Românii au lucrat până pe 19 iunie doar pentru a-şi plăti taxele. Un angajator scoate din buzunar 1,8 euro pentru a plăti un euro către angajat

Bani, monede / Foto: Pexels.com Foto: Pexels.com

Românii au lucrat pentru a-şi plăti dările către stat până pe data de 19 iunie, iar abia după această dată au început să lucreze pentru ei înşişi, arată calculele realizate de Institutul Economic Molinari. Asta pentru că povara taxelor apasă greu pe umerii lor: din 100 de lei, doar 53,68 lei le rămân în buzunar după plata dărilor.

19 iunie este aşadar ziua libertăţii fiscale pentru un român. Institutul Molinari calculează numărul de zile pe care trebuie să le muncească un angajat român cu un salariu mediu pentru a-şi plăti dările către stat, cu scopul de a calcula povara fiscală. Ziua din an în care acesta va termina de plătit taxele a primit numele „ziua libertăţii fiscale“.Advertisement

Numai pentru a plăti taxele către stat aferente unui an, care cumulează 46,32% din venituri, românii lucrează până în data de 19 iunie a acelui an. Abia după această dată ei lucrează pentru ei înşişi şi scapă de povara taxelor datorate statului. În ultimii patru ani, ziua libertăţii fiscale pentru un român a rămas constantă, la 19 iunie.

Această dată ne situează pe locul 19 în UE în clasamentul libertăţii fiscale, nemodificat față de anul trecut.

Cel mai rapid îşi plătesc taxele către stat locuitorii din Cipru şi Malta, pe 15 şi 26 aprilie, urmate de Irlanda și Marea Britanie (care a ieșit din UE, dar este încă inclusă în clasament), ambele pe 14 mai, și de Bulgaria, Lituania, Estonia și Danemarca, pe 24, 29, 30 şi 31 mai. Cel mai greu îşi plătesc taxele către stat locuitorii din Austria, Franţa, Belgia, Germania, pe 18, 17, 15, respectiv 6 iulie.

Topul salariilor şi al taxării

Salariile brute medii din Uniunea Europeană variază considerabil, de la puțin peste 11.000 de euro pe an în Bulgaria la peste 66.000 de euro pe an, în Luxemburg. Însă şi taxarea (impozit pe venit şi TVA) ajunge de la 28,55% (Cipru) la aproape 55% (Austria).

De exemplu, un locuitor din Luxemburg are cel mai mare salariu din UE, de 66.920 euro (69.758 euro anul trecut), în timp ce este taxat cu doar 41,76%, ceea ce îi lasă unul din cele mai mari salarii nete din UE, în sumă absolută de 38.974 euro (față de 40.234 euro, anul trecut).

Un român încasează al doilea cel mai mic salariu anual din UE, de 13.381 euro (față de 12.783 euro, anul trecut) şi este taxat cu 46,32% din acest venit, ceea ce îi lasă al doilea cel mai mic venit disponibil, în sumă absolută, de 7.183 euro (față de 6.862 euro, anul trecut).

Cel mai slab din UE stau bulgarii, care încasează anual 11.082 euro (față de 9.244 euro, anul trecut), sunt taxaţi cu 39,35% şi rămân cu 6.722 euro (față de 5.607 euro, anul trecut).

Costul angajatorului pentru a plăti un angajat cu 1 euro

Institutul Molinari a analizat şi cât îl costă pe un angajator astfel încât angajatul să primească în mână 1 euro.

În cazul României, angajatorul va trebui să scoată din buzunar 1,8 euro (1,8 euro a fost și anul trecut), pentru ca netul angajatului să fie de 1 euro. România se află în partea de sus a clasamentului, cu unul din cele mai mari costuri. De remarcat că România este singura țară în care mare parte din povara taxelor este pusă pe umerii angajatului.

Topul este condus de Austria, unde pe un angajator îl costă 2,12 (față de 2,14 euro, anul trecut) pentru ca angajatul să fie plătit cu 1 euro net. Franța rămâne pe locul doi, cu un cost de 2,11 euro (față de 2,13 euro, anul trecut), Belgia fiind următoarea în clasament, angajatorul plătind 2,08 euro (față de 2,10 euro, anul trecut).

La polul opus, în Cipru, un angajator scoate din buzunar doar 1,33 euro (la fel față de anul trecut) pentru ca angajatul să fie plătit cu 1 euro. În Malta şi Irlanda, un angajat plătit cu 1 euro îl costă pe angajator 1,40 euro (față de 1,38 euro, anul trecut), respectiv 1,50 euro (față de 1,35 euro, anul trecut).

Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:

Comentarii

  1. FALS, total fals! Un angajator plateste fix cat e valoarea contractului, nimic mai mult, el plateste valoarea negociata a prestatiei angajatului!
    Problema e ca angajatul nu-si vede mare parte din BANII MERITATI pentru ca statul ii praduieste.
    Suma pe care angajatorul o RETINE DE LA ANGAJAT si o distribuie statului sunt BANII ANGAJATULUI pe baza unui contract, NICIDECUM BANII IN PLUS DATI DE ANGAJATOR.
    Concluzie, angajatorul plateste fix contractul, insa angajatul nu se poate bucura decent de MUNCA LUI.

  2. @ Anti fake news
    Te agiți inutil.
    Dacă de maine- să presupunem – toate taxele pe salarii ar fi 0(zero), tu cât crezi că va primi angajatul, salariul brut de acum ?!
    Fals, omule, fals ! Va primi de la patron net-ul. Acel brut era format din net + taxele la stat. Daca taxele devin zero, angajatul primeste net-ul.

  3. @Mircius, eu spun ca e incorecta abordarea de principiu din articol. Adica patronul nu face niciun act eroic pentru ai da angajatului netul, ci doar plateste contractul convenit si-i distribuie banii opriti din castigul angajatului pentru viramentul spre stat.
    Insist ca acei bani (tot brutul) sunt banii angajatului si nu vreun eroism al patronului, ATAT TIMP CAT TOTUL ESTE SEMNAT PE BRUT, INCLUSIV SALARIUL MINIM E FIXAT PE BRUT, asta e legea.
    Corecta partial si afirmatia ta, da, cam peste tot in privat se negociaza netul e realitate, insa oferta are legatura cu brutul final dar si cu netul minimului pe economie (sunt niste “praguri” invizibile, straturi de angajati) asa ca daca salariul ar avea taxe 0 ar fi suficient doar ca salariul minim sa fie marit la o valoare ce cuprinde si taxele la care s-ar renunta, asa brutul devine net ca valoare si patronul nu poate oferi sub. La care in functie de valoarea postului se adauga diferenta pentru ca altfel ar fugi lumea spre posturile mai usoare daca salariul ar fi aproximativ lafel.
    Ce crezi ca impiedica un patron sa ofere azi doar sal. minim tuturor din firma??? Iti spun eu, ar angaja doar oameni de serviciu si paznic, nimeni nu ar munci pe salariul unui paznic iar salariul paznicului daca e minim nu poti sa-l scazi.
    Sunt multe lucruri “invizibile” trebuie sa fie si competitivi, daca banii aia ii poti scoate doar “pazind”, ce “fraier” ar incerca sa mai si produca ceva, am pazii toti daca salariul e aprox. lafel. E legea minimului efort, e natural si logic, fiecare “tabara” are strategia ei, aici pe mine ma deranja doar abordarea principiului pe care am explicat-o la inceput.

Comments are closed.

Comentarii

Pentru a posta un comentariu, trebuie să te Înregistrezi sau să te Autentifici.