VIDEO Ce se poate remedia în urbanismul haotic de lângă marile orașe? Arhitect cu doctorat despre dezvoltare urbană: “Unele lucruri se pot corecta”/ „Scenariul negru este că locurile se vor degrada, valoarea imobiliară va scădea”
Ce se mai poate corecta, într-un domeniu în care lucrurile nu se pot șterge nici nu radiera, nici cu „delete”-ul – construirea, după decenii de dezvoltări precare și, adesea, haotice? Există câteva posibile paliere de intervenții, spune Andrei Corbet-Nits, arhitect cu studii la Paris, doctor în Arhitectură, care a finalizat recent o teză ce urmărește dezvoltarea rezidențială din București și împrejurimi din ultimii peste 30 de ani. Pentru documentarea lucrării, apreciată de arhitecți consacrați, acesta a vizitat zeci de ansambluri rezidențiale. Câteva dintre potențialele soluții: intervenția pe obiectul construit care nu schimbă parametrii urbanistici, de exemplu prin eficientizare energetică și îmbunătățiri estetice, schimbarea politicii de parcare și de circulație sau refuncționalizarea unor spații de la parter și demisol. Unele sunt relativ la îndemână, altele par încă utopice în orașul de azi, spune chiar arhitectul.
Filmare: Cosmin Tudorescu / Montaj: Darius Petrașcu
Andrei a învățat și a muncit în Paris. În 2021, a revenit în România și, cu experiența franceză, și-a continuat aici munca de cercetare, dar a intrat și în piața de proiectare. La începutul acestui an, și-a susținut teza de doctorat la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, din București: „Ansambluri rezidențiale din București și Ilfov, 1990-2024. Între pierderea controlului planificării și întoarcerea la modele occidentale”. După prezentarea lucrării, juriul a decis acordarea titlului de doctor, cu mențiunea „excelent”. Andrei a rămas în mediul universitar și e acum asistent plata cu ora la Facultatea de Arhitectură din cadrul UAUIM București și lucrează și la un birou de proiectare privat. Andrei a povestit pentru Economedia despre experiența franceză și munca în urbanism și arhitectură și reîntoarcerea în România (interviul poate fi citit AICI), dar am discutat și despre câteva dintre concluziile la care a ajuns după documentarea tezei de doctorat, care urmărește dezvoltarea rezidențială din București și împrejurimi din ultimii peste 30 de ani.
Vezi aici o parte a interviului în care Andrei vorbește despre marile greșeli făcute în ultimele decenii în urbanism și face o schiță a orașului cu suburbii:
L-am întrebat pe Andrei dacă există mecanisme prin care se pot corecta greșeli făcute în realizarea ansamblurilor rezidențiale de lângă marile orașe, având în vedere că multe dintre acestrea ridică probleme serioase pentru locuitorii lor.
Sursa foto: Andrei Corbet, arhiva personală
„Se pot corecta. Sunt mai multe paliere. Cea mai ușoară este intervenția pe obiectul construit, care nu schimbă parametrii urbanistici. Adică acolo unde s-au construit locuințe de foarte proastă calitate constructivă, arhitecturală, este întotdeauna loc de o eficientizare energetică, care să vină la pachet cu o încercare de îmbunătățire estetică. Pentru că, dacă se schimbă fațada, se pot schimba și ferestrele, pozițiile, formele, proporțiile, materialele, orice. Deci acesta e un palier, probabil cel mai ușor”, spune arhitectul.
O altă posibilitate de a aduce „corecții” ar presupune intervenția pe politica de parcare și de circulație.
