După perioada de calm a verii, în care investitorii sunt mai degrabă în vacanțe și lichiditatea din piețele bursiere internaționale se reduce, piața americană pare gata să intre în ultima parte a ciclului electoral, ce pregătește raliul bursier de 2 cifre din final de an. S&P 500, indicele de referință al pieței americane, este deja prins într-o fervoare speculativă rarisimă, datorată parțial maniei AI (inteligență artificială), cu toate că firmele care vând servicii de tip generative AI nu au raportat încă creșteri importante de venituri.
Asta nu oprește desigur dinamica puternic ascendentă a piețelor, care au încă incluse în prețuri așteptări majore cu privire la această tehnologie. În prezent, sectorul tech, care este cel mai cuprins de `efervescență”, a început să predea ștafeta sectoarelor bursiere care au subperformat (companiile mici sau cele din zona industrială) și care au început cu bine raportările financiare, un exemplu fiind sectorul financiar. Vitalitatea acestei rotații incipiente depinde de cât de bine vor raporta sectoarele care nu au de-a face cu zona de AI.
Spread-ul (diferența) între raliul masiv al indicilor S&P 500 (+18%) și NASDAQ Composite (+22%) din acest an, comparativ cu subperformanța indicilor Dow Jones Industrial Average (+7%) și Russell 2000 (+6% – indicele companiilor mici) este unul istoric care este anticipat să se comprime în săptămânile următoare, pe măsură ce zonele afectate de valul de speculație ieșit de sub control se vor corecta lateral.
Revenirea sectorului companiilor mici (Russell 2000) și a companiilor din zona de utilități, real-estate și industrială este sprijinită și de un val incipient de eliminare a pozițiilor short (care mizează pe scăderea prețurilor) de pe aceste sectoare, care unele se tranzacționau recent la cel mai redus nivel din 2022 încoace, după o corecție puternică sub supra-performanța indicilor principali. Simpla normalizare a poziționării pe aceste sectoare ar putea garanta continuarea rotației și a raliului bursier record din acest an.
Dispersia, strategia care distorsionează piețele și dă tot mai multe bătai de cap. O bancă mare de investiții spune că analizarea S&P 500 a devenit un “exercițiu inutil”
În același timp, tendința din piața americană este explicată de perioada de vară a acestui an, care este una cu o ofertă de volatilitate (produse financiare de hedging) imensă, la nivelul indicelui S&P 500. Acestea sunt produse financiare foarte în vogă în zilele noastre (investitorii vând volatilitate prin intermediul pieței de opțiuni americane) și care pe de o parte țintuiesc indicele, iar pe de altă parte forțează apariția unei dispersii masive la nivelul acțiunilor ce compun indicele propriu-zis.
Această dispersie se traduce prin creșterea volatilității la nivelul componentelor indicelui, deoarece indicele este țintuit în loc: dacă unele acțiuni mari ce compun indicele cresc puternic, în timp ce indicele este stabil sau doar crește ușor, atunci alte acțiuni din indice trebuie să scadă. Asta duce la apariția unui fenomen ciudat în structura pieței bursiere, în care deși piața crește per total, până la 80% din componentele indicelui pot să scadă sau să stagneze (conceptul de “market breadth”). Sau invers.
Foarte mulți din cei care urmăresc piața americană vorbesc despre acest fenomen, majoritatea într-o manieră de îngrijorare, ceea ce creează de altfel un așa-numit “wall of worry”, un „zid al îngrijorării” pe care piața îl folosește de altfel drept combustibil.
De exemplu, în luna iunie, doar 19% din acțiunile americane au reușit să crească mai mult decât indicele – cel mai slab „market breadth” din ultimii 20 de ani. Desigur, nu este o coincidență și nici un semnal că piața urma să scadă în prima parte a lui iulie, cu toate că de la distanță pare a fi un semnal de alarmă că economia, per total (dincolo de zona AI care are investiții masive în derulare), încetinește. Dar, din contră, această evoluție stranie sprijină per total trendul ascendent, odată ce scăderea dobânzilor din piață începe să accelereze dinamica economică.
