Televiziune Al Jazeera a publicat un reportaj despre condițiile grele în care muncesc unii dintre asiaticii veniți în România în căutarea unui trai mai bun. În articol, numele marcate cu un asterisc au fost schimbate pentru a proteja identitățile.
Unul dintre cei cu care au stat de vorbă jurnaliștii este Douglas*, care timp de șase luni a muncit din greu la un restaurant din București, pregătind peste 200 de hamburgeri pe zi în bucătărie.
Dar, la fel ca mulți alți lucrători străini din România, el și-a luat un al doilea loc de muncă, livrând cu motocicleta mâncare la pachet pentru a-și completa veniturile.
Duminica, ziua lui liberă de la restaurant, se trezește la 7.30 dimineața într-o cameră pusă la dispoziție de angajatorul său, unde paisprezece bărbați din Sri Lanka dorm în șapte paturi suprapuse, “ca într-un spital”, glumește el.
Jachetele și prosoapele lor atârnă pe marginea paturilor. Rucsacul pătrat verde și spațios al lui Douglas, cu inscripția Bolt Food, este așezat pe podea.
Mănâncă orez și linte la micul dejun înainte de a se urca pe motocicletă pentru o tură de șapte ore, pentru a livra sushi și pizza unor clienți înfometați.
Între orele 14:00 și 21:00, el livrează aproximativ 14 comenzi.
După aceea, ia cina – din nou orez, de data aceasta cu pui.
“Cel mai dificil lucru pentru mine este să mă obișnuiesc cu ideea, pentru că nu am venit pentru asta. Dar pot să o fac. Pot să încerc pentru un salariu bun”, a spus el.
În fiecare săptămână, el face un profit de aproximativ 120 de lei (26 de dolari) în calitate de livrator. El plătește 250 de lei (54 de dolari) pentru închirierea motocicletei și 30 de lei (6,50 de dolari) pentru benzină.
El a sosit din Kandy, un platou luxuriant cu plantații de ceai și temple budiste în inima Sri Lankăi. În noiembrie anul trecut, a văzut o ofertă de muncă pe internet, pentru a lucra ca făcând curățenie în case într-o țară din Uniunea Europeană. În anunț se preciza că i se va asigura cazare și masă.
Oportunitatea ar putea să îi vadă visele împlinite, s-a gândit el. Fiul său în vârstă de 12 ani – un pasionat de cricket – ar putea, în cele din urmă, să studieze în Regatul Unit.
El a mai încercat să lucreze în străinătate înainte, în Dubai, “dar a fost foarte scump”, a spus el.
Pentru a obține un loc de muncă european și un permis de muncă, Douglas a luat un împrumut pentru a plăti aproximativ 3.000 de euro (3.200 de dolari) unei agenții de recrutare.
Un an mai târziu, stând într-o cafenea din centrul Bucureștiului, el se uită peste conversațiile WhatsApp pe care le-a avut cu agentul, un bărbat din Sri Lanka.
“Lucrurile nu au fost așa cum mi-au spus”, spune el.
Când a ajuns în România, locul de muncă și salariul erau diferite de cele oferite inițial.
I se promisese 800 de euro (864 de dolari) pentru un job de menajeră, nu 500 de euro (540 de dolari) pentru a întoarce burgeri.
“Sunt prins în capcană. Nu pot să mă întorc pentru că trebuie să [achit] împrumutul, dar câștigând atât de puțin, nici eu nu știu cum o să plătesc”, a spus el cu un zâmbet obosit.
Ali*, un tânăr robust de 27 de ani care a emigrat împreună cu fratele său din Colombo la sfârșitul lunii iulie, călărește până la 15 ore pe zi.
Frații au lucrat ca mecanici acasă, dar “salariul nu era nimic”, a spus Ali.
Tatăl lor cunoștea un expatriat din Sri Lanka în România, care le-a găsit locuri de muncă în domeniul curățeniei în București, dar, la scurt timp după ce au ajuns, permisele lor de muncă au fost anulate.
În timp ce se descurcă cu o nouă rundă de acte, ei livrează mâncare cu bicicleta.
Livrarea de alimente este o afacere în plină expansiune în România.
Tazz, o firmă românească, și companii internaționale precum Glovo, Bolt Food, FoodPanda și Takeaway se află în competiție pentru a câștiga clienți în marile orașe ale țării.
Potrivit Glovo, care are 3.000 de curieri la nivel național, un curier poate câștiga aproximativ 23 de lei pe oră (mai puțin de 5 dolari).
Între timp, numărul de srilankezi care călătoresc în străinătate pentru muncă este în creștere.
Potrivit Ministerului Muncii și Ocupării Forței de Muncă din Sri Lanka, peste 300.000 de persoane au emigrat în 2022. Între ianuarie și septembrie anul acesta, peste 200.000 au plecat.
Sri Lankezii au părăsit insula din mai multe motive – din cauza temerilor legate de securitate după atentatele cu bombă din duminica Paștelui din 2019, în contextul pandemiei COVID-19 și ca urmare a crizelor politice și economice.
