Sursa Foto: Facebook/ Donald Trump
Declarațiile recente ale lui Donald Trump cu privire la protejarea Taiwanului de către Statele Unite, în eventualitatea unei invazii chineze, au început să provoace îngrijorări în piețe. Asta arată că nu doar planurile economice ale fostului președinte american vor produce volatilitate în piețele financiare, în cazul în care va câștiga un nou mandat, ci și natura tranzacțională a modului în care Trump vede politica externă a Americii.
Donald Trump este candidatul cu cele mai mari șanse în cursa prezidențială din Statele Unite, iar piețele au început deja să includă în prețuri anumite rezultate ale viitoarelor sale politici. Trump de altfel este un politician „nepătat” ideologic care deranjează și prin faptul că elimină din iluziile sub care își implementează America politica externă.
După cum a afirmat Donald Trump într-un interviu pentru Bloomberg, publicat marți, Taiwanul este o insulă aflată la peste 10.000 de km distanță de SUA, dar la nici 100 de China, care în plus este dificilă de apărat în cazul unei agresiuni și aparent vinovată pentru furtul industriei americane de producție de microchip-uri.
Reticența lui Trump, la nivel declarativ, este justificată de acest „furt”. Desigur, acest furt” – sau variațiunile sale, un exemplu fiind deficitul comercial al SUA cu UE sau China – este mereu invocat de către fostul președinte american pentru a clarifica punctul de start al negocierii și caracterul ei, indiferent de interlocutor.
În lumea lui Trump, Statele Unite nu protejează Taiwanul, ca exemplu, de dragul ideologiei și a drepturilor omului, cum le place liderilor partidului Democrat să afirme, și nici nu are beneficii de pe urma protecției.
Desigur, Taiwanul este un nod extrem de important în economia globală, fiind cel mai mare și important exportator de semiconductori, grație companiei Taiwan Semiconductor Manufacturing Company (TSMC). Doar în 2022, compania a exportat lumii circuite integrate în valoare de 184 de miliarde de dolari, cam un sfert din întreg PIB-ul Taiwanului.
Pe lanțul de aprovizionare și producție ulterioară, prin aceste exporturi de microchip-uri, Taiwanul contribuie la PIB-ul global cu o sumă imensă.
Nvidia (NVDA) este cel mai bun exemplu de beneficiar direct: compania a ajuns în ultimele luni una din primele 3 companii ale lumii, după capitalizarea bursieră (peste 3 trilioane de dolari), însă 90% din vânzările sale de chip-uri au loc grație nivelului ridicat de sofisticare la care a ajuns producția companiei din Taiwan. Da, TSMC produce 90% din chip-urile vândute de Nvidia, adică este parțial responsabilă pentru banii făcuți de investitori din mania AI de pe burse.
Revenind la Donald Trump, protejarea Taiwanului este sinonimă cu o poliță de asigurare care, în mod normal, are un preț. Pe care Taiwanul nu îl plătește, în închipuirea candidatului Trump. Desigur, fostul președinte american face parte din categoria politicienilor pragmatici pentru care contează exclusiv afișarea/utilizarea puterii și câștigul personal, de grup sau de țară.
Faptul că Trump este reticent, desigur la nivel declarativ, să se arunce într-un război cu „prietenul său” Xi Jingping, președintele chinez, de dragul Taiwanului, este însă o chestiune ce ar putea avea ramificații multiple asupra tuturor aliaților Americii, asupra economiei globale, a investițiilor la nivel mondial și implicit asupra piețelor financiare.
Mesajul de la Trump este desigur unul simplu: „dacă vreți să faceți bani, în siguranță, veniți și investiți la noi”. Asta în timp ce autocrați ca Xi Jingping și Vladimir Putin își freacă mâinile cu bucurie.
Comparativ, când vine vorba despre relația cu Arabia Saudită, într-un Orient Mijlociu tot mai tensionat, Donald Trump cântărește cu altă măsură. Saudiții „vor avea nevoie mereu de protecție… pe care nu o au în mod natural – eu îi voi proteja mereu”, spune Trump. Diferența este că saudiții cumpără masiv armament american și au legături de afaceri foarte apropiate cu familia Trump, prin Jared Kushner, ginerele lui Trump.
De ce este Taiwan unul dintre cele importante noduri în arhitectura economică globală
În cazul unei confruntări economice și diplomatice cu China și dacă Trump nu va fi capabil să ajungă la o înțelegere bilaterală cu Xi Jingping, China ar putea să miște asupra Taiwanului.
O invazie chineză asupra Taiwanului ar fi cel mai negru coșmar pentru economia globală, implicit pentru piețele bursiere și piețele financiare internaționale, în general.
