Piața forței de muncă din România rămâne relativ restrânsă, deși nu la fel de restrânsă ca înainte de Covid 19, potrivit unui raport al Erste Group, care deține Banca Comercială Română. Creșterea reală a salariilor a devenit pozitivă în primul trimestru din 2023, pe fondul unor creșteri salariale puternice în sectorul privat, determinate de lipsa forței de muncă calificate. În sectorul public, creșterea a rămas negativă în termeni reali la începutul anului 2023. Creșterea salariilor în sectorul privat a fost de 15,2%, în timp ce în sectorul public creștere a fost de 7,7%.
Conform analizei, creșterea recentă a salariilor brute nominale este atribuită unei inflații neobișnuit de ridicate, care alimentează negocierile salariale cu un decalaj de două trimestre. „Rata șomajului pare să nu aibă aproape nicio influență asupra creșterii salariilor nominale în prezent, în timp ce productivitatea muncii adaugă o presiune pozitivă asupra salariilor”.
„Ca o măsură extrem de relevantă a factorilor determinanți pentru dinamica salariului mediu brut, propunem un model macroeconomic care urmărește Rapoartele BNR privind inflația. Rata anuală de creștere a salariului mediu brut trimestrial la nivelul întregii economii este explicată printr-o ecuație a curbei Phillips a salariilor, având ca variabile explicative productivitatea pe angajat, așteptările privind inflația, condițiile de pe piața muncii, precum și primul decalaj al variabilei dependente. O variabilă fictivă a fost utilizată pentru a surprinde evoluțiile extraordinare – criza financiară din 2008 și pandemia COVID-19. Ratele de creștere a salariilor brute au fost ajustate pentru efectul transferului contribuțiilor de asigurări sociale de la angajatori la angajați începând cu 2018. Modelul explică aproximativ 80% din variația creșterii salariilor nominale; coeficienții sunt semnificativi la nivelul de 5%, iar semnele lor sunt în concordanță cu teoria economică. Descompunerea istorică arată o presiune semnificativă în sensul scăderii salariilor nominale din cauza unei pierderi de productivitate și a unei creșteri a șomajului în timpul pandemiei COVID-19. Ulterior a urmat o redresare puternică a productivității și o scădere treptată a șomajului, care au stat la baza redresării creșterii salariilor brute”, potrivit raportului.
Raportul menționează că, începând cu sfârșitul anului 2022, rata inflației a început să aibă o contribuție ridicată la rata anuală de creștere a salariilor. Contribuția primului decalaj al creșterii salariilor la perioada următoare este destul de mare pe întreg eșantionul, ceea ce indică o inerție semnificativă în evoluția ratelor de creștere a salariilor de la o perioadă la alta.
„Piața forței de muncă relativ restrânsă, împreună cu lipsa unor fluctuații importante ale ratei șomajului pe termen scurt, indică faptul că ne putem aștepta la o contribuție redusă a ratei șomajului la evoluția pe termen scurt a salariilor brute. Pe termen scurt și mediu, inflația și productivitatea vor modela cel mai probabil traiectoria creșterii salariilor nominale. Inflația persistentă și peste ținta stabilită va continua să exercite o presiune ascendentă asupra salariilor, efectul fiind destul de mare. Restrângerea pieței muncii a scăzut în ultimii ani, situându-se la 8,4% din forța de muncă extinsă în trimestrul patru din 2022, la jumătate față de nivelul înregistrat în urmă cu opt ani. Îmbunătățirea a fost determinată de o scădere constantă a ponderii persoanelor disponibile pentru a lucra, dar care nu caută un loc de muncă. În România, gradul de neocupare a pieței muncii este mai mare decât în țările ECE similare, dar sub media UE”, se mai transmite în raportul Grupului Erste.