Oamenii din spatele contingentului de 100.000 de persoane
Douglas, Ali și alți câțiva intervievați de Al Jazeera pentru acest reportaj sunt doar câteva dintre persoanele care alcătuiesc cota pe care guvernul român a stabilit-o în 2023, de 100.000 de permise de muncă pentru muncitorii extracomunitari, număr care va crește la 140.000 în 2024, pentru a atenua deficitul de locuri de muncă.
Potrivit The Economist, națiunea est-europeană se transformă dintr-o țară de “emigranți într-una de imigranți”.
Cea mai mare parte a forței de muncă străine din România, cu excepția europenilor, sunt nepalezi. Sri Lankezii reprezintă a doua forță de expatriați non-UE ca mărime, cu 15.807 persoane.
“Abia de aproximativ un an am început să vedem migranți din Asia de Sud-Est care livrează mâncare pe străzile din București”, a declarat Maria-Luiza Apostolescu, cercetător în politici publice. “Inițial, îi vedeai în bucătărie, în fundal”.
Ea a spus că unii sosesc cu o viză de student și livrează mâncare cu jumătate de normă, în timp ce pentru alții, este un al doilea loc de muncă.
Dar ea a avertizat că nu există ONG-uri care să sprijine “migranții economici”, în parte din cauza lipsei de fonduri.
“Este [de asemenea] greu pentru români să înțeleagă că alți oameni vin aici pentru a avea o viață mai bună. Noi suntem [de obicei] cei care emigrăm.”
La biroul de imigrări din București, un oficial strigă către mulțimea care s-a format în diverse cozi. “Dacă nu aveți o programare online, ieșiți din sală!”
Mulți dintre cei care așteaptă sunt tineri bărbați asiatici. Sunt și câteva familii.
“Un număr important de locuri de muncă vacante au fost înregistrate între ianuarie și august 2023”, a declarat un purtător de cuvânt al Ministerului Muncii, Solidarității și Solidarității Sociale, citând posturi precum curieri, constructori, secretare, ajutoare de bucătărie și agenți de securitate.
“Această cotă arată foarte bine pe hârtie, dar dacă nu găsești muncitori români, trebuie să asiguri condiții decente pentru străini”, a declarat Radu Stochiță, un jurnalist român care a investigat situația dificilă a muncitorilor nepalezi.
La fel ca și srilankezii, mulți dintre cei din Nepal plătesc sume exorbitante agențiilor de recrutare, iau împrumuturi și ajung să facă locuri de muncă care nu prea seamănă cu cele care le-au fost oferite.
“În unele cazuri, ei nici măcar nu lucrează pentru compania care apare în contract”, a spus Stochita. “Întrebarea este: “Cine primește acești bani?”.”
Întrebat de Al Jazeera cu privire la aceste taxe substanțiale, un purtător de cuvânt al Ministerului Muncii a declarat că statul nu impune plăți lucrătorilor străini în afara taxelor obișnuite pentru permisele de muncă sau a impozitelor
“Miile de euro plătite de lucrători reprezintă costuri externe asociate cu firmele și agențiile de recrutare”, au spus aceștia.
Un srilanez din Kaluatara, care a plătit aproximativ 3.500 de euro (3.780 de dolari) pentru a veni să lucreze într-o bucătărie din București, a declarat că se simte ca și cum ar fi fost păcălit.
“Uneori am impresia că este doar o înșelătorie făcută de angajator și de agenția de ocupare a forței de muncă”, a spus el. “Nu știm despre condițiile de muncă înainte de a veni aici, așa că în capul nostru simțim că merită să cheltuim atâția bani și credem că putem achita datoria într-un an.”
Manil*, un bucătar în vârstă de 32 de ani, care a luat legătura cu o agenție de recrutare după ce a văzut anunțul lor la televizor, a spus “M-au rugat să tai ceapă și legume într-un videoclip și m-au angajat. Cu toții am plătit prea mult pentru a veni aici.”
Când el și alți cinci srilankezi au ajuns la hotelul din Brașov, unde trebuiau să lucreze ca bucătari, “nu era normal”, a spus el.
Șeful său ar fi abuzat sexual de muncitori, a adăugat. “În nopțile în care refuzam să mergem în camera lui, ne pedepsea”, a spus Manil. “Ce să facem?” El a părăsit locul de muncă, dar nu dorește să îl denunțe la poliție.
“Le este prea frică să îl raporteze”, a declarat Loredana Urzica-Mirea, șefa eLiberare, o organizație care are ca scop combaterea traficului de persoane și a exploatării sexuale în România.
eLiberare a mediat un caz în care au fost implicați srilankezi care lucrau în condiții “teribile” la o fabrică de carne, a spus ea, dar angajatorul a negat orice abatere.
“Noua lege nu le facilitează schimbarea locului de muncă”, a adăugat ea.
În 2022, o măsură de urgență înțeleasă pe scară largă ca fiind menită să protejeze angajatorii înseamnă că lucrătorii străini trebuie să respecte un contract timp de cel puțin un an. De asemenea, ei trebuie să primească permisiunea scrisă din partea unui angajator dacă vor să își schimbe locul de muncă.
Dezamăgit, Manil a declarat că intenționează să ajungă în Italia în speranța că acolo condițiile de muncă, și salariile, sunt mai bune.
“Este singura opțiune care ne-a mai rămas”, a spus el.