„Deocamdată regula e așa: fiecare ansamblu rezidențial are în curtea lui mașinile locuitorilor săi și acelea cam ocupă toată curtea. Să fie băgată în subsol parcarea pe aceeași parcelă nu se poate, pentru că, dacă blocul nu a fost prevăzut din start cu subsol sau dacă are doar un subsol, încă un subsol nu avem cum să mai facem. Lucrurile acestea sunt destul de evidente. S-ar putea – dar asta este utopic sau, oricum, foarte greu de realizat – ca o parte dintre locurile de parcare de pe parcele să fie mutate în niște construcții supraetajate de parcări, construite din fonduri publice probabil sau și cu participarea unor dezvoltatori în cartierele respective. În acest fel s-ar da ocazia celor care doresc ca, în loc să-și pună mașina în curtea blocului, să o pună în parcarea aceea. Astfel să fie transformate locuri de parcare în spații verzi, să se dezimpermeabilizeze solul. Evident că dacă mă pun în pielea proprietarului de acolo, îmi zic: de ce să mă duc să-mi caut mașina la 50 de metri, când o am la scară? Da, e un e un impediment! Cine să vrea să schimbe o chestie care, în opinia sa, funcționează bine așa cum funcționează? Deci acesta este un palier pe care se poate interveni, dar trebuie extrem de multă voință”, spune arhitectul.
Este posibil și ca, în viitor, în cazul în care cartiere încă greu accesibile vor beneficia de transport public eficient, să nu mai fie nevoie de atât de multe mașini.
„Dacă la un bloc la un moment dat ar scădea nevoia de mașini, gradual locurile acelea ar putea să fie înlocuite cu spații verzi, locuri de joacă și așa mai departe. Dar chestiile astea încă sunt foarte speculative și puțin probabile. În contextul occidental, unde există mari ansambluri de locuințe sociale unde toată lumea stă în chirie, acolo e mult mai ușor de intervenit, pentru că locurile acelea de parcare nu sunt proprietatea rezidenților, ei le folosesc, dar nu-s proprietari și deci se poate interveni pe ele. la noi e mai greu”, menționează Andrei Corbet.
Un alt palier unde se poate interveni este refuncționalizarea spațiilor de la parter și demisol, unde se află „locuințele cele mai nepotrivite pentru locuire” în cartierelee respective.
„Bineînțeles că trebuie văzut care este cererea de spații acolo. Se dorește comerț, se doresc locuri de muncă, spații de birou, de lucru, co-working? Ce o fi, numai nu rezidențial, pentru că alte funcțiuni nu au probleme atât de mari dacă sunt lipsite de lumină sau dacă nu pot aerisi oricând. Dar asta iarăși este ipotetic. Dar sunt chestiuni care cumva s-au studiat și în alte părți. Adică sunt arhitecți care au studiat problema locuirii la parter în marile orașe și au propus soluții. Cumva, la noi, principalul impediment e că spațiul de manevră este mic, pentru că sunt construcții foarte înghesuite pe teren și pentru că sunt atât de mulți proprietari diferiți și fiecare are dreptul să spună că nu vrea”, spune arhitectul.
Ce se întâmplă în cazul în care lucrurile nu se corectează sau nu se găsesc soluții să mergem înspre mai bine?
„Scenariul negru este că locul, locurile respective se vor degrada, se vor pauperiza, valoarea imobiliară va scădea, în timp ce și clădirile o să înceapă să arate semne de îmbătrânire. Și s-ar putea să avem anumite fenomene, cum s-a întâmplat în anumite cartiere comuniste de slabă calitate, care astăzi au devenit focare de probleme sociale în orașele în care se află. Acesta e scenariul cel mai negru și pentru astfel de suburbii”, spune Andrei Corbet.
Acesta mai menționează un impediment în calea implementări de posibile corecții.
„Faptul că astăzi totuși oamenii reușesc să găsească suficientă inventivitate să facă locurile respective locuibile face că există șansele ca situația actuală să rămână oarecum constantă pe viitor. Dar sunt și alți factori de natură sociologică care vor intra în ecuație și pe aceia eu nu îi stăpânesc, așa că nu doresc să lansez și mai multe ipoteze, cu grade de certitudine mai mari sau mai mici”, menționează Corbet.
Foto: Andrei Corbet
