Foto: Maria Surducan, arhiva personală
Cartea preferată a celui mic, un decor de festival de care încă îți amintești, cana aceea cool care dă bine pe instagram, reclama desenată care ți-a atras atenția, tricoul cu imprimeu unicat scos la licitație pentru o cauză socială, jocul de societate pe care îl scoateți la reuniunile de sărbătoare ori pe care l-a adus adolescentul din familie (căci acum sunt din nou trendy), desenele animate ale copilăriei care încă te înduioșează, felicitarea aceea atât de reușită încât tot ce mai ai tu de făcut este să îți pui numele acolo sau pur și simplu pachetul inspirat în care ți-ai învelit cadoul făcându-i pe toți să simtă că poate povestea aceea cu fabrica de elfi a Moșului ar putea exista în realitate. În spatele oricăruia dintre lucrurile acestea stă cineva care a pus acolo răbdare și talent și se prea poate ca acel cineva să fie un ilustrator.
Cum e să fii freelancer în România și să trăiești din arta ta, în plină criză și într-o țară în care oricum cultura nu a fost vreodată o prioritate? Cine are nevoie de ilustrații, ce afaceri susțin activitatea desenatorilor, cum se pot finanța proiectele artiștilor?
Clujeanca Maria Surducan, una dintre cele mai cunoscute ilustratoare din România, a vorbit cu reporterul Economedia despre afacerea din spatele talentului.
Mergem în urmă cu câțiva ani. Maria, încă studentă, așteaptă într-o stație de transport în comun să îi vină autobuzul. “Eu nu înțeleg, cum s-ar putea trăi din ilustrație?”, îi spune colega de alături. În spatele ei, pe panoul publicitar, stau vesele reclamele la ING desenate de Noper. “Ca o materializare foarte pragmatică a răspunsului la întrebare”, își amintește acum Maria Surducan, devenită între timp una dintre cele mai apreciate ilustratoare de pe la noi.
Fiindcă, la câțiva ani distanță, i-am adresat cumva aceeași întrebare: poate un artist să trăiască din arta lui? “Ilustrația e un domeniu versatil”, e primul răspuns al Mariei. Tânăra lucrează de mai bine de 10 ani ca freelancer și meseria de ilustrator este singura ei sursă de venit.
Opțiuni de activitate există, iar cererea vine din mai multe sectoare. “Domeniile mele de activitate sunt ilustrația pentru publicitate, ilustrația editorială, de carte și banda desenată, completate ocazional de animație sau ilustrație de boardgames – și nu știu niciodată, la început de an, care va avea pondere mai mare. Bugetele clienților variază în funcție de utilizarea imaginilor. O carte în limba engleză, de exemplu, se va vinde în mai multe exemplare decât una în limba română, pentru simplul fapt că există, la nivel global, mai mulți cititori. Același lucru se aplică și în privința bugetelor de publicitate – o campanie care se desfășoară doar în Cluj va fi cotată altfel decât una care acoperă tot teritoriul României sau întreaga Europă de Est. Suntem o societate care procesează informația mai ales vizual, și mi-e greu să mă gândesc la un domeniu care să nu aibă nevoie de ilustrație. Șansele ca meseria aceasta să fie automatizată în viitor sunt de 4%, stăm bine”, concluzionează Maria.
“Mi-ar fi plăcut să știu lucrul acesta în 2008, când am început să lucrez, plină de griji și frici”, completează ea.
