Sursa foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Creșterea constantă a economiei românești ascunde o gamă largă de probleme, cum ar fi întârzierea reformelor și cea mai mare rată a inflației din UE, arată o analiză realizată de publicația britanică Emerging Europe.
Pe hârtie, lucrurile arată bine pentru România. Creșterea economică, limitată la puțin peste 2 % în 2023, pare să își revină în 2024, ajungând la aproximativ 3%. Țara este stabilă din punct de vedere politic și, deși nu susține Ucraina vecină cu fervoarea și angajamentul (și banii) statelor baltice, a permis Kievului să redirecționeze o mare parte din exporturile sale de cereale prin portul Constanța.
Cu toate acestea, înainte de alegerile europene și locale care au loc în acest weekend, pe străzile orașelor țării există un sentiment subiacent că progresul real a fost sacrificat pe altarul stabilității.
Actualul aranjament de coaliție dintre cele mai mari două partide politice ale țării, social-democrații (PSD) și liberalii (PNL), a înăbușit orice încercare de reformă autentică a unui sector public umflat, a unui sistem judiciar ineficient, a unui sistem educațional deficitar și a stopat procesul de digitalizare. Infrastructura rutieră și feroviară deficitară îngreunează comerțul. Partidele candidează pe un bilet comun la alegerile pentru Parlamentul European și, probabil, vor face același lucru și în cadrul votului parlamentar din țară, în decembrie.
O economie neperformantă
Pe scurt, oricât de bine se descurcă România, fără îndoială, ea este neperformantă; potențialul său rămâne neîmplinit.
Chiar și previziunile sale de creștere pentru 2024 sunt pline de avertismente. Uniunea Europeană preconizează o creștere de 3,3%, dar acest optimism este temperat de Fondul Monetar Internațional, care estimează o rată de creștere de 2,8%. Majoritatea previziunilor plasează estimările de creștere în jurul (sau puțin sub) trei procente, cu o ușoară creștere în 2025.
Institutul de Studii Economice Internaționale din Viena (wiiw), care estimează o creștere de trei procente în cea mai recentă prognoză economică pentru regiunea Europei Centrale și de Est, notează că cererea optimistă a gospodăriilor va fi împiedicată de cererea externă slabă și de sosirea lentă a fondurilor UE.
Peisajul politic din România adaugă alte straturi de complexitate la prognoza economică. Românii vor vota de cinci ori în 2024 – mai întâi, în acest weekend, în cadrul alegerilor europene și locale, apoi în cadrul alegerilor parlamentare și a două tururi de scrutin prezidențial mai târziu în cursul anului.
Actualul președinte, în mare parte ineficient, Klaus Iohannis, nu poate candida pentru un al treilea mandat. Dar, în timp ce anul 2024 se apropie de jumătatea anului, nu există încă un favorit clar pentru a-l înlocui. Atât premierul Marcel Ciolacu (PSD), cât și predecesorul și partenerul său de coaliție, Nicolae Ciucă, au lăsat să se înțeleagă că amândoi își doresc această funcție. Tensiunile dintre cei doi ar putea amenința stabilitatea coaliției, pe măsură ce se apropie votul prezidențial din septembrie.
Un posibil candidat de compromis ar putea fi Mircea Geoană, secretar general adjunct al NATO. Deși nu și-a anunțat încă oficial intenția de a candida la președinție, Geoană este în mod regulat în fruntea sondajelor (inclusiv într-un sondaj publicat săptămâna aceasta), cu mult înaintea lui Ciolacu și Ciucă.
Alegerile împiedică consolidarea fiscală
Calendarul electoral încărcat a făcut ca consolidarea fiscală și reformele structurale atât de necesare să fie dificil de realizat, partidele politice fiind mai mult concentrate pe campanie decât pe guvernare. „Austeritatea fiscală nu va fi implementată în actualul an electoral”, notează wiiw.
În plus, poziția fiscală a României rămâne slabă, ceea ce face ca țara să fie vulnerabilă la șocurile externe. Deficitul bugetar structural se situează cu mult peste nivelurile sustenabile și, deși sunt necesare eforturi de îmbunătățire a eficienței cheltuielilor și a colectării impozitelor, calea către o situație fiscală sănătoasă este plină de provocări. Deficitul de cont curent, care, conform previziunilor, se va reduce moderat până la aproximativ 6% din PIB, rămâne un motiv de îngrijorare.
