O schemă piramidală sau o bombă cu ceas? Statul român a ajuns „investitorul” suprem care stoarce piața de bani pe care apoi îi risipește

Până de curând, mulți dintre noi am fost fani înfocați ai programului de titluri de stat Fidelis. Pe bună dreptate. Randamentele atractive, avantajele fiscale, siguranța ridicată, lichiditatea și accesibilitatea au fost motivele care ne-au făcut să lăudăm o inițiativă a statului. Totuși, proiectul care trebuia să democratizeze accesul populației la titluri de stat și să sprijine dezvoltarea pieței de capital a ajuns să canibalizeze exact această piață.

Fidelis atrage banii investitorilor de retail nu doar din obligațiuni corporative, ci și din acțiuni, iar frecvența emisiunilor și nivelul dobânzilor oferite îl face un competitor imposibil de bătut de către orice emitent privat. Să fim sinceri: cine mai vrea să investească în acțiuni pe Bursa de Valori, într-un climat economic incert și, mai ales, când Ministerul Finanțelor îi oferă lunar dobânzi garantate de stat de peste 6% la euro și mai mult de 8% la lei? Un randament pe care, în contextul actual, nici cele mai mari companii de la bursă nu-l mai pot egala prin dividende. Nu mai spun că orice apreciere a deținerilor de acțiuni este incertă, volatilă și cu risc de piață. Până la urmă, cine mai are chef să-și asume riscuri când statul oferă o dobândă bună, garantată politic?

Câteva considerații:

Piața obligațiunilor corporative, sufocată

Pe segmentul obligațiunilor corporative, efectul Fidelis este și mai toxic. Într-o piață în care costul capitalului crește, iar dobânzile statului devin etalonul implicit de risc, orice companie antreprenorială care are nevoie de finanțare pe termen lung este pusă în fața unei ecuații imposibile: emite obligațiuni la peste 8%-9% dobândă la euro (dacă găsește investitori dispuși să accepte acest risc) sau renunță la proiect. Adesea, companiile aleg varianta a doua, să amâne investiția, prinse într-un cerc vicios al inaccesibilității capitalului.

Analize Economedia

Analiză. Turbulențele din industria auto se văd din plin în România: Sute de concedieri anunțate în interval de numai câteva săptămâni de către companii active în acest sector în țara noastră

ANALIZĂ Se pregătește sezonul de admiteri. Ce taxe de studii percep universitățile și cât costă cazarea la cămine în marile centre din țară?

ANALIZĂ Cum se schimbă topul companiilor de curierat din România după ce Sameday a cumpărat Cargus / Primele 10 firme au afaceri de peste 5 miliarde de lei

ANALIZĂ Produse românești în supermarketuri: Marile lanțuri de retail spun că au sute de parteneri locali. Care sunt produsele cu cea mai mare acoperire locală?

Analiză. Cum arată industria automotive din România, un sector marcat acum de turbulențe majore: Țara noastră are un număr mare de companii active, Germania e cel mai mare investitor străin/ Forța de muncă a scăzut, iar costurile sunt în creștere

Șantiere de vară: Piața piscinelor, în expansiune/ Cât costă un astfel de proiect?

ANALIZĂ Prăpastia dintre tinerii români și angajatori. De ce are România cea mai ridicată rată de șomeri până în 25 de ani din UE / Claudia Indreica, Psihoselect: „Companiile nu mai au timp să instruiască”

ANALIZĂ Primăvară cu fabrici noi: Care sunt companiile care au anunțat investiții în producție în România

ANALIZĂ Ce înseamnă procedura de suspendare a fondurilor UE dacă George Simion ajunge preşedinte / În cazul victoriei lui Nicuşor Dan există posibilitatea unei amânări a procedurii

ANALIZĂ De 9 Mai, ziua Europei. Cum a evoluat economia României, de 18 ani în “familia” UE: Salariile s-au triplat, PIB-ul pe cap de locuitor (PPP) a depășit Ungaria, țara noastră a primit peste 100 de miliarde de euro fonduri UE

ANALIZĂ. Care sunt efectele deprecierii leului și cine suferă

ANALIZĂ Marele blackout din Spania și Portugalia. Cele două țări iberice plătesc prețul dezvoltării exagerate din regenerabile și insularizării rețelei / Cum stă România

ANALIZĂ Efervescență pe piața dealerilor auto din România: de la consolidări la intrări străine surpriză

GRAFIC Schimbare nemaivăzută în istoria comercială a SUA din ultimii 100 de ani. Analiză Romanian Economic Monitor: Majorarea agresivă a tarifelor vamale de către SUA va avea un impact major asupra tuturor economiilor implicate. Date despre relațiile comerciale România-SUA și posibilele efecte în țara noastră

Analiză „la cald”. Ce impact vor avea taxele vamale americane pentru România?