Din nou, “dispersia” înseamnă corelarea din ce în ce mai mică a evoluției componentelor dintr-un indice. Un exemplu perfect este NVIDIA: după ce a publicat rezultate financiare puternic pozitive în data de 22 mai și a anunțat un stock split de 10:1, acțiunile NVDA (care deja au crescut masiv în acest an și au transformat pentru scurt timp compania în cea mai valoroasă firmă din lume) au crescut cu peste 10%.
Din cauza dispersiei record și grație greutății acțiunilor Nvidia în indicele S&P 500 și a dimensiunii majore a creșterii din respectiva zi bursieră, dealerii și market-makerii din piața americană au trebuit să vândă restul componentelor din indice pentru a ține indicele în regimul de țintuire, dictat de fluxurile structurale ale pieței. Deci chiar dacă indicele este țintuit, unele componente ale indicelui tot vor avea libertatea de a se mișca masiv, iar când o fac, dacă indicele este în regimul de țintuire, acea mișcare masivă va forța alte componente să se ducă în direcția opusă.
Vorbim deci despre un efect dublu: o mișcare în sus/jos pe anumite componente mari și o mișcare opusă pe alte componente grație necesităților de arbitraj din piața americană. Acest regim de piață, cu dispersie ridicată, într-un context de lichiditate foarte redusă pe timpul verii, conduce în mod mecanic la rotații masive în piață, subperformanța indicilor Dow Jones și Russell 2000 și prăbușirea corelațiilor.
Volatilitatea componentelor S&P 500 este de 4 ori mai mare decât cea a indicelui, un nivel record
Alte date interesante care explică această dinamică și dispersia din piața americană: până la ședința bursieră din 11 iulie trecuseră 33 de ședințe fără un declin zilnic (deschidere-închidere) al indicelui S&P 500 mai mare de 0,75%. Dacă excludem scăderea de -0,98% din 23 mai, vorbim de 52 de zile bursiere fără un declin mai mare de 1,00%.
Această perioadă de ofertă masivă de volatilitate la nivel de indice este dublată de volatilitatea componentelor indicelui, care este de 4 ori mai mare decât cea a indicelui, care denotă mișcări masive la nivel de acțiuni care nu se revăd în indicele propriu-zis.
Cum se poate? Ei bine, indicele în sine nu este pur și simplu un calcul matematic a evoluției componentelor, ci indicele în sine este un vehicul tranzacționabil mai mare (ca volum) decât componentele sale, ceea ce are efecte mai mari asupra componentelor decât au componentele asupra indicelui. Această forță duce la apariția unor mișcări nenaturale la nivel de componente și este cea mai mare influență curentă asupra piețelor financiare globale.
Această dinamică stranie a forțat banca de investiții Piper Sandler să încheie acoperirea indicelui S&P 500 cu o notă către clienți în care concluzionează că “piața (bursieră) nu mai reprezintă (dinamica) acțiunilor din piață”, iar acoperirea S&P 500 este un “exercițiu inutil” din cauza prăbușirii corelațiilor.
De ce este ea importantă? Pentru că piața bursieră americană este cea mai mare piață tranzacționată din lume, un barometru pentru sentimentul de risc global, care mai departe dă tendința în toate piețele financiare din lume. O prăbușire a pieței bursiere americane, grație hiperspeculației și a produselor financiare care facilitează acest val de speculație, ar avea un efect negativ asupra tuturor piețelor financiare și economiilor din lume.
În orice caz, dincolo de aceste dinamici, vorbim despre o perioadă placidă pe perioada verii, similară celei din 2021 sau 2017, în care dealerii și market-makerii din piața americană păstrează controlul pieței, în lipsa unui puseu de volatilitate, iar în care tendința cu cea mai mică rezistență este cea ascendentă.
