Sursa foto: Inquam Photos/Octav Ganea
Somația fiscală anunțată de ANAF, prin care contribuabilii riscă închisoare de la 1 la 6 ani, vine cu o serie de vulnerabilități, arată o analiză realizată de societatea de avocatură de business Buju Stanciu & Asociații. Printre acestea, lipsa de reglementare și a cererii de confirmare a primirii somației, dar și imposibilitatea de contestare și impunerea unui termen de conformare mai puțin rezonabil. Problema principală e însăși legalitatea măsurii, în condițiile în care doar Parlamentul poate reglementa fapte care constituie infracțiuni și sancțiunile aferente. Avocații spun că ordinul instituie reguli într-un domeniu care depășește competența ANAF.
Context. Amintim că Fiscul (Agenția Națională de Administrare Fiscală – ANAF) a introdus o nouă măsură controversată: le va trimite contribuabililor somații, iar cei care le ignoră riscă pedepse cu închisoarea de până la șase ani. Până acum, ANAF trimitea invitații contribuabililor de la care avea nevoie de clarificări. Acum, Fiscul va putea trimite și somații, în cazul în care contribuabilii nu au dat curs invitației și au refuzat să prezinte documente legale necesare verificărilor financiare sau fiscale. Explicațiile ANAF pentru această măsură AICI
Numeroși contabili și experți fiscali au criticat deja măsura ANAF, iar acum a apărut și o petiție pentru abrogarea ordinului dat de Fisc.
Ce spun avocații
Potrivit reprezentanților societății de avocatură Buju Stanciu & Asociații. acest ordin nu este nici lege organică, nici ordonanță de urgență, ci un act administrativ emis de o autoritate publică. “În plus, prin pedeapsa cu închisoare până la 6 ani, statul riscă să piardă încrederea contribuabililor onești, exact cei pe care vrea să-i convingă să plătească taxe”,, spun avocații în analiza menționată.
Ordinul 128/2025 are un scop legitim îmbunătățirea disciplinei fiscale. Statul are nevoie de mecanisme pentru a combate evaziunea fiscală, însă normele de punere în aplicare trebuie să fie foarte atent redactate, spun avocații.
Prin normele de punere în aplicare ar trebui reglementate:
- Legalitatea Ordinului – Dacă acesta rămâne în vigoare, trebuie să fie clar că nu creează un nou mecanism de răspundere penală, ci doar reglementează proceduri administrative.
- Confirmarea clară a primirii Somației – trebuie să existe o dovadă certă că documentul a ajuns direct la destinatarul relevant.
- Un mecanism de contestare – contribuabilii trebuie să poată explica motivele întârzierii înainte de a fi trimiși în fața instanței.
- Un termen mai rezonabil pentru conformare – 15 zile poate fi prea scurt pentru situații complexe. O extindere la un termen 30 de zile pare mai echitabilă.
“România are un deficit bugetar major și autoritățile încearcă să găsească soluții rapide pentru a aduce bani la buget. După introducerea de noi taxe și intensificarea controalelor, a apărut Ordinul 128/2025, o măsură punitivă, care pune presiune pe contribuabili, prin trimiterea acestora la închisoare până la 6 ani. În lupta cu evaziunea fiscală statul ar trebui să implementeze reguli clare, echilibrate și aplicabile, însă acest ordin are vulnerabilități. Prin amenințări cu închisoarea, riscă să piardă încrederea contribuabililor onești, exact cei pe care vreasă-i convingă să plătească taxe“, explică avocatul Victor Buju, partener cofondator Buju Stanciu & Asociații, societate de avocatură specializată în drept fiscal, compliance și soluționarea litigiilor.
Este Ordinul 128/2025 o reglementare legală?
Problema fundamentală a Ordinului 128/2025 pare să fie însăși legalitatea sa, spun avocații. Acesta creează o reglementare care nu ar trebui să existe la nivel de act administrativ normativ și, în același timp, instituie o dublă reglementare a aceluiași conținut normativ.
În principiu, actele administrative cu caracter normativ produc efecte juridice în dreptul administrativ, dar nu și în dreptul penal. Or, Ordinul 128/2025, prin referirea sa directă la infracțiunea din Legea 241/2005, nu doar că influențează procedurile fiscale, ci creează și efecte juridice în zona dreptului penal, spun avocații.
