Prețul unui hectar de teren arabil în 2021 a variat de la un minim de 3.661 EUR în medie în Croația la 47.290 EUR în medie în Luxemburg, în rândul celor nouăsprezece state membre ale Uniunii Europene pentru care sunt disponibile date pentru 2021, anunță Eurostat.
Este probabil ca acest interval să fie și mai larg, deoarece prețul mediu al unui hectar de teren arabil în Țările de Jos a fost de 71.225 EUR în 2020. Datele pentru 2021 nu sunt disponibile pentru Țările de Jos.
La nivel regional, cele mai mari prețuri pentru terenurile arabile au fost în regiunea spaniolă a Insulelor Canare (o medie de 120.477 EUR pe hectar). În schimb, cel mai mic preț a fost înregistrat în regiunea suedeză Övre Norrland (o medie de 1 882 EUR).
În România, prețul mediu al unui hectar de teren arabil a fost în 2021 de 7.600 de euro, iar cele mai mari prețuri medii (10.707 euro) au fost în regiunea București – Ilfov. Cel mai mic preț, 6.200 de euro, a fost nord-vestul țării, adică în județele Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu Mare și Sălaj.
Terenurile arabile sunt mai scumpe decât pășunile permanente
Prețul unui hectar de pajiști permanente în 2021 a variat de la un minim de 1.423 de euro în medie în Bulgaria la 41.930 de euro în medie în Luxemburg și a ajuns până la 59 065 de euro în medie în Țările de Jos în 2020.
În România, prețul mediu al unui hectar de pajiști permanente este de 5354 de euro.
În majoritatea regiunilor UE pentru care sunt disponibile date, cumpărarea de terenuri arabile a fost mai scumpă decât cumpărarea de pășuni permanente.
În insulele grecești din regiunea nordică a Mării Egee (terenuri arabile: 37.926 EUR, iar pășuni permanente: 1.744 EUR) și în regiunea spaniolă Murcia (terenuri arabile: 20.445 EUR, iar pășuni permanente: 982 EUR), costul mediu a fost de puțin peste douăzeci de ori mai mare.
Regiunile spaniole Asturia (8.096 EUR / 9.536 EUR), Madrid (7.621 EUR / 7.946 EUR) și regiunea lituaniană Sostinės (3.805 EUR / 4.055 EUR), se disting ca excepții.
Nivelul prețurilor terenurilor depinde de o serie de factori; printre aceștia se numără factori naționali (cum ar fi legile), factori regionali (cum ar fi clima și proximitatea față de rețele) și factori de productivitate localizați (cum ar fi calitatea solului, panta sau drenajul). Forțele de piață ale cererii și ofertei, inclusiv influența normelor privind proprietatea străină, pot influența, de asemenea, prețul terenurilor agricole.