Piața americană se bucură și de un sprijin imens din partea politicii fiscale și monetare din Statele Unite, în contextul anului electoral, iar așteptările pentru noi stimuli sunt prevalente. Asta înseamnă, din punct de vedere macroeconomic, niciun fel de probleme de lichiditate.
Perioada de calm din piață va mai dura cel mai probabil încă o lună, după care volatilitatea va reveni
În plus, la perioada de calm din piața bursieră americană se adaugă faptul că în prima jumătate a fiecărei luni calendaristice intră în piață o serie de fluxuri structurale pozitive, în contextul accelerării ciclului lunar de expirare a opțiunilor (OpEx). Aceste fluxuri structurale pozitive țin circa două săptămâni și pot atenua orice declin mai mare care stă la orizont în prima parte dintr-o lună calendaristică sau pe de altă parte pot impulsiona semnificativ un raliu dacă apetitul de risc este pozitiv, iar evenimentele volatile sunt inexistente.
Totodată, raliurile bursiere creează mai mulți dolari și per total lichiditate în sistemul financiar american. Nu vorbim doar despre efectul de avuție, ci și despre un efect periodic de „recolaterizare” a activelor financiare. („re-collateralization” = „recolaterizare” = recalcularea pragurilor de îndatorare asociate conturilor de tranzacționare în marjă ale investitorilor, în condițiile prețurilor mai mari sau mai mici ale activelor constituite ca garanții, la finalul unei perioade de timp).
Într-un sistem bazat pe datorie în marjă (leverage), piețele beneficiază de pe urma acestei recalculări a pragurilor de îndatorare. În esență, când activele cresc în preț, vorbim despre un efect de creare de bani.
Această perioadă de calm din piețe probabil va continua cel puțin timp de o lună, până în jurul datei de 14 august, când impulsul raliului bursier se va calma, iar volatilitatea la nivel de S&P 500 va intra într-un regim de expansiune, după perioada placidă de vară asigurată de regimul de țintuire.
După o corecție pre-electorală, S&P 500 va ținti pragul de 6000 de puncte
Această dispersie, creată de fluxurile de suprimare a volatilității, care provin la rândul lor din opțiuni cu expirare la finalul zilei (0DTE) și produse structurate (unde emisiunile noi ale băncilor se ridică la aproape 300 de miliarde de dolari pentru întreg anul curent), reduc importanța regimului macroeconomic încă turbulent. Nesurprinzător, piața bursieră a tot crescut în ultimele luni, atingând noi maxime istorice consecutive.
După o corecție probabilă în perioada august-octombrie, balanța riscurilor va fi din nou înclinată spre creșterea indicelui S&P 500 spre nivelul de 6000 de puncte, menționat anterior ca țintă pentru finalul de 2024 sau începutul de 2025.
Orice corecție ce ar apărea după jumătatea lunii august, acum că S&P 500 a bătut deja pragul de 5600 de puncte, este văzută de către participanții la piață și presa financiară americană drept o oportunitate majoră pentru raliul din final de an. În ani cu creșteri procentuale semnificative, sezonalitatea pentru cel de-al patrulea trimestru, în special din noiembrie încolo, devine puternic pozitivă.
La toate aceste dinamici se adaugă faptul că anii electorali din perioade populiste sunt ani cu raliuri bursiere de 2 cifre.
Importanța anilor electorali pentru bursa americană: fără anii electorali din ultimii 96 de ani, piața bursieră are o creștere medie de 5%
Totodată, după cum am arătat aici, anii electorali, în special în perioade cu inflație mare și populism, sunt extrem de pozitivi când vine vorba de randamentele pieței bursiere.
Dacă luăm toți anii electorali din SUA din 1928 și până în 2020, adică 24 de ani electorali, randamentul mediu anual al bursei americane în anii respectivi este de circa 11,5%. Cu 3 – 3,5 procente mai bun decât randamentul mediu general al pieței.
