Economistul șef al BNR Valentin Lazea transmite, la conferința anuală a Asociației Analiștilor Financiari Bancari din România, că cei care acum solicită facilități fiscale sau salarii mai mari știind că este an electoral nu se gândesc că ulterior va veni nota de plată.
„Cei care acum solicită noi facilități fiscale, salarii, știind bine că anul viitor va urma o corecție, la ce se așteaptă. Cei care solicită că e an electoral că nu tot ei vor plăti cu atât mai mult anul viitor? Că la anul nota de plată va fi achitată de alții? Aceasta e întrebarea mea. Acele acum scutiri, măriri, când toată lumea știe foarte bine că la anul va veni nota de plată. Să adâncești acum dezechilibrele mi se pare o speranță deșartă că va fi altcineva care va plăti și tu vei scăpa de nota de plată. veni altcineva să plătească și că tu vei scăpa de nota de plată”, spune Valentin Lazea.
Principalele declarații:
Din 38 de țări, doar 21 sunt democrații depline, 15 sunt democrații imperfecte, aici intră și România, dar și Polonia, Cehia, Ungaria. Suntem în zona noastră, ca să zic așa, dar totuși suntem democrații. Și două sunt nedemocrații. Este vorba de Mexic și Turcia.
Dacă mă întrebați pe mine, Mexic și Turcia pică și la criteriul de dezvoltare economică și la criteriul democratie, ele mai mult au fost admise, cred eu, din rațiuni geopolitice.
Cum ar performa România în termeni macroeconomici dacă ar intra mâine în OCDE, cum ar fi față de aceste 38 de țări. La inflație, dacă am intra luna aceasta, am fi pe locul patru din coadă. Mai mare inflație decât noi au la nivel lunii trecute au Turcia 68% Columbia 7,4% și, surprinzător, Islanda 6,8% deci am fi a 4-a țară din coadă. Ceea ce nu este foarte rău.
La deficit bugetar, prognoza The Economist arată că un singur stat va avea în acest an un deficit de peste 6% și acestea sunt SUA. România ar fi mână în mână cu SUA pe ultimul loc în cadrul OECD, cu deficitul bugetar de acest an, mai rău decât Turcia care avea un deficit de 4,6% din PIB. Mai rău decât Columbia deficit -5,1%, mai rău decât Mexic deficit -4,7%.
La creșterea PIB am stat bine, în sensul că cu circa 2,5 % am fi în grupul fruntaș. Numai Turcia, cu o creștere de 4% ar fi în mod clar de-asupra noastră. Deci am avea trei bile negre și una albă.
Căror fapte se datorează aceste poziții periferice în ceea ce privește macroeconomia? Eu cred că ele se datorează unor mituri urbane care au adus România în acest stadiu. Mituri urbane, pe care le împărtășește și mediul politic, și presa, și clasa antreprenorială, și angajații. Toată lumea. Așa cum este creșterea economică, care trebuie să fie cât mai mare, dacă se poate peste potențialul de creștere, chiar dacă acest fapt echivalează cu creșterea inflației. Sunt mulți patroni care spun dacă nu crește business-ul nostru cu peste 6% nici nu ne interesează să ne dăm jos din pat dimineața. Ori, cei care afirmă astfel de lucruri și sunt enorm de mulți și nu sunt contracarați de analiștii financiari bancari, nu țin cont de două lucruri. Primul lucru este imposibilitatea matematică. O dublare a PIB-ului în decurs de 10 ani ar presupune o creștere medie anuală cu 7%. Poate să crească România cu 7%? Al doilea lucru de care nu se ține cont când se vorbește de creșteri oricât de mari, este că, cu cât o țară crește ca PIB per capita, cu atât ea se apropie de ce se cheamă „frontiera posibilităților de producție”. O țară care este high income, cum este România, nu mai poate crește cu 5-6-7% oricât ar vrea x, y sau z. Ceea ce era posibil din 2001 până în 2010, adică creștere de 5,5-6% era posibil atunci, între 20211-2020 era posibil să crească undeva la 3,5-4%.