sursa foto: Pexels
Uniunea Europeană a introdus de duminică, 1 octombrie, un mecanism care prevede taxarea importurilor cu emisii mari de dioxid de carbon, un pas menit să accelereze eforturile pentru a deveni primul continent neutru din punct de vedere climatic, scrie Bloomberg. Politica este menită să determine și alte părți ale lumii să urmeze exemplul blocului european, însă măsura a fost însă respinsă de partenerii comerciali ai UE.
Astfel, măsura va impune o taxă pe importurile cu emisii mari de dioxid de carbon, astfel încât companiile europene obligate să respecte legislația strictă a continentului în materie de climă să nu se confrunte cu o concurență neloială din partea producătorilor din afara blocului comunitar.
Începând de duminică, când va începe prima fază a așa-numitului „Mecanism de ajustare a carbonului la frontieră”, importatorii din șase industrii mari consumatoare de dioxid de carbon vor fi obligați să înceapă să raporteze emisiile.
„Va avea implicații strategice și financiare pentru întreprinderile din întreaga lume”, a declarat Tim Figures, expert senior la Boston Consulting Group. „Ziua de duminică este doar începutul unui proces de lungă durată, dar chiar dacă unele companii nu sunt afectate imediat, ele ar putea fi afectate într-o etapă ulterioară, deoarece UE are opțiunea de a include mai multe industrii”.
Mecanismul s-a confruntat deja cu critici din partea principalilor parteneri comerciali ai UE, inclusiv Rusia și China, care susțin că acesta subminează principiile comerțului liber. De asemenea, a contribuit la tensiunile comerciale dintre UE și SUA, administrația Biden solicitând la începutul acestui an ca exporturile sale de oțel și aluminiu să fie exceptate.
Însă, odată ce va fi pus în aplicare, mecanismul va fi un test cheie pentru a vedea dacă se poate stabili un preț al carbonului în întreaga lume, ca parte a eforturilor de limitare a încălzirii globale. În cadrul celei de-a doua etape, care va intra în vigoare din ianuarie 2026, companiile vor trebui să plătească o taxă care va fi introdusă treptat, în conformitate cu prețurile de pe piața de carbon din UE. Vineri, contractul de referință al UE privind emisiile a fost de aproximativ 82 de euro pe tona metrică de carbon.
Ideea de a stabili un preț pentru emisiile de la frontiera europeană a fost vehiculată în ultimele două decenii, dar abia la începutul acestui an UE a adoptat o lege care să impună această taxă ca parte a ambițiosului său pachet de măsuri ecologice. UE are obiectivul obligatoriu de a reduce în acest deceniu emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% față de nivelul înregistrat în 1990 și de a atinge neutralitatea climatică până la mijlocul secolului.
Chiar și faza de tranziție a mecanismului la frontieră, înainte de instituirea oricărei taxe, îi va forța pe producătorii din țările exportatoare să acorde o mai mare atenție amprentei lor de carbon, potrivit cifrelor.
„În primul rând, produsele lor vor fi mai puțin competitive dacă nu reduc emisiile, iar în al doilea rând, perspectiva de a plăti un preț la carbon în UE va acționa ca un stimulent pentru a investi în decarbonizare”, a spus Figures. „Acest lucru ar putea însemna, de asemenea, o schimbare a modelelor comerciale: produsele cu emisii mari de dioxid de carbon vor fi mai greu de vândut pe piața UE, astfel încât acestea ar putea fi transferate în țări terțe fără tarife pe carbon”.
Taxa poate fi cel puțin parțial eliminată dacă în țara în care au fost produse bunurile s-a plătit deja o taxă pe carbon, ceea ce adaugă un stimulent suplimentar pentru ca țările terțe să își introducă propriile politici ecologice. O astfel de concepție împiedică, de asemenea, ca planul să fie considerat un tarif ilegal în conformitate cu reglementările elaborate de Organizația Mondială a Comerțului (OMC).
UE mai are încă mult de lucru pentru ca mecanismul să funcționeze fără probleme, de la asigurarea supravegherii conformității în statele membre până la introducerea unor norme tehnice mai detaliate. De asemenea, se va confrunta cu provocări juridice la OMC și cu dispute cu partenerii comerciali.
Els Brouwers, director pentru energie, climă și afaceri economice la Essenscia, grupul de lobby al industriei chimice belgiene, a descris mecanismul ca fiind „o sarcină administrativă uriașă pentru importatorii din UE”. Companiile au „o mulțime de întrebări” cu privire la modul în care vor fi protejate exporturile lor, a spus Brouwers.
Ecologiștii și economiștii, inclusiv laureatul Premiului Nobel William Nordhaus, au susținut de mult timp stabilirea prețului carbonului, deoarece permite țărilor să se unească într-un fel de „club al carbonului” pentru a elimina problema „free-riding-ului” pe baza eforturilor altor națiuni. Germania și-a prezentat propria idee pentru o astfel de uniune, alături de Grupul celor Șapte.
Potrivit lui Antoine Vagneur-Jones, șeful departamentului de comerț și lanțuri de aprovizionare de la BloombergNEF, Antoine Vagneur-Jones, ar putea, de asemenea, să dea un impuls piețelor de carbon nou apărute în alte țări, cum ar fi piața chineză a emisiilor, și să convingă alte țări să urmeze exemplul.
„Nu va duce la stabilirea prețurilor la carbon nici pe departe de ceea ce face UE în curând”, a scris Vagneur-Jones într-o notă. Dar în locurile în care prețurile la carbon sunt acceptabile din punct de vedere politic, ”acest lucru ar putea acționa cu siguranță ca un fel de motor”, a spus el.