Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Am auzit mulți oameni zilele astea spunând că România a ajuns, economic, într-o situație atât de gravă încât nu poate fi mai rău. Sau văd mulți oameni care sunt dispuși să le fie mai rău doar ca să scăpăm de „sistem”. Dar întotdeauna se poate mai rău, iar răul nu se dă niciodată plecat ușor.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Într-adevăr, situația actuală economică a României e extrem de gravă. Coaliția PSD-PNL-UDMR a adus finanțele României la cel mai acut derapaj fiscal de la criza din 2009. Avem cea mai mare inflație din UE. Economia țării a ajuns în stagnare. Creșterea datoriei României a fost printre cele mai accelerate din UE. Coaliția de guvernare s-a împrumutat scump, la dobânzi mari. Banii i-au folosit în principal să crească pensii și salarii și să își plătească bine sinecurile de partid cu care au populat instituțiile și companiile statului. Evaziunea fiscală este în floare în timp ce bugetul plânge după venituri mai mari. Primele firme evitate de Fisc sunt cele ale politicienilor. În același timp, antreprenorii români onești sunt sufocați cu controale și birocrație. Comisia Europeană se roagă de noi să ne dea fonduri europene, dacă facem niște reforme pe care tot noi le-am propus. Totuși, fostele guverne au ratat orice reformă majoră care se putea face: a pensiilor, a pensiilor speciale, a salarizării, a conducerilor companiilor de stat, a taxării ridicate a muncii.
Furia e firească, dar nu trebuie să ne orbească
Dar e foarte important să nu lăsăm furia să ne facă să uităm cât s-a mișcat România înainte. Și asta în ciuda tuturor piedicilor puse de politicieni.
Dacă vă povestesc despre bunăstarea generală a țării prin PIB, probabil nu vă trezește niciun sentiment. Cifrele macroeconomice sunt seci și reci. În buzunarul nostru se simte mai degrabă inflația care ne roade salariul.
Dar nu putem ignora cu toții faptul că acum circulăm liber prin UE și prin lume, cu puținul pe care reușim să îl punem deoparte la finalul lunii. Că avem libertatea să ne căutăm de muncă acolo unde salariile sunt mai mari. Că ne întoarcem acasă pe autostrăzi sau drumuri locale făcute cu bani europeni. Ritmul construcției de autostrăzi construite din bani europeni a prins viteză, nu doar spre Vest, ci inclusiv spre Moldova. Cu bani europeni cresc și companiile românești care construiesc autostrăzi și începem să avem în sfârșit jucători locali mari. Au fost construite școli și au fost modernizate spitale din bani europeni. Vin investitori străini care văd în România oportunități uriașe și creează locuri de muncă. Ne putem deschide afaceri și putem primi finanțări europene sau putem vinde la export.
Da, per total, România a făcut când un pas înainte, când doi pași înapoi. Dar întotdeauna direcția a fost corectă. Către Uniunea Europeană, care ne-a fost partener și ne-a susținut dezvoltarea câteodată de-a sila.
Reforma fiscală vine oricum. Întrebarea e: cu haos sau cu cap?
În acest moment, realist, situația este dificilă: încă un pas greșit și intrăm într-o criză financiară care va șterge cel puțin un deceniu de progres. Este mai mult decât clar că cineva trebuie să facă o reformă fiscală. Însă este esențial dacă reforma este ordonată, predictibilă și cu parteneri și investitori care ne susțin, sau haotică, în timp ce ne certăm cu partenerii care ar trebui să ne ajute să trecem acest hop.
Cu toții vrem o schimbare seismică a modului de funcționare a statului român. Dar de ce suntem siguri că singura cale să ne fie mai bine este să ne fie întâi mai rău? Riscăm să dăm foc la casă doar pentru că visăm la vilă și facem credit în plină criză, când rămânem fără job.
