Noua ordonanță din energie afectează puternic piața și, din cauză că se aplică retroactiv, va duce la denunțări de contracte încheiate în trecut la preț mai mic, lucru care va readuce în piață această energie și va duce la noi creșteri ale prețurilor, avertizează, într-o discuție cu Economedia, un important participant la piață care nu a dorit să fie numit, deoarece susține că nișa pe care lucrează este acum numită „țap ispășitor”.
Mai precis, prin ordonanța făcută publică în data de 1 septembrie și adoptată în aceeași zi, cu aplicare începând din aceeași zi, Ministerul Energiei a introdus o supraimpozitare pentru mai mulți actori din piața de energie.
Participanții la piață acuză faptul că după supraimpozitare nu rămân cu suficienți bani nici pentru a acoperi costurile de tranzacționare, fără a mai vorbi despre costuri de funcționare, de finanțare.
„Statul a introdus la final de an, în mod arbitrar, o taxă pentru niște tranzacții pe care noi deja l-am făcut, în cunoștință de cauză, bazându-ne pe anumite categorii de costuri. Deodată, tranzacțiile respective devin neviabile economic. Cu siguranță o să asistăm la un șir de denunțări”, afirmă participantul la piață.
Conform acestuia, în ROPEX-FM – un indicator care arată prețul mediu ponderat de tranzacționare pe piețele la termen în România, adică energie contractată din timp – pe anul 2022 prețul energiei este puțin peste 500 lei, în timp ce pe piața pe ziua următoare (PZU – o piață volatilă, al cărei scop este de a se tranzacționa energie rapid, pe termen scurt), prețul este de peste 3.000.
„Ce înseamnă dacă contracte care au un preț mediu de 500 și ceva de lei, aproape 600 de lei o să fie denunțate? Toată energia respectivă o să revină în piață. Și ce-o să se întâmple cu prețurile? O să crească din nou, pentru că o să fie o presiune suplimentară dată de o cerere crescută. Prin urmare, în momentul în care intervii retroactiv, fără să ții cont măcar de situația curentă a pieței, printr-o taxă nouă, pe care o maschezi ca fiind contribuție de solidaritate – dar pe care o calculează de fapt ANAF, administrație fiscală care ar trebui să țină cont de tratate de evitare a dublu impozitări, de exact nivelul de rentabilitate și de profit al fiecărui participat la piață – ce o să se întâmple este că efectiv lumea o să renunțe la contractele alea ieftine. Prin urmare, energia va fi răscumpărată cel mai probabil din PZU, și astfel o energie luată la 600 de lei o să fie înlocuită cu una cumpărată la 3.000 de lei. Și cred că asta este un lucru extrem de grav la care reglementatorul, din păcate, nu s-a uitat, și anume măsurile retroactive impuse asupra unor tranzacții realizate, mai ales că acele tranzacții, în covârșitoarea lor majoritate, sunt la prețuri infinit mai mici decât prețul curent al pieței. O să conducă la o creștere a prețului. Deci efectul va fi exact invers celui pe care l-a declarat reglementatorul în momentul în care a impus ordonanța de urgență”, explică participantul la piață.
În plus, participantul la piață susține că, prin această ordonanță, Autoritatea de Reglementare în Energie (ANRE) a primit mână liberă să fie abuzivă față de participanții la piață. „Cum este cel articol care spune că tranzacțiile succesive sunt amendate cu 5% cifră de afaceri. Fără să explice ce volum, care este momentul în care ele sunt considerate tranzacții succesive. Este pur și simplu o clauză ca să le dea mână liberă să poate să meargă în control și să aplice tot soiul de amenzi”, afirmă participantul la piață.
Acesta mai susține că problematice sunt și continuarea plafonării prețurilor pentru toată lumea din piață și limitarea la 1.300 de lei a costului recunoscut pentru furnizorii care au clienți plafonați.
„De vreme ce energia este 3.000 de lei și costul recunoscut este 1.300, efectiv nu o să se realizeze tranzacții. În momentul în care nu ai lichiditate în piețele la termen, care sunt cele care dau stabilitate prețului, ele sunt cele care fixează condițiile în care are loc livrarea de energie. De când cu ordonanța aceasta, nu a mai avut loc niciun fel de tranzacție la termen. Este o diferență de peste 2.000 de lei între ofertele de vânzare și ofertele de cumpărare. Furnizorul nu vrea să cumpere la 1.300 de lei că îi e frică că nu să i se recunoască costurile. Și atunci nu o să cumpere. Crește și mai mult procentul de expunere la PZU. Piețele la termen sunt ilichide, n-ai lichiditate pe piețe la termen, n-ai pe ce să te bazezi? Și într-un final, când tu ai cerere și n-ai ofertă, ce se întâmplă cu prețul? Iarăși crește”, mai arată acesta.