ANALIZĂ Val de restaurante, cofetării și cafenele noi în România. Apar și food-hall-urile/ Piața devine mai competitivă, iar specialiștii se așteaptă să apară noi concepte, inclusiv francize internaționale

ANALIZĂ Memento: Cum a arătat criza economică izbucnită în 2009 în România, venită tot din SUA / Au fost necesare măsuri dure de austeritate pentru redresare / Ca și acum, economia avea dezechilibre majore / Analiștii avertizează că politicile lui Trump împing Statele Unite în recesiune

ANALIZĂ Juniori pe piața muncii în IT-ul lovit de turbulențe. Experiențe de candidați: „Aproape orice postare pe LinkedIn are peste 100 de aplicanți”/ „În cazul în care nu ai absolvit o facultate, angajatorii nici nu te mai bagă în seamă”

ANALIZĂ Piața hotelieră, în vizorul dezvoltatorilor: Unități de jumătate de miliard de euro ar urma să fie inaugurate în următorii trei ani/ Care sunt marile branduri așteptate

ANALIZĂ Oul românesc: Producția anuală, peste 145.000 t / Locul 8 în Uniunea Europeană, la numărul de găini ouătoare, deși procentual România se situează sub 3% / Care sunt piețele principale

ANALIZĂ Ce s-a întâmplat pe piața RCA în ultimii 10 ani / Cât ne-au costat și cât ne costă falimentele: Prețul unei asigurări RCA a crescut de aproape 3 ori în perioada 2021-2024

ANALIZĂ De la export masiv de energie la import masiv, în nici 7 ore. Amplitudine de 3.700 MW într-o zi și ce spune acest lucru de starea Sistemului Energetic Național

ANALIZĂ Eliminarea facilităților fiscale începe să se vadă în venituri. Cum au scăzut salariile medii nete în ianuarie 2025 în domeniile vizate? IT-ul, cel mai bine plătit sector din piața muncii din România, a marcat un minus de 700 de lei de la o lună la alta – GRAFIC

Analiză. Statele Unite au ieșit „șifonate” din ultimele războaie comerciale cu China. Un nou conflict tarifar aduce noi riscuri pentru economia americană, în era AI

ANALIZĂ Antreprenoriat feminin în România: Doar una din 15 femei intenționează să demareze o afacere/ Avem un antreprenoriat de subzistență mai degrabă decât unul bazat pe inovație/ Digitalizarea aduce oportunități

ANALIZĂ România are o rată a șomajului ridicată în rândul tinerilor, de 25%, considerabil peste media UE/ Care sunt motivele, ce locuri de muncă pot găsi totuși aceștia și ce salarii se oferă?

ANALIZĂ Șantiere pentru verde: Mai multe orașe din România au în derulare proiecte de parcuri în 2025. Cum arată acestea și cât costă realizarea lor?

GRAFIC Evoluția cheltuielilor de apărare în România, țară cu război la graniță, și la vecini în ultimii 10 ani. Economiști: România a cheltuit doar aproximativ 42% din bugetul de apărare pe echipamente și infrastructură militară/ Deficitul bugetar limitează spațiul de manevră pentru creșterea cheltuielilor

ANALIZĂ De ce e importantă Germania pentru economia României? Este cel mai mare investitor străin în țara noastră și principalul partener comercial

GRAFIC Mii de angajați își pierd locul de muncă la început de 2025, după o creștere de 50% a concedierilor în 2024 / Harta concedierilor colective din România: cele mai afectate județe și sectoare

Antreprenorii români nu concurează de la egal la egal. Ei concurează cu însuși statul, care vinde lunar datorie publică în lei și în euro către populație în condiții pe care nicio companie nu le poate replica. Rezultatul? Piața primară de obligațiuni corporative îngheață. Din instrumente cu venit fix în valoare de 21,6 miliarde de lei listate la Bursa de Valori București (BVB) în 2024, doar 4,8 miliarde de lei au fost emise de companii private și 420 milioane lei au fost bonduri municipale. Restul? Fidelis.

Efectul de „crowding-out”: când statul usucă privatul

În esență, ceea ce trăim acum este un caz clasic de crowding-out. Statul absoarbe economisirile interne disponibile prin emisiuni constante de titluri Fidelis, iar capitalul privat rămâne fără oxigen. Resursele financiare disponibile nu sunt infinite, iar în momentul în care statul oferă randamente mari, cu risc zero perceput, banii populației nu mai ajung nici în acțiuni, nici în obligațiuni private, nici în start-up-uri, nici în extinderi de afaceri antreprenoriale. Capitalul de creștere este sufocat exact în momentul în care ar fi fost cel mai necesar pentru dezvoltarea economiei. Așadar, statul devine nu doar un jucător dominant, ci și un jucător care elimină concurența de pe propria piață.

