Pentru generații întregi, căpițele de fân uriașe din România au fost mai mult decât simple structuri agricole – ele au simbolizat o legătură profundă între oameni și natură, între muncă și ritmul anotimpurilor.
Aceste stive aurii, înalte de trei metri, sunt rezultatul unui efort colectiv, transmis din tată în fiu, în care întreaga familie – de la copii la bunici – participă la cosirea ierbii și stivuirea fânului pentru iarnă.
Această practică, una dintre ultimele de acest fel din Europa, este pe cale de dispariție, avertizează The Guardian. Pe măsură ce agricultura modernă câștigă teren, iar tinerii părăsesc satele, tradiția căpițelor de fân riscă să devină doar o amintire.
Căpițele de fân din România – un ecosistem unic
Cercetările arată că pajiștile tradiționale de fân din România sunt unele dintre cele mai biodiversificate ecosisteme terestre din lume.
Înainte de cosire, între mai și iulie, aceste terenuri sunt adevărate paradisuri pentru fluturi, lăcuste și păsări, iar peste 100 de specii de ierburi și flori își găsesc locul aici, printre care lathyrus nissolia (măzăriche sălbatică), galium mollugo (floarea de sânziană) și knautia arvensis (scabioasa de câmp), notează The Guardian.
De secole, plantele, insectele și păsările s-au adaptat la ritmul cosirii și recoltării, iar biodiversitatea lor a crescut odată cu această interacțiune.
Trecerea la agricultură industrială schimbă peisajul
În vestul Europei, unde îngrășămintele artificiale și mecanizarea au preluat controlul, astfel de pajiști au dispărut aproape complet. În Marea Britanie, de exemplu, 97% dintre pajiștile cu flori sălbatice au fost distruse din anii 1930.
În satele din Carpații Orientali, schimbările se resimt puternic. În localitatea Ghimeș-Făget, unde fermele erau autosuficiente de 400 de ani, mașinile au început să înlocuiască metodele tradiționale.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
„Timp de 300-400 de ani nu s-a schimbat aproape nimic, iar acum, în ultimele trei decenii, totul se schimbă extrem de rapid. În ultimii câțiva ani, schimbările sunt ca un fulger”, spune Sarig Attila, un fermier local
Tinerii pleacă spre orașe, iar fermierii rămași nu mai găsesc ajutor pentru munca fizică necesară realizării căpițelor.
„Pierderea acestor pajiști de fân tradiționale se petrece peste tot,” spune Attila, pentru sursa citată, explicând că, fără intervenția umană, biodiversitatea scade.
„Nu mai sunt suficienți oameni care să facă această muncă – tinerii abandonează satele,” adaugă el.
„Pentru mine, este trist. Văd o valoare uriașă în acest stil de viață, dar noua generație nu o mai vede”, mai spune fermierul român, citat de The Gurdian.
Soluții pentru salvarea unei tradiții
Totuși, nu toți sunt gata să lase această moștenire să dispară.
Multe persoane se străduiesc să se asigure că aceste căpițe aurii nu devin doar o relicvă a trecutului.
Fundația Adept, o organizație din România dedicată conservării biodiversității și dezvoltării rurale, lucrează cu fermierii pentru a le oferi sprijin financiar și piețe pentru produsele lor, astfel încât să poată continua să își gestioneze terenurile în mod tradițional.
„Transilvania este ultima regiune din Europa cu peisaje agricole tradiționale la scară largă. Ne dorim să le oferim micilor fermieri un motiv să rămână”, spune Nat Page, directorul fundației.
Programul său acoperă 30.000 de hectare de pajiști aflate la sud de Sighișoara, în sud-estul Transilvaniei, gestionate de aproximativ 5.000 de mici fermieri.
Cu toate acestea, pe teren, distrugerea metodelor tradiționale continuă în ritm accelerat, iar în unele zone jumătate dintre pajiști rămân necosite.