Constituția României prevede la art. 73 alin. (3) lit. h) că „infracțiunile, pedepsele și regimul executării lor” sunt de domeniul legii organice. Cu alte cuvinte, doar Parlamentul poate reglementa fapte care constituie infracțiuni și sancțiunile aferente.
În plus, în doctrina juridică și jurisprudența Curții Constituționale, s-a admis că ordonanțele de urgență pot reglementa și în materie penală, dar aceasta rămâne o excepție strictă. Ordinul ANAF, însă, nu este nici lege organică, nici ordonanță de urgență, ci un act administrativ emis de o autoritate publică.
Astfel, Ordinul 128/2025 nu doar că instituie reguli într-un domeniu care depășește competența ANAF, dar și reglementează o obligație care există deja în Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, spun avocații.
“Problema acestui ordin nu este doar faptul că introduce o sancțiune drastică, ci că reglementează ceva ce deja există în lege. ANAF creează, practic, o procedură administrativă care activează o răspundere penală, ceea ce nu este conform cu principiile fundamentale ale dreptului penal”, explică avocatul Marius Stanciu, partener cofondator al Buju Stanciu & Asociații.
Art. 4 din Legea 241/2005 stabilește că refuzul nejustificat de a prezenta documentele și bunurile organelor de control fiscal constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 6 ani.
Prin urmare, Ordinul 128/2025 creează o redundantă procedurală, adăugând un pas suplimentar – Somația – care nu modifică conținutul obligației legale și nici nu creează vreo nouă infracțiune, ci doar îngreunează și complică procedura administrativă.
O măsură necesară sau excesivă?
“Chiar dacă depășim problematica menționată mai sus, se impune o analiză pragmatică asupra acestui document”, transmit avocații.
“Ordinul 128/2025 vine cu o premisă simplă: dacă nu colaborezi cu ANAF, ai ceva de ascuns. Pe hârtie, sună logic. În realitate, însă, problema este mai nuanțată. Evident că statul are nevoie de un mecanism eficient pentru a obliga contribuabilii să colaboreze. Problema e că această măsură riscă să transforme rapid o neglijență administrativă într-o infracțiune gravă. Pentru a face o paralelă, să ne imaginăm că poliția te oprește în trafic și îți cere să sufli în fiolă. Dacă refuzi, ești automat vinovat, iar pedeapsa este la fel de severă ca și cum ai fi fost prins băut. La fel funcționează și noua Somație: refuzi să prezinți documentele, statul îți presupune vinovăția și te trimite direct în fața organelor de urmărire penală”, explică Victor Buju, partener fondator al Buju Stanciu & Asociații.
“Dar, în sistemul fiscal, lucrurile sunt mai complicate decât în sistemul traficului rutier. O firmă poate avea documente pierdute, un contabil care nu răspunde sau pur și simplu probleme tehnice care o împiedică să respecte termenul de 15 zile. În aceste cazuri, riscul unei pedepse cu închisoarea devine excesiv și disproporționat”, spun avocații.
Problema confirmării de primire
Una dintre cele mai mari vulnerabilități ale Ordinului 128/2025 este legată de confirmarea efectivă a primirii Somației. Evident, sunt așteaptate norme de punere în aplicare care ar trebui să fie inspirate din perspectiva eficienței comunicării.
“Dacă nu ai primit Somația în mod clar și verificabil, cum poți fi tras la răspundere penală? Problema e că avem cazuri documentate unde notificările fiscale sunt comunicate prost: ajung la adrese greșite, sunt ignorate de recepții de firmă sau pur și simplu nu sunt clar formulate. Dacă vrei să impui o sancțiune atât de severă, trebuie să fii sigur că cel vizat a fost notificat în mod real”, avertizează Marius Stanciu, partener cofondator al Buju Stanciu & Asociații.
Fără o confirmare clară de primire, se pot naște situații absurde: un contribuabil poate fi sancționat fără să fi știut că a fost somat, documentul poate fi primit de un angajat care uită să-l transmită mai departe, firma poate fi notificată la o adresă greșită, iar răspunderea penală să apară dintr-o eroare de livrare.
Dacă statul vrea să aplice pedeapsa cu închisoarea, atunci trebuie să se asigure că procedura de notificare este impecabilă, subliniază avocații.
“Așadar, statul trebuie să decidă: urmărește să colecteze taxe și impozite mai eficient sau doar să trimită mai mulți oameni în instanță? Răspunsul corect ar trebui să fie clar pentru toată lumea”, conchid cei de la Buju Stanciu & Asociații, o societate de avocatură de business.
