Sursa: Getty Images
O analiză realizată de The Economist arată că unele companii aeriene au început să taxeze mai mult pasagerii care călătoresc singuri. Deși discriminarea de preț nu este o noutate în industrie, noua tactică – simplă și eficientă – stârnește indignare în rândul pasionaților de călătorii.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Companiile aeriene au fost dintotdeauna maeștri ai diferențierii tarifare. Pentru a-și proteja marjele de profit, în mod tradițional reduse, ele au dezvoltat așa-numitele „garduri tarifare” (fare fences), stabilind prețuri în funcție de factori precum prezența unui weekend în itinerar, pentru a taxa mai mult pasagerii dispuși să plătească – mai ales cei care călătoresc în interes de serviciu.
În ultimii ani, metodele de stabilire a prețurilor au devenit tot mai rafinate. Totuși, cea mai recentă strategie a companiilor americane de a-i identifica pe pasagerii business este remarcabil de simplă – și a stârnit reacții dure în blogosfera de travel.
În mai, site-ul Thrifty Traveler a dezvăluit că cele trei mari companii aeriene tradiționale din SUA – American, Delta și United – au început să perceapă tarife mai mari pe persoană pentru rezervările făcute de o singură persoană decât pentru itinerarii identice rezervate de două persoane.
Autorul articolului, Kyle Potter, a criticat practica spunând că operatorii aerieni „au transformat tarifele în arme” împotriva călătorilor singuri care „nu se pot clona”. Brian Kelly, de la site-ul The Points Guy, a numit această strategie o dovadă că „lăcomia scapă de sub control” și a sugerat că e momentul pentru o intervenție guvernamentală.
Deși niciuna dintre companiile aeriene nu a comentat oficial, Delta și United ar fi renunțat la această practică în urma valului de critici.
Pentru a verifica amploarea fenomenului, The Economist a folosit Serpapi, o interfață automată pentru Google Flights. Au fost analizate toate zborurile directe interne operate de cele trei companii americane, colectând tarifele de tip „main economy” (clasa economică standard) valabile la data de 20 iulie pentru o persoană și pentru două persoane, pe rute de dus pentru ziua de luni, 28 iulie. Au fost incluse și tarifele de întoarcere pentru vineri și sâmbătă, atât pentru un pasager, cât și pentru doi. În total, au fost colectate 19.000 de prețuri pe 3.200 de rute.
Delta a renunțat complet la această strategie: tariful pentru două persoane este întotdeauna cel puțin dublul celui pentru una singură. Însă American și United continuă să o aplice. Călătorii singuri care zboară în timpul săptămânii pot ajunge să plătească mai mult decât oricine altcineva – chiar mai mult decât cei care călătoresc singuri în weekend sau decât cei care zboară în grup, indiferent de itinerar.
American folosește această tactică cel mai agresiv. Dacă United a aplicat un suprapreț de cel puțin 5% pentru călătorii singuri pe doar 8% din rutele sale, în cazul American acest lucru s-a întâmplat pe 57% din rute. Potrivit utilizatorului de social media @xJonNYC, specializat în aviație, American folosește această strategie mai ales pe rutele unde nu concurează cu Southwest, un operator low-cost, și pe distanțe scurte.
Pe rutele unde American a practicat tarife diferențiate, prețul per persoană pentru o rezervare de două persoane cu întoarcere vineri era în medie cu o treime mai mic decât pentru un singur pasager; diferențele se estompau pentru întoarcerile de sâmbătă. De exemplu, un zbor dus-întors de la Greenville, Carolina de Sud, la Charlotte, Carolina de Nord, cu întoarcere vineri, costa 811 dolari pentru un singur pasager și 565 dolari/persoană pentru doi pasageri. Cu întoarcere sâmbătă, prețul ajungea la 497 dolari/persoană, indiferent de numărul de pasageri.
Criticând public această strategie, jurnaliștii de travel ar fi putut, involuntar, să-și dezavantajeze publicul. Rivalii lui American nu oferă tarife mai bune pasagerilor singuri. Când Delta și, într-o măsură mai mică, United au renunțat la această practică, au făcut-o nu prin ieftinirea biletelor individuale, ci prin scumpirea celor pentru mai mulți pasageri. În materie de tarife aeriene, transparența nu este întotdeauna cel mai bun dezinfectant.