Ce a adus bun internetul
“Nu eram sigură că sunt destul de bună și nu mi-era clar cum îmi voi găsi proiecte, nu știam diferența dintre un contract pe drepturi de autor și unul de prestare servicii, ce mai, eram un student speriat. Între timp, lucrurile s-au schimbat și trebuie să recunosc că internetul a jucat un rol important. E mai simplu acum. Și nu pentru că aș munci mai puțin, ci pentru că am avut parte de clienți care mi-au găsit portofoliul online, care mi-au dat libertate deplină -primii au fost cei de la Cărturești, și le voi fi mereu recunoscătoare – iar interacțiunile de tipul acesta mi-au crescut încrederea în puterile proprii. Nu există sentiment mai satisfăcător decât să-ți scrie un client: ”perfect, este exact ce ne doream” sau să îți scrie un părinte “copilul meu se joacă prin casă de-a Nor și prietenii lui”. Cu referire la Vacanța lui Nor, o carte publicată împreună cu sora mea Ileana la editura Minigrafic. Alt factor important au fost discuțiile cu ceilalți ilustratori din România, sentimentul de apartenență la o comunitate și accesul la tot felul de resurse vitale – cum ar fi drafturile de contract”, spune Maria Surducan.
Și a venit pandemia…
Anul 2020, când am intrat cu toții în vâltoarea unei pandemii, a adus schimbări pentru toate lumea. “Consecințele s-au simțit și pentru noi, chiar dacă ilustratorii n-au fost printre cei direct afectați de măsurile anti-Covid-19. Unele dintre proiectele deja în derulare au fost abandonate, mulți dintre clienți s-au reorientat spre mediul online, și bugetele au fost regândite. Simultan, cred că mulți dintre ilustratori și-au evaluat și ei prioritățile și au început să își pună problema acoperirii nevoilor financiare fie și doar parțial dintr-o sursă de venit constantă, independentă de relația cu clienții. Am văzut mult mai multe discuții despre magazine online, dropshipping, proiecte personale și promovare online decât înainte de pandemie”, arată Maria.
În ceea ce privește activitatea sa profesională, Maria Surducan face un calcul: în ultimii ani, cam 60% din timp a fost alocat proiectelor clienților și 30% pe proiecte personale. “Acestea nu sunt proiecte neplătite, dar recompensa financiară vine mai lent și presupune o investiție mai mare de muncă, în contrapartidă cu satisfacția de a-ți dezvolta ideile proprii. Și cam de patru ani am descoperit că este mult mai eficient să lucrezi în echipă – Asociația Illustrart a pornit de la inițiativa lui Jozsef Vass și a Marie Cucu, și ne-am propus să punem umărul la promovarea artiștilor din România. Am tipărit până acum trei pachete de cărți de joc – Măscărici, Măscărici de Poveste și Tarotul ilustrat – și ne-am bucurat că ilustratorii au răspuns invitației noastre de a se implica”, spune Maria Surducan.
Tema momentului – Duminica pierdută – și finanțarea prin crowdfunding
În perioada aceasta, împreună cu echipa de la Pronoia, Maria lucrează la proiectul ”The Lost Sunday”/ ”Duminica pierdută”.
“E vorba despre o poveste în bandă desenată despre echilibrul delicat între muncă și timp liber, spusă prin prisma basmelor din copilăria noastră. Proiectul presupune în primă instanță tipărirea cărții, care a fost scrisă și ilustrată de sora mea, Ileana Surducan, și apoi dezvoltarea unei biblioteci virtuale, dedicată proiectelor de bandă desenată cu subiect inspirațional. Și aici ilustrațiile cad în sarcina mea. Pregătim o campanie de Kickstarter care va începe în 11 mai”, ne spune Maria despre proiectele actuale.
Pentru astfel de inițiative, finanțarea participativă (sau crowdfundingul) este o metodă alternativă de a obține bugetul necesar proiectului, prin întâlnirea directă cu publicul, ne mai spune Maria despre opțiunile de finanțare. “E o relație care se bazează pe încredere – artistul promite un produs, demonstrează că are competențele necesare și apoi încearcă să ajungă la cât mai mulți potențiali susținători și să îi convingă să se implice în realizarea proiectului. Pentru mine, ar fi a treia oară când merg pe această calea. Prima dată, în 2011, am strâns fondurile pentru Prâslea cel voinic și merele de aur în bandă desenată, iar în 2019 am făcut parte din echipa jocului Zestrea – și ambele campanii și-au depășit targetul inițial”, exemplifică Maria.