În plus, participantul la piață mai acuză că multe dintre prevederile acestei ordonanțe sunt vădit împotriva legislației europene. „Ca de exemplu acea obligație care impune producătorilor să vândă doar către anumiți furnizori și către anumite categorii de participanți la piață, cum este cel prin care se limitează de facto toate exporturile, împotriva legislației europene. ANRE și Ministerul Energiei nu se pot suprascrie reglementărilor europene. Tot ce înseamnă comportament de piață e deja reglementat la nivel european prin ceea ce se numește REMIT și există deja autorități și există deja o groază de guidelines și ghiduri pe care fiecare țară membră a Uniunii Europene trebuie să le îndeplinească urmând acele reglementări, nu unele introduse în mod arbitrar local, fără niciun fel de definiție și care clar pot să nască monștri”, explică participantul la piață.
Potrivit acestuia, există și măsuri pur și simplu „bizare” din punct de vedere economic, precum interzicerea de facto a exporturilor. „România este importator net și de energie și de gaze. Dacă cel care face export din România nu o să poată să-și mai țină tranzacțiile de export, o să le țină pe cele de import? Efectiv nu are sens. România e de foarte multe ori țară de tranzit între Bulgaria și Ungaria. Dacă tranzacțiile celui care face cross-border și care exportă din România în Ungaria nu o să mai aibă sens economic, cu siguranță nu o să mai aibă sens nici cele de import din Bulgaria în România. Cu siguranță aceste reglementări sunt contrare mecanismului de cuplare, sunt contrare condițiilor de aderare la Uniunea Europeană”, spune el.
Acesta susține că deja nu mai vorbim doar de lipsa de predictibilitate a cadrului legislativ, ci „efectiv de impunerea unor măsuri care nu au cum să se materializeze prin altceva decât creșterea prețului”.
„Prin urmare, prin mecanismul pe care l-a impus reglementătorul, pe de o parte taxează traderul, care nu o să mai vândă nimic. Într-o piață în care 70% e producătorul de stat, care are energie, dar nu vinde, probabil tot din cauza reglementărilor. Deci traderul nu vinde, producătorul nu vinde, taxe peste tot, nu știi cum ți se aplică. Ce se întâmplă este că nu mai face nimeni nimic. PZU crește în continuare ca și volum tranzacționat și rămânem expuși la situația momentului. Și dacă am avea șansa să ieșim din situația asta nu putem, pentru că nimeni nu se contractează acum în prag de iarnă, nimeni nu se contractează la prețuri fixe. Și acum vestea asta mai adaugă încă o impredictibilitate, încă o problemă, încă un șir de insolvențe, încă un șir de reticențe ale participanților la piață să se contracteze pe piețele cu prețuri fixe. Prin urmare, răspunsul e doar cu siguranță o să susținem creșterea prețului. Altceva, n-are cum să se întâmple. Prin urmare, tot ce am făcut ordonanța asta de urgență n-a fost decât să facă lucrurile mai dificile, în loc să faciliteze”, arată acesta.
Participantul la piață mai susține că lucrurile revin la cerere și ofertă, iar singurul fel în care prețul unei comodități va scădea este din cerere și ofertă. „Ceea ce înseamnă că ar trebui să creștem capacitățile de producție. Dar nu știu ce producători de regenerabil, în momentul de față, în contextul în care reglementările arată cum arată și în fiecare an vine o nouă surpriză care schimbă total lucrurile, o să vrea să mai investească”, spune acesta.
Participantul la piață susține că ce ar trebui să se întâmple, în primul rând, este să existe o consultare reală a pieței. „Acest lucru n-a existat. Noi ne-am trezit cu toții peste noapte cu textul ordonanței de urgență, ordonanța adoptată, nu a existat niciun fel de consultare a domeniului, a mediului economic. Am găsit o variantă leak-uită efectiv a ordonanței și din disperare absolut toate asociațiile de consumatori, producători, de furnizori, toate au trimis puncte de vedere, doar că nu le-a mai ascultat nimeni, că deja era adoptat documentul, din păcate”, subliniază el.
În al doilea rând, participantul la piață cere ca orice fel de măsură să nu mai fie impusă cu titlu retroactiv. „Nu se poate ca decizii economice luate de jucători în piață înainte de modificarea reglementării să fie modificate de noi reglementări impuse. Efectiv se încarcă principiul neretroactivității care trebuie să fie, în principiu, de bază a tot ce înseamnă reglementări”, spune el.
Pe de altă parte, acesta susține că există categorii de taxe la care s-ar putea renunța și care ar putea să fie diminuate. „Cu siguranță, dacă se merge pe varianta aceasta, o să fie mai ușor de suportat tot ceea ce înseamnă costul social al schemelor de sprijin. Mai sunt țări care au micșorat TVA pentru componenta de energie. În România se putea renunța temporar la plata accizei. Sunt categorii de costuri care ar putea să fie ajustate, în așa fel în care povara economică să fie mai mică pentru clienți”, spune el.