelectrica, la 10.00, de dimineață, eram nevoiți să importăm 2.200 de MW, care reprezintă o cifră foarte mare, fiind 40% din toată producția locală.
Acesta era de dimineață deficitul de energie necesar pentru acoperirea consumului, energie care a trebuit să fie adusă din import. Problema este că, la acele ore, „disperarea” pieței locale de energie de a-și acoperi consumul a făcut ca prețul să crească la 200 de euro/MWh, adică 1.000 de lei, la ora 08.00. Mai scade prețul ceva până la ora 12.00 , când avem și maximul de importuri, dar tot rămân la peste 130 de euro/MWh. Prețurile rămân la orele prânzului la 70 – 80 euro/MWh, apoi iar urcă pe seară, pe al doilea vârf de consum, la 150 de euro/MWh.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Practic noi importăm masiv fix pe intervalele orare cu cel mai mare preț, o situație chiar pe dos față de atunci când suntem net exportatori, adică atunci când avem aport mare de regenerabile. După cum Economedia a mai relatat, când aveam prețuri zero la intern, ba chiar și negative, pe fondul producției mari în fotovoltaice exportam masiv această energie ieftină. Când n-avem regenerabile, importăm masiv energie scumpă.
Vindem ieftin și cumpărăm scump, acesta este, pentru moment, profilul pieței române de electricitate. De fiecare dată, partenerii sunt, în mare, aceiași – Ungaria și Bulgaria, țări cuplate cu România la piețele de energie.
Energia produsă din centrale eoliene și solare este cea mai ieftină pentru că este subvenționată de toți consumatorii, prin sistemul certificatelor „verzi”. Este căutată și la intern, și la extern. Cum la intern consumul, cu precădere cel industrial, este la pământ, iar fabricile oricum nu pot sta pe PZU, piața de oportunitate, pentru că nu e o energie predictibilă, de obicei această energie curge la extern. Când însă avem noi nevoie, importăm o energie scump din afară, cel mai probabil produsă chiar în termocentrale.
