Mai mulți senatori PSD, Azamfirei Leonard, Ion Rotaru și Alfred-Laurențiu-Antonio Mihai, au inițiat la Senat un proiect prin care ar putea introduce în Codul Muncii un nou tip de contract de muncă, numit „contractul de zero ore”. Astfel, angajatorul nu va fi obligat să îi ofere angajatului un anumit număr de ore pe săptămână, iar acesta ar putea veni să muncească doar dacă dorește, fiind renumerat în funcție de orele pe care le-a lucrat la momentul respectiv.
Potrivit propunerii legislative, care vine în completarea articolului 103 din Legea 53/2003, contractul de zero ore este acel contract prin care angajatorul nu este obligat să garanteze un număr minim de ore pe săptămână, iar angajatul poate să nu accepte munca în momentul în care i se cere, programul de muncă fiind în întregime flexibil.
Salariatul cu fracțiune de normă este salariatul al cărui număr de ore normale de lucru, calculate săptămânal sau ca medie lunară, este inferior numărului de ore normale de lucru al unui salariat cu normă întreagă comparabil. Angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract de zero ore, munca fiind prestată doar la cererea angajatorului.
„Realitatea cotidiană demonstrează faptul că multe companii întâmpină dificultăți atunci când trebuie să organizeze programul de lucru al salariaților. Orele de lucru nu sunt întotdeauna suficiente pentru îndeplinirea unor sarcini iar unii angajatori plătesc ore suplimentare pentru a se asigura că activitățile sunt efectuate în termen. De asemenea, unii angajatori încearcă să nu plătească orele suplimentare, astfel încât și salariații sunt prejudicial”, potrivit proiectului.
Inișiatorii proiectului consideră că Legea nr. 53/2003 republicată – Codul muncii, trebuie completată, cu noi dispoziții, prin care să fie reglementat un nou tip de contract, mai exact „contractul de zero ore”. Printr-un astfel de contract, se urmărește rezultatul orelor de muncă și nu numărul de ore lucrate. Drepturile incluse în acest contract sunt similare celor dintr-un contract obișnuit de muncă.
Potrivit proiectului, solicitarea de a se prezenta la muncă trebuie comunicată salariatului cu un anumit interval de timp înainte, care poate fi prevăzut în contractele colective și individuale de muncă sau poate fi stabilit prin lege. Acesta model de contract ar oferi beneficii clare precum flexibilitatea, plata în funcție de numărul de ore muncite și alte drepturi asociate contractului standard de muncă.
contractul de zero ore se execută în funcție de numărul de ore prestate, iar plata orelor se va realiza în funcție de orele prestate pe zi/săptămână/lună. Obligatoriu se vor include în aceast contract, modalitatea de prestare a orelor de muncă și întocmirea unei repartizări a acestora.
„Astfel, apreciem că se impune introducerea în Legea nr. 53/2003 republicată – Codul muncii, a următoarelor prevederi: „Contractul de zero ore” este acel contract prin care angajatorul nu este obligat să garanteze un număr minim de ore pe săptămână, iar angajatul poate să nu accepte munca în momentul în care i se cere, programul de muncă fiind în întregime flexibil”. Plata se va face de către angajator în funcție de numărul de ore prestare, care sunt consemnate în pontaje. În situația „contractului de zero ore”, este obligatorie evidențierea orelor efectuate, având in vedere faptul ca plata salariului se realizează in funcție de numărul de ore prestate”, potrivit senatorilor PSD.