Sursa foto: Pexels
Într-o vară în care radioul nu a difuzat niciun hit memorabil, un subiect a reușit să țină toată lumea în discuție: relația problematică a Europei cu aerul condiționat.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Nu este o dezbatere nouă. La fiecare câțiva ani, pe măsură ce temperaturile cresc, diferențele transatlantice privind obiceiurile de răcire reapar, notează Euronews.
Dar anul acesta, dezbaterea a devenit neobișnuit de aprigă, tensionând relațiile culturale dintre europeni și americani aproape la fel de mult ca tarifele impuse de Trump sau dezacordurile privind viitorul Ucrainei.
Americanii, uimiți că europenii pot trăi fără răcire constantă, și-au apărat iubitul aparat de aer condiționat cu aceeași amărăciune cu care italienii judecă toppingurile pentru pizza ale altor culturi sau francezii se indignează când străinii distorsionează „la langue française”.
Cifrele acestei diviziuni sunt clare: aproape 90% din gospodăriile americane au aer condiționat, comparativ cu aproximativ 20% în Europa, unele țări situându-se cu mult sub această cifră.
În Franța, subiectul a intrat chiar și în arena politică, politiciana de extremă dreapta Marine Le Pen solicitând un plan major de infrastructură pentru aer condiționat.
Între timp, publicații precum Financial Times și Wall Street Journal au avertizat că adoptarea lentă a tehnologiei de răcire în Europa costă deja vieți omenești.
Criticii au mers până la a da vina pe reglementările UE (sau chiar pe politica de mediu emblematică Green Deal) pentru că îi fac pe europeni să transpire.
Mitul interzicerii aparatelor de aer condiționat
Ca majoritatea lucrurilor din UE, chiar și aparatele de aer condiționat au un acronim.
În cercurile de la Bruxelles nu se vorbește despre aparatele de aer condiționat așa cum o fac oamenii obișnuiți, ci despre sistemele HVAC, adică sisteme de încălzire, ventilație și aer condiționat.
Dar Bruxelles chiar urăște aparatele de aer condiționat?
În ciuda a ceea ce sugerează unii critici, UE nu a interzis niciodată sistemele HVAC. Nici regulile sale nu restricționează în mod dramatic instalarea acestora.
Ceea ce reglementează UE sunt tipurile de sisteme permise, impunând limite pentru agenții frigorifici nocivi, cerințe pentru o eficiență mai mare și linii directoare pentru clădiri.
Raționamentul este simplu.
Europa s-a angajat să devină neutră din punct de vedere climatic până în 2050. Dacă nu se iau măsuri, o creștere bruscă a numărului de aparate de aer condiționat ineficiente ar face imposibilă atingerea acestui obiectiv.
Deci Bruxelles nu se opune răcirii, ci dorește doar ca tehnologia să se alinieze la politica climatică.
Ce spun regulile UE
Piesa centrală a acestei adaptări a politicii este Regulamentul privind gazele fluorurate, recent revizuit, care elimină treptat hidrofluorocarburile (HFC), gaze cu efect de seră puternice utilizate în multe sisteme tradiționale de răcire, până în 2050.
Prin aceste norme, producătorii sunt obligați să adopte alternative mai curate, precum dioxidul de carbon și amoniacul.
Unii actori din industrie susțin că acest lucru a încetinit creșterea pieței pompelor de căldură, o tehnologie care asigură încălzire, răcire și apă caldă.
Bruxellesul susține, însă, că scăderea prețurilor la gaz, reducerea subvențiilor și prudența consumatorilor sunt adevăratele motive, punându-și speranța într-o serie de modele noi, fără HFC, care au apărut deja pe piață.
Directiva privind proiectarea ecologică, o altă piesă a puzzle-ului, stabilește standarde minime de eficiență. Aceasta interzice efectiv modelele cele mai puțin eficiente și îi încurajează pe producători să opteze pentru modele mai ecologice.
Normele sunt corelate cu Directiva privind performanța energetică a clădirilor, care impune modernizarea fondului imobiliar învechit din Europa prin izolare mai bună și, într-adevăr, sisteme de încălzire și răcire mai ecologice.
