Există o ironie greu de ignorat în peisajul economic al României. Una dintre cele mai fertile țări din Europa importă cea mai mare parte a alimentelor pe care le consumă, afirmă, într-o analiză, Călin Costinaș, coordonatorul Grupului de lucru „Produs Românesc” – Agrinnovator, care funcționează în cadrul Clubului Fermierilor Români. Cum putem corecta un deficit de miliarde de euro și construi o industrie agroalimentară competitivă? Aceasta este întrebarea provocatoare pe care o lansează.

Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:

- articolul continuă mai jos -

Potrivit lui Costinaș, rafturile din retail arată un paradox: carne procesată din Vest, lactate din Europa Centrală, dulciuri și conserve din aproape orice colț al lumii, mai puțin din România. Și toate acestea se întâmplă într-o țară cu terenuri fertile, tradiție agricolă și un număr tot mai mare de consumatori care caută produse locale.

Producție agroalimentară sub potențial

În ultimii ani, economia a crescut rapid. PIB-ul a urcat spectaculos, iar salariile au crescut cu peste 260%. În contrast, producția industrială totală a crescut cu doar 118%, iar producția internă agroalimentară a rămas sub potențial. Diferența a fost acoperită prin importuri. Dezechilibrul se vede clar în deficitul comercial total, care a ajuns acum la peste 35 de miliarde de euro. Din păcate, industria agroalimentară contribuie semnificativ la acest decalaj. În doar un deceniu, deficitul comercial agroalimentar s-a înmulțit de peste șapte ori, ajungând în prezent la 3 miliarde de euro. Cele mai mari deficite se înregistrează la carne și produse din carne (-1,2 miliarde euro), lactate (-700 milioane euro), dulciuri și ciocolată (-600 milioane euro). România importă chiar și conserve de legume și alte produse care ar putea fi realizate local, cu resurse locale.

Analize Economedia

România-Ungaria steaguri
un programator lucreaza la un laptop
adrian-dragos-paval-dedeman
economie calcule
somer calculator
burse, piete, multipli
bani, lei, economie, finante, deficit, inflatie
armata romana, capu midia, romania, nato, militari, soldati, antrenament, exercitiu militar, himars, rachete, sisteme de aparare aeriana
auto, masina chinezeasca
om robot industria automotive
transport
studenti, universitate, academie, absolventi
Piața de curierat, România, Cargus, Sameday, Fan Courier, Profit net, Cifră de afaceri, Pachet
Fermier cu legume
linie asamblare Dacia
Imagine apa piscină
Job, căutare de job, șomeri, tineri șomeri
Knauf Insulation, fabrica vata minerala sticla
George-Simion-Nicusor-Dan (1)
Steaguri Romania si UE
bani, lei, finante, bancnote, euro, 5 lei
bec iluminat, becuri
piata auto, uniunea europeana, romania
recesiune
sua dolari drapel ajutor steag flag us bani karolina-grabowska-4386425
Piata 9 restaurant
recesiune
tineri programatori foto
Corinthia
criza de ouă din SUA

Investițiile sunt esențiale

Potrivit lui Costinaș, deficitul comercial este, din multe puncte de vedere, mai periculos decât deficitul bugetar (care ține în prezent primele pagini ale ziarelor în România, din cauza nivelului foarte ridicat). Deficitul bugetar poate fi ajustat prin politici fiscale și reduceri de cheltuieli. Deficitul comercial – nu. Dezechilibrul dintre importuri și exporturi necesită ani de investiții și o producție internă capabilă să înlocuiască importurile și să genereze exporturi. Nu este o soluție rapidă, ci un proiect național.

Între timp, Polonia – o țară comparabilă – a trăit exact opusul. A trecut de la un excedent comercial de 1,4 miliarde euro la unul de 7 miliarde. A devenit al treilea cel mai mare exportator de ciocolată din Europa, fără să producă un gram de cacao. A investit în procesare, a atras multinaționale și a creat branduri.

Deficitul este, de fapt, o hartă a oportunităților!

România are terenuri, resurse, oameni, dar are și o economie care exportă cereale brute și importă produse procesate, cu valoare adăugată mare. În 2023, România a exportat grâu în valoare de peste 1 miliard de euro, dar a importat biscuiți de 130 milioane euro, conserve de legume de 56 milioane euro și supe instant de 52 milioane euro. În timp ce România livrează materie primă pieței europene, rafturile magazinelor sunt dominate de produse finite din Polonia, Germania sau Italia. Aceste cifre nu sunt doar statistici. Ele sunt semnele unei economii care își pierde lanțurile de valoare.

Ecosistemul agroalimentar este fragmentat: procesatori prea mici, ambalaje indisponibile, logistică deficitară și lipsa unei strategii coerente. Chiar și atunci când produsul există, cererea este prezentă și interesul este validat, apare constant o barieră: lipsa capitalului pentru dezvoltare. Acest blocaj este vizibil în categorii precum lactatele artizanale, conservele de legume și produsele tradiționale românești – căutate de consumatori și listate în lanțurile de retail, dar imposibil de livrat la scară mare din cauza lipsei de capacitate de producție și finanțare pentru extindere. Băncile sunt reticente, programele publice sunt lente, iar mecanismele existente nu sunt calibrate la nevoile reale ale sectorului alimentar.

Lecția poloneză

Succesul Poloniei nu este un miracol. Este o strategie, crede Costinaș. Au investit în procesare, rețele de distribuție și branding. Au încurajat parteneriatele dintre retail și producători și au creat infrastructură modernă. România încă așteaptă ca „piața să se autoregleze”. „Dar piața nu construiește abatoare, centre de colectare sau capacitate de ambalare de una singură. Piața nu oferă credit pentru risc industrial. Piața nu conectează de la sine fermierii cu procesatorii. Fără o viziune clară și coordonare între actorii-cheie – producători, retaileri, autorități și finanțatori – România va continua să joace rolul unei piețe de desfacere”, continuă Costinaș.

De unde începem?

Opinia expertului este că România nu are nevoie de o revoluție alimentară. Are nevoie de un plan. „Un plan care să pornească de la cererea reală și să meargă înapoi spre producție. Nu invers. Un plan care să aducă la aceeași masă autorități, producători, retaileri și finanțatori. Să identificăm unde se rupe lanțul: de ce nu avem murături românești la scară mare? Unde sunt borcanele, logistica? Ce ingrediente lipsesc? Ce putem procesa local? Apoi avem nevoie de infrastructură. Publică sau sprijinită prin parteneriate. Centre de colectare, ambalaje produse local, spații de depozitare, depozite frigorifice, linii de procesare. Nu putem construi o industrie fără bazele ei. Și, mai ales, avem nevoie de finanțare pentru creștere. Nu doar granturi pentru idei sau start-up-uri. Ci capital care să ajute afacerile validate să se dezvolte. Mecanisme care să înțeleagă riscul agroalimentar: sezonalitate, capital de lucru, logistică complexă”.

Concluzii

„României nu îi lipsesc resursele. Îi lipsesc coordonarea, investiția strategică și voința instituțională. Avem cerere. Avem ofertă. Avem exemple. Trebuie doar să vrem să punem piesele cap la cap.” Costinaș subliniază și un aspect esențial: „nu există oportunitate mai mare decât o piață care consumă mai mult decât produce. Deficitul este, în cele din urmă, o hartă a ceea ce putem construi”.