Realitatea este că se poate mai rău. Ce s-ar întâmpla luni dimineața dacă un candidat de extremă dreaptă iese președinte? Piețele bursiere ar mai pica puțin. Un mare rău a fost deja făcut, săptămâna trecută, când candidatul extremist a primit 41% din voturi încă din primul tur. Marii investitori și-au retras atunci banii care îi expuneau pe titlurile de stat românești și i-au dus în piețe unde au siguranța că pot să îi înmulțească. Leul cu siguranță va mai pica, BNR deja a cheltuit deja enorm din rezerve să îl susțină. Iar apoi agențiile de rating ne vor retrograda, poate chiar instant. Mai mulți investitori vor pleca cu banii din România. Comisia Europeană deja a decis politic să suspende fonduri europene, din cauza lipsei de reforme.
Dacă România va alege un candidat cu care Comisia nu se poate pune de acord pe teme cruciale precum apărarea europeană, atunci tăierea fondurilor este mai mult ca sigură.
Realist, atunci, Guvernul va mai avea bani de salarii și pensii pentru 3-4 luni. Scenariul actual de reformă fiscală este bazat pe atragerea de fonduri europene și pe finanțări de la investitori. Fără acești bani, reforma fiscală va fi mai dură, taxele vor crește mai abitir.
Populismul nu umple frigiderul. Din contră, îl golește
Toată lumea va fi afectată din lipsa finanțărilor externe și cu taxe crescute brusc și puternic.
Oamenii bogați, antreprenorii sunt prevăzători, își pun deoparte pentru zile negre. Probabil că ei vor reuși să treacă, cu chiu cu vai, peste o astfel de situație, vor consuma din economii, vor tăia salarii, vor concedia oameni.
Dar de fapt vom sărăci cu toții. Dacă statul nu se poate finanța, nici nu poate plăti salarii și pensii pentru cei dependenți. Vor suferi cei care acum își numără fiecare bănuț când se duc la cumpărături. Cei care oferă servicii de care nu ai neapărată nevoie și pe care le reduci instant când vremurile sunt grele: manichiuriste, coafură, influenceri, taximetriști, ospătari. Vor suferi mai ales cei care nu au nicio plasă de siguranță: mamele singure, bătrânii fără sprijin, muncitorii necalificați care lucrează la zi sau la negru, bolnavii care depind de un sistem sanitar public deja împins la limită. Tinerii, pe care angajatorii se chinuie să îi angajeze acum, vor fi primii care vor fi demiși. Toți acești oameni nu vor avea luxul de a strânge cureaua sau de a aștepta vremuri mai bune. Pentru că ei trăiesc deja la limita subzistenței. Orice criză, orice șoc economic, orice experiment populist îi împinge direct peste marginea prăpastiei. Acești oameni vor fi primii care vor dori să plece din nou către Vest pentru a putea supraviețui. Aceștia sunt oamenii care vor plăti prețul iluziilor politice. Românii din Diaspora vor avea alegerea să rămână acolo, fără să suporte consecințele economice din țară.
Se poate să ajungem ca ungurii lui Viktor Orban, atât de naționaliști că vin să muncească în România. Sau ca grecii care încă trag să își ridice economia, la 15 ani de la criza financiară, pentru că au ales populism și n-au vrut să facă reforme la timp. Este vreunul din aceste state o putere economică mondială pentru că a ales la un moment dat suveranismul?
Putem construi sau putem dărâma. Alegerea e a noastră
România nu e condamnată la sărăcie, dar nici imună la regres. Direcția contează. Nu putem construi o țară puternică arzând tot ce am clădit. Nu putem cere prosperitate dacă refuzăm regulile care o fac posibilă. Și nu putem cere încredere din partea lumii, dacă noi înșine alegem să ne batem joc de tot ce am câștigat.
Așadar, dacă vrem schimbare, să o facem cu capul limpede, nu cu pumnii strânși. Să nu ne dorim doar să dăm cu pumnul în masă, ci să construim masa la care toți să avem un loc.
Altfel, vom fi cu toții mai săraci. Vom fi atunci mai demni?