Rezultul ar fi mult mai negativ la nivelul piețelor decât ar fi fost în urmă cu 1-2 ani. Nu doar din cauza raliului bursier din ultimele luni, ci din cauza modului în care raliul a avut loc și a ceea ce s-ar întâmpla cu Nvidia – doar un exemplu, unde relevantă este dependența aproape totală de chip-uri produse de Taiwan Semiconductor Manufacturing –, companie este în top 3 firme din lume după capitalizarea bursieră și în fruntea revoluției AI.
Acesta este și unul din motivele pentru care Statele Unite investesc atât de mult în fabrici de semiconductori, componente vitale pentru producția de orice tip de bun sau produs tehnologic, de la electrocasnice la autovehicule, aeronave și rachete.
Deci o invazie chineză a Taiwanului ar reprezenta, pe lângă un act de agresiune contrar cartei Națiunilor Unite, un șoc economic major. Nu doar că lumea întreagă nu ar mai avea acces la circuitele integrate vitale pentru producția de bunuri tehnologice, dar un răspuns similar al Vestului cu cel la adresa Rusiei, la o astfel de agresiune, ar omorî pur și simplu comerțul liber cu China.
Acest comerț reprezintă de altfel fundația pe care s-a construit globalizarea și pe care stă economia globală de 40-50 de ani. În plus, circa jumătate din comerțul global trece prin Strâmtoarea Taiwanului, care în cazul unui conflict ar fi blocată complet.
Toate ar reprezenta șocuri economice puternic contracționiste, care ar împinge economia globală într-o depresiune economică. Mai important, ele ar fi șocuri de ofertă, inflaționiste, similare cu șocurile petroliere din anii ’70.
Pe lângă devastarea umană din Taiwan, economiile lumii s-ar confrunta deci cu crahuri bursiere majore, crize financiare (fuga capitalului), întreruperi sau reduceri masive de producție pe o categorie mare de bunuri tehnologice, precum și distrugerea celor mai importante lanțuri de aprovizionare de pe ruta China-Vest.
Reconstruirea capacității avansate de producție a Taiwan Semiconductor Manufacturing Company ar lua ani de zile.
Impactul asupra PIB-ului global, în primul an de conflict, este estimat a se situa între 5 și 10 puncte procentuale. Cel mai puternic impact negativ ar fi resimțit de economiile asiatice, cu relații comerciale extrem de strânse cu Taiwanul.
Cu toate că șocul de pe lanțul comercial este subestimat în mai toate modelele macroeconomice, el ar reprezenta cea mai severă componentă din moment ce ar distruge pe termen lung oferta de bunuri și produse ieftine din China și ar distruge în același timp capacități de producție locale din economiile vestice.
Lunile cele mai potrivite pentru o invazie sunt aprilie, mai și august
China a devenit, progresiv, din ce în ce mai agresivă în raport cu Taiwanul, în ultimii ani, iar tot mai multe voci din establishment-ul de apărare și intelligence american consideră că o asemenea invazie nu reprezintă un scenariu ce poate fi pur și simplu exclus.
În ultimele luni, anul 2027 a devenit o fixație la Washington ca potențial moment al unei invazii.
Fixația provine dintr-un discurs nepublicat al președintelui chinez Xi Jingping în care ar fi cerut armatei chineze „dezvoltarea capabilităților de cucerire a Taiwanului și mutarea (deadline-ului) din 2035 în 2027”. Discursul ar fi fost interceptat de intelligence-ul american.
Riscul unui asemenea conflict a început să fie luat din ce în ce mai mult în considerare după începutul războiului rusesc împotriva Ucrainei, iar anumiți oficiali americani cred că 2025 ar putea fi un an în care America să fie implicată activ într-un război fierbinte împotriva Chinei.
China a tot avut exerciții militare în ultimii ani care au probat exact capabilitățile sale și modul în care ar decurge o asemenea invazie amfibie asupra insulei autonome. În 2023, armata chineză a simulat o blocadă maritimă și aeriană a Taiwanului, precum și atacuri navale și operațiuni militare menite să stopeze intervenții din partea aliaților Taiwanului. Statele Unite au active militare semnificative în regiune, inclusiv peste 80.000 de militari staționați în Japonia și Coreea de Sud.
Mai mult, forțele militare chineze au recreat într-un complex militar din Mongolia exact rețeaua de drumuri din jurul palatului prezidențial din Taipei, ceea ce demonstrează o „dezvoltare de capabilități” extrem de minuțioasă.
Lunile cele mai potrivite pentru o invazie amfibie sunt aprilie, mai și august.