Ceea ce trebuia să fie un program de diversificare a finanțării și de educație financiară a devenit o frână pentru dezvoltarea pieței de capital românești. Un paradox periculos. În loc să ajute companiile antreprenoriale să acceseze bani de pe bursă, statul le concurează direct. În loc să dezvolte clasa de investitori de retail pentru acțiuni și obligațiuni private, statul le oferă o alternativă cu randamente imposibil de ignorat și aparent lipsită de risc. Aparent. (Vezi cazul Greciei, unde autoritățile au promovat achiziția de titluri de stat ca formă de investiție sigură în rândul cetățenilor, băncilor și fondurilor de pensii inclusiv în perioada în care riscurile de default erau deja ridicate.)

Factorul credibil de „crowding-in” în acest moment îl reprezintă cheltuielile de capital finanțate prin fonduri europene – în special Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și exercițiul bugetar 2021-2027. Analiștii spun că eficiența și ritmul absorbției acestor fonduri vor influența direct capacitatea economiei de a evita o contracție severă.

În plus, fenomenul se propagă și în sistemul bancar, prin ceea ce specialiștii numesc „lazy banking”. În loc să-și asume riscul de a credita companiile și proiectele economiei reale, băncile preferă să investească masiv în titluri de stat, unde randamentele sunt atractive, iar riscul perceput este zero. Este o alegere rațională într-un sistem dezechilibrat, dar cu efecte economice nocive: sectorul privat rămâne fără acces la finanțare accesibilă, băncile devin finanțatori pasivi ai statului, iar rolul lor activ în economie se estompează. În esență, capitalul circulă într-un cerc închis, fiind folosit mai ales pentru a rostogoli datoria publică și a acoperi deficitul bugetar, în loc să susțină creșterea economică și inovația. Din această cauză, economia devine tot mai puțin competitivă.

Este o problemă asupra căreia atrage atenția și Banca Națională, în raportul pe anul 2024, care avertizează asupra adâncirii interdependenței dintre sectorul bancar și statul român, după ce instituțiile de credit și-au îndreptat mai degrabă atenția către titlurile de stat emise de statul român și către creditele cu garanții de stat, semnificativ mai mult decât spre finanțarea sectorului privat. BNR atrage atenția că această interconexiune intensificată între sectorul bancar și sectorul guvernamental generează vulnerabilități și crește riscurile chiar la adresa stabilității financiare.

Tot un fenomen de crowding-out se observă și în privința fondurilor de pensii, unde expunerea pe titluri de stat este de aproximativ 65% din portofolii. Practic, statul atrage o parte semnificativă din resursele disponibile pentru investiții, în detrimentul pieței private sau al altor clase de active care ar putea aduce diversificare și un potențial mai mare de randament. Dependența fondurilor de pensii de datoria publică nu doar că limitează capacitatea fondurilor de a susține economia reală, ci și crește semnificativ riscurile pentru participanți, având în vedere concentrarea excesivă într-un singur tip de activ, de altfel puternic corelat cu evoluția politicilor guvernamentale și a riscului suveran.

Finanțare facilă astăzi, presiuni bugetare mâine

Fidelis nu generează deficit bugetar la momentul emisiunii, ci reprezintă un mecanism prin care statul își finanțează deficitul deja existent, fără a apela la bănci sau piețele externe. În schimb, emisiunile Fidelis cresc datoria publică.

Dobânzile plătite de stat, însă, se reflectă în cheltuielile bugetare și contribuie la creșterea deficitului viitor sau la menținerea unui deficit ridicat. Cei care spun că Fidelis nu crește deficitul bugetar, ci doar acoperă necesarul de finanțare, ignoră efectele pe termen mediu și lung. Fiecare leu împrumutat astăzi prin Fidelis înseamnă dobânzi care vor trebui plătite în anii următori, din venituri bugetare deja sub presiune. Evident, cu cât aceste dobânzi sunt mai mari, cu atât presiunea pe deficitul viitor va fi mai greu de gestionat. Echilibrul bugetar nu este afectat azi, dar bomba cu ceas a dobânzilor se încarcă la fiecare emisiune Fidelis – costul cu dobânzile a ajuns să reprezinte peste 2% din PIB-ul României.