Dar privind și mai adânc în date, statistica mai importantă este că în fiecare din anii electorali 1964, 1968, 1972, 1976, 1980, piața a crescut, la nivel mediu, în ritm nominal, cu 21%. Fiecare an electoral din cei menționați a fost unul pozitiv pentru piețe, cu randamente de două cifre, de 11% sau mai mari.
Aceștia sunt doar 5 din acei 24 de ani electorali din ultimii 96 de ani. Dar ei reprezintă alegeri prezidențiale consecutive. Ce au ei în comun? Sunt anii electorali din ultima perioadă majoră dominată de inflație și populism. O perioadă în care piața bursieră a stagnat la nivel nominal, între 1968-1982, dar la nivel real, cumulat cu inflația, a pierdut între 70% și 80%.
Dacă scoți cei 4 ani electorali majori cuprinși în perioada 1968-1982, ceilalți 10 ani din acel ciclu de 14 ani au fost negativi, cu un randament mediu de minus 9% în termeni nominali. În termeni reali, scăderea medie a fost de 20%, pe an. Cu toate acestea, toți anii electorali menționați au fost pozitivi, cu randamente de 2 cifre.
Este o statistică extrem de relevantă pentru anul curent și în general pentru anii electorali din perioade populiste. În 2020, primul an electoral din ciclul populist actual, piața a înregistrat la fel un randament de 21%.
Practic, fiecare an cu alegeri populiste este un an masiv pentru bursa americană în care populismul produce cheltuieli guvernamentale mai mari și lichiditate în exces în economie, stimuli care împing prețurile activelor în sus. Totodată, toți anii respectivi au fost ani electorali în care doar unul din președinții în exercițiu și-au recâștigat mandatul, Richard Nixon, care ulterior a fost obligat să-și dea demisia.
Acestea sunt caracteristici ale perioadelor populiste: alegeri strâns disputate, confruntări globale, deglobalizare, inflație și cheltuieli guvernamentale mai mari pentru atragerea de votanți, de ambele părți ale spectrului politic.
Ce este un “blow-off-top” și de ce este negativ
Cel mai probabil, acest raliu post-electoral al S&P 500, din final de an, va fi unul volatil, în care creșterile vor deveni din ce în ce mai mari. Aceste raliuri bursiere extreme, cu creșteri din ce în ce mai mari, încheie însă anumite perioade de hiper-speculație, iar termenul cel mai des folosit este de „blow-off-top”.
Reprezentat grafic, un blow-off-top este o evoluție ascendentă subită a prețului și a volumului unui activ financiar, asociată de multe ori cu lichiditate în exces în sistemul financiar, cu o frenezie la cumpărare neîntemeiată (FOMO) care forțează investitorii să intre în piață și să renunțe la hedge-uri, creând de asemenea un impuls de creștere în care inclusiv prețul volatilității crește, adică prețul instrumentelor de asigurare a portofoliului.
Această evoluție ascendentă abruptă este apoi urmată de un declin abrupt al prețului, pe un volum de asemenea ridicat, care pregătește piața pentru un declin structural mai mare, posibil pe 2-3 ani, ce ar putea fi, ca exemplu, mai mare decât cel din 2022.
Acest scenariu în care piața crește laolaltă cu volatilitatea (grație hiperspeculației de tip GME la nivel de indice) a început să se materializeze de ceva timp în piața americană.
PRECIZARE: Articolul nu reprezintă o sugestie de investiţii.
Notă: Tentativa eșuată de asasinare a fostului și viitorului președinte american Donald Trump din 13 iulie, a cărui platformă electorală este pro-business și pro-dereglementare, ar trebui să acționeze de asemenea ca un stimulent pentru activele de risc, acum că alegerile prezidențiale sunt înclinate puternic în favoarea lui Donald Trump.
Foto: Ivan Kuznetsov | Dreamstime.com