sursa foto: Cristian Andrei Leonte/ Info Sud-Est
Subvenţiile agricole acordate în Delta Dunării sunt dăunătoare atât naturii, cât şi viitorului comunităţilor care locuiesc acolo, arată un raport al organizației de mediu WWF. Documentul analizează subvențiile acordate la nivelul Uniunii Europene prin Politica Agricolă Comună, iar România este dată ca exemplu prin banii alocați Deltei Dunării.
Astfel, notează raportul WWF, îndiguirile realizate în trecut, pentru a face loc incintelor agricole reprezintă punctul de plecare care a dus la situaţia în care fertilitatea solurilor a scăzut sau populaţiile de peşti au intrat în declin, iar mijloacele tradiţionale de trai au ajuns să fie ameninţate.
Conform analizei de specialitate, în prezent, cinci zone agricole acoperă aproape 40.000 de hectare de teren în Deltă, aceste terenuri fiind adesea arendate către companii private pentru o perioadă de până la 30 ani. “Deşi aceste companii fac profituri uriaşe, dar o mică parte din ele ajunge la comunităţile locale”, susţin realizatorii raportului,
În context, activiştii de mediu atrag atenţia că, în cazul Deltei Dunării, abordarea actuală în materie de agricultură, bazată pe subvenţii dăunătoare, va duce la agravarea schimbărilor climatice, va extinde inechităţile sociale şi va stimula în continuare preluările de terenuri.
“Pentru conservarea ecosistemelor unice din Deltă şi pentru a oferi un viitor comunităţilor locale, banii cetăţenilor europeni ar trebui să nu mai finanţeze iniţiative distructive. WWF îndeamnă guvernele şi UE să stabilească un cadru obligatoriu din punct de vedere juridic pentru a garanta o eliminare oportună şi echitabilă social, a subvenţiilor care dăunează biodiversităţii şi pentru a le redirecţiona către soluţii bazate pe natură, care ar putea proteja mai bine cetăţenii europeni de impactul schimbărilor climatice. De asemenea, WWF face apel la politicieni să intensifice acţiunile pentru a pune capăt dependenţei UE de combustibilii fosili, să acorde prioritate naturii şi să corecteze sistemul nostru alimentar defect, fără ca nimeni să fie lăsat în urmă”, se menţionează în document.
Raportul WWF arată că statele membre ale Uniunii Europene (UE) direcţionează, anual, între 34 şi 48 de miliarde de euro din subvenţiile europene către activităţi care dăunează naturii şi că, deşi aceste subvenţii dăunătoare acoperă toate sectoarele majore ale economiei, cea mai mare parte a acestora provine din agricultură.
“Până la 60% din banii alocaţi Politicii Agricole Comune (PAC) a UE, totalizând 32,1 miliarde de euro pe an, sunt cheltuiţi de statele UE pentru activităţi care încurajează agricultura nesustenabilă la scară largă. Aceste practici distrug habitatele naturale, oferind în acelaşi timp doar un sprijin minim fermierilor către o tranziţie echitabilă la practici sustenabile, care să asigure rezilienţă la schimbările climatice. Subvenţiile directe din alte sectoare, cum ar fi pescuitul (între 59 şi 138 de milioane de euro), infrastructura de transport (1,7 miliarde de euro – 14,1 miliarde de euro) şi infrastructura de apă (1,3 miliarde de euro – 2 miliarde de euro) contribuie, de asemenea, în mod semnificativ la distrugerea naturii”, potrivit organizaţiei de mediu.
În viziunea experţilor, “această alocare necorespunzătoare a fondurilor UE contrastează puternic cu nevoile identificate în Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030, care necesită o sumă estimată la 48 de miliarde de euro pe an pentru a finanţa activităţile desfăşurate de fermieri, proprietari de terenuri, comunităţi rurale şi costiere, în vederea protejării şi refacerii eficiente a biodiversităţii”.
Datele oficiale relevă faptul că, la ora actuală, UE şi statele sale membre sunt sub nivelul acestui obiectiv, cu mai mult de 18 miliarde de euro în fiecare an.
Cercetarea WWF investighează subvenţiile dăunătoare biodiversităţii din Cadrul Financiar Multianual al UE 2021 – 2027 şi vizează în special subvenţiile care afectează biodiversitatea în cadrul UE.
Studiul, realizat de firma de consultanţă de mediu Trinomics, se concentrează pe efectele pe care subvenţiile identificate le au asupra biodiversităţii, dar nu ia în considerare impactul acestora asupra schimbărilor climatice. Totuşi, există subvenţii indirecte care dăunează biodiversităţii, cum ar fi unele scutiri de taxe, dar acestea sunt oferite doar ca exemple în raport.
Metodologia de cercetare s-a bazat pe analiza de birou şi pe cea a literaturii de specialitate, pentru a identifica subvenţiile directe care dăunează biodiversităţii şi pe baza datelor din programele de finanţare ale UE pentru a cuantifica subvenţiile potenţial dăunătoare.