În lipsa accesului facil la finanțare externă sau la bănci, statul român a descoperit gustul dulce al finanțării directe din banii populației. Doar că această substituție de finanțare are limite. Investitorii de retail au început să devină saturați. Subscrierile la ultimele emisiuni Fidelis s-au redus constant: de la 4,2 miliarde de lei în februarie (când dobânzile erau de până la 7,95% la lei și 6,25% la euro), la 2,2 mld. lei în martie (7,8% la lei și 6% la euro), 1,34 de miliarde de lei în aprilie (7,6% la lei și 6% la euro), 1,2 miliarde lei în mai, când a fost cea mai slabă participare (7,8% la lei și 6,25% la euro) și 1,65 de miliarde de lei în iunie (în ciuda celor mai ridicate dobânzi – 8,35% la lei și 6,5% la euro).

Altfel spus, în loc să crească interesul investitorilor, emisiunile lunare l-au estompat. De ce să mă grăbesc să subscriu acum, când știu că statul va reveni luna viitoare, posibil cu dobânzi și mai mari?

Presiune suplimentară pe sistemul bancar

Fenomenul nu se oprește la piața de capital. Și băncile încep să simtă efectul acestei concurențe din partea statului. În condițiile în care Ministerul Finanțelor oferă 7%-8% pe titluri de stat, băncile sunt obligate să majoreze și ele dobânzile la depozite pentru a atrage resurse, dar chiar și așa devin mai puțin atractive pentru clienți. Costul de finanțare al băncilor crește, ceea ce se reflectă direct în costul creditelor oferite către firme și populație.

Mai mult, băncile au propriile lor obligații de capitalizare, inclusiv prin emisiuni de obligațiuni MREL, unde deja plătesc dobânzi sensibil mai mari decât statul, în ciuda faptului că ratingurile băncilor sunt apropiate sau chiar mai bune decât cel al datoriei suverane. Asta nu este altceva decât o deformare a costului real al riscului creată artificial prin politica de finanțare a statului.

Cu alte cuvinte, băncile plătesc mai scump pentru ca statul să se capitalizeze, într-o piață care, ironic, supraevaluează siguranța datoriei publice față de cea privată, deși diferențialul real de risc este aproape nesemnificativ.

Un risc sistemic major ignorat

Poate cel mai periculos efect al acestui mecanism este unul pe care nimeni nu pare să-l mai discute: riscul sistemic pe termen lung. Statul împrumută astăzi masiv de la populație, însă în esență această datorie este tot a contribuabililor. Dobânzile și rambursările vor trebui plătite oricum, din aceleași venituri bugetare, deja fragile. Serviciul datoriei – adică plata dobânzilor și a principalului – se va întoarce tot asupra bugetului public, iar dacă economia nu va reuși să crească suficient de rapid pentru a genera venituri pe măsură, această spirală a datoriei riscă să accelereze. Pe scurt, o schemă piramidală de tip „Caritas” care nu se știe dacă va putea fi plătită.

Mai grav, dacă apetitul populației pentru Fidelis va scădea (iar semnele deja se văd), statul va fi nevoit fie să mărească dobânzile și mai mult, fie să revină la finanțări externe, la costuri mai mari și într-un mediu geopolitic tot mai instabil.

Practic, în loc să construiască o piață de capital robustă, care să distribuie riscul între stat, companii și investitori, România construiește astăzi un model dezechilibrat, prea mult dependent de finanțarea bugetului direct de la cetățeni. Cu fiecare lună care trece, povara datoriei devine tot mai greu de gestionat, iar nota de plată viitoare, inevitabilă, crește alarmant.

Și, poate cel mai important, să nu uităm că România a ajuns la cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană, după ce statul și-a majorat cheltuielile nesustenabil. Pe ce cheltuie statul român banii pe care îi „suge” din piață? Pe creșteri de salarii și pensii, un aparat administrativ supradimensionat, sinecuri bugetare, indemnizații de zeci de mii de euro în consilii de administrație, programe de finanțare fără rezultate concrete, investiții publice neproductive, dar și numeroase alte beneficii plătite din bani publici pentru oameni privilegiați politic.

În plus, acest deficit bugetar uriaș nu s-a resimțit aproape deloc în economia românească, ce a crescut cu numai 2% anul trecut, iar în primele două trimestre ale acestui an a stagnat, de facto. Practic, după cum au avertizat numeroși economiști, deficitul a finanțat importuri, adică o creștere economică în alte țări.

Pe scurt, în loc ca banii să rămână în piață și să dezvolte economia, statul îi strânge prin dobânzi cu care nu se poate concura, pentru a-i risipi pe cheltuieli neproductive în economia locală.

Mai rămâne o singură întrebare: cum poate evolua un stat care își susține bugetul pe termen scurt subminând tocmai mecanismele care ar trebui să asigure dezvoltarea pe termen lung?