Consolidarea fiscală ar contribui, de asemenea, la susținerea unei politici monetare restrictive prin reducerea presiunilor asupra cererii într-o perioadă de inflație ridicată. Țara are cea mai mare rată a inflației din UE, care, deși în scădere, s-a menținut la puțin sub șase procente în aprilie, mai mult decât dublul ratei inflației din zona euro (2,4%).
Este puțin probabil ca o majorare cu 12% a salariului minim, anunțată săptămâna aceasta (în mod suspect în apropierea alegerilor), să ajute.
Potrivit Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), care a publicat luna trecută un studiu privind economia românească, nivelul ridicat al investițiilor va susține totuși economia, împreună cu redresarea cererii externe, în timp ce presiunile asupra costurilor pentru gospodării se vor reduce treptat.
De asemenea, OCDE notează că vârstele mai mari de pensionare vor atenua presiunea fiscală cauzată de îmbătrânirea populației. Cu toate acestea, veniturile guvernamentale rămân prea limitate pentru a finanța prioritățile de cheltuieli emergente. Este nevoie de o administrație fiscală digitală pentru a combate evaziunea și a crește veniturile fiscale. Alte priorități sunt trecerea unui număr mai mare de bunuri și servicii la cota standard a taxei pe valoarea adăugată din România și eliminarea cheltuielilor fiscale distorsionate și inechitabile legate de impozitul pe venit.
Forța de muncă are nevoie de o mai mare participare a femeilor
Una dintre recomandările cheie făcute de OCDE este necesitatea de a aduce mai multe femei în rândul forței de muncă.
Participarea la forța de muncă nu a crescut suficient pentru a compensa plecarea în străinătate a românilor în vârstă de muncă, în ciuda nivelurilor record ale migrației interne, în principal din Asia de Sud.
Femeile sunt în continuare subreprezentate pe piața forței de muncă, concediul parental generos încurajând mamele să se retragă de la locul de muncă pentru a avea grijă de copii. Deficitul de servicii de îngrijire a copiilor face, de asemenea, ca familiile tinere să aibă mai greu să mențină două locuri de muncă, sugerează OCDE.
O mai bună disponibilitate a educației formale pentru copilărie și a serviciilor de îngrijire a copiilor ar facilita întoarcerea părinților la locul de muncă după ce au copii. De asemenea, sunt necesare investiții continue în formarea cadrelor didactice și în școli pentru a îmbunătăți rezultatele educaționale, cu un ajutor mai bine direcționat către cei din comunitățile vulnerabile.
O economie mai ecologică
În ultimii ani, România a înregistrat progrese reale în ceea ce privește tranziția către energia curată. Un raport recent al Bankwatch, o rețea de grupuri de bază, de mediu și pentru drepturile omului din Europa Centrală și de Est, sugerează că „Green Deal” al UE și abordarea sa de a combina o creștere a ambițiilor în materie de climă cu noi instrumente financiare și alte instrumente de sprijin, a început să schimbe percepția conform căreia regiunea Europei Centrale și de Est ar fi rămas în urmă în ceea ce privește tranziția la energia curată. România (împreună cu Letonia) este citată ca fiind „fruntașă” în ceea ce privește implementarea energiei regenerabile.
În România, utilizarea combustibililor fosili în sectorul energetic a scăzut cu 31% între 2019 și 2023, ceea ce corespunde unei creșteri de 20% a ponderii energiei regenerabile. Cota sa de energie regenerabilă în producția de energie electrică în 2023 a fost de 50,4, cu mult peste media UE de 23 % și chiar peste obiectivul obligatoriu al UE în materie de energie regenerabilă pentru 2030 (42,5 %).
Cu toate acestea, există încă provocări, cum ar fi un decalaj în ceea ce privește extinderea rețelei pentru a susține creșterea capacității de producție a energiei regenerabile. Raportul notează, de asemenea, că lipsa de coerență și de măsuri integrate în documentele strategice, cum ar fi Planul național pentru energie și climă al României, adaugă complexitate tranziției.
Între timp, slăbirea legislației privind protecția mediului, în special în ceea ce privește proiectele hidroenergetice, reprezintă o amenințare semnificativă pentru biodiversitate.