Ambele măsuri reflectă același principiu: UE nu încearcă să elimine aerul condiționat, ci doar dorește ca acesta să fie utilizat în mod durabil.
Particularități naționale…
Cu toate acestea, o mare parte din reglementările practice privind aerul condiționat provin de la statele membre.
Spania, Italia și Grecia, de exemplu, limitează temperatura la care pot fi setate clădirile publice în timpul verii, adesea la maximum 27 °C.
Scopul este de a economisi energie, în special în perioadele de criză a aprovizionării.
Unele centre istorice ale orașelor restricționează instalarea unităților externe de aer condiționat din motive estetice.
Există și preocupări legate de mediu. Studiile arată că aparatele de aer condiționat pot crește temperatura exterioară cu câteva grade în zonele urbane dens populate, agravând așa-numitul „efect de insulă de căldură”.
Dar acestea sunt excepții, nu o explicație pentru adoptarea scăzută la nivel european.
…și rezistența culturală
Restul poveștii ține de istorie și cultură.
Europa de Sud și-a construit orașele pentru a face față căldurii: ziduri groase, ferestre umbrite și străzi proiectate pentru a maximiza fluxul de aer.
Acesta este și motivul pentru care vopseaua albă domină orizontul pitoresc al localităților mediteraneene precum Santorini în Grecia sau Vieste în Italia: suprafețele luminoase reflectă lumina soarelui și căldura radiantă, ajutând interiorul să rămână mai răcoros.
În Europa de Nord, pe de altă parte, verile erau odată suficient de blânde încât răcirea era rar necesară.
Când a apărut în Europa, aerul condiționat era considerat un lux sau chiar un risc pentru sănătate. Mulți europeni încă mai cred că expunerea la aerul rece poate provoca îmbolnăviri, iar stereotipul conform căruia aerul condiționat este pentru oamenii bogați persistă.
Problema energiei
Apoi, mai este și problema banilor.
Electricitatea europeană este mult mai scumpă decât în SUA, iar criza energetică din 2022 nu a făcut decât să întărească acest aspect.
Chiar dacă prețurile s-au stabilizat de atunci, cheltuielile suplimentare pentru funcționarea unui aparat de aer condiționat rămân prohibitive pentru multe gospodării.
Aerul condiționat reprezintă încă doar aproximativ 0,6% din consumul de energie electrică al gospodăriilor din UE, dar ponderea sa crește rapid.
Valurile de căldură din iunie și iulie 2025 au determinat o creștere a cererii zilnice cu până la 14%. Prețurile au depășit 400 EUR/MWh în Germania și 470 EUR/MWh în Polonia, chiar dacă energia solară a atins niveluri record.
Această creștere a cererii subliniază provocarea. Rețeaua electrică europeană, deja suprasolicitată, trebuie să se pregătească pentru veri mai calde și necesități mai mari de răcire.
Ce urmează
Deci nu, Bruxelles nu urăște aerul condiționat. Dar dorește să se asigure că tehnologia de răcire se încadrează în obiectivele mai largi ale Europei în materie de climă și energie.
Comisia Europeană a afirmat întotdeauna în mod clar că statele membre sunt cele mai în măsură să decidă asupra măsurilor specifice de economisire a energiei.
Dar pregătește, de asemenea, sectorul energetic al UE pentru o eră de valuri de căldură recurente și mai intense, concentrându-se pe stocare, interconectări și reziliența rețelei.
Acest lucru nu ar putea exclude o intervenție specifică în sector pe termen mediu, deși nimic nu a fost prevăzut pentru moment.
În cele din urmă, adoptarea redusă a aerului condiționat în Europa nu este rezultatul interdicțiilor sau al ostilității birocratice. Este mai degrabă o combinație de cultură, costuri, tradiție și politică.
Și pe măsură ce verile devin mai calde și valurile de căldură devin noua normalitate, acest echilibru va fi pus la încercare din ce în ce mai mult cu fiecare an care trece.
