Sursă foto: Dreamstime
Piața bursieră americană și-a reîncărcat bateriile și a atins noi maxime istorice săptămâna trecută, iar indicele de referință S&P 500 pare acum pregătit să înceapă cursa spre nivelul de 6000 de puncte, care ar putea fi atins în finalul acestui an marcat de alegerile prezidențiale americane. După cum am arătat anterior, aici, piața americană era în final de aprilie în căutarea unui punct de minim din care să pornească un nou impuls de creștere.
Acum, în contextul poziționării preponderent “bullish” a investitorilor și a faptului că anii electorali din perioade populiste sunt ani cu raliuri bursiere de 2 cifre, o tendință lentă de creștere pe perioada verii ar pregăti piața pentru o corecție fix înainte de intrarea în linia dreaptă a alegerilor prezidențiale americane, din care S&P 500 să se ducă țintă spre pragul de 6000 de puncte.
Orice corecție ce ar apărea în finalul verii după atingerea nivelului de 5600 de puncte este văzută de către participanții la piață și presa financiară americană drept o oportunitate majoră pentru raliul din final de an. În ani cu creșteri procentuale semnificative, sezonalitatea pentru cel de-al patrulea trimestru, în special din noiembrie încolo, devine puternic pozitivă.
În prezent, sectorul tech, care a dat dovadă de “efervescență” în prima parte a anului și a luat apoi o gură de aer proaspăt în aprilie, a revenit la conducerea pieței împingând indicii NASDAQ și S&P 500 la noi recorduri. În același timp, sectorul industrial și de consum a început să subperformeze în ultimele săptămâni, cu toate că rotațiile au continuat să fie extreme, înregistrându-se zile în care NASDAQ a crescut cu aproape 2%, iar Dow Jones cu doar 0,2%. Același lucru, dar invers, s-a întâmplat în 31 mai, când fluxurile de final de lună au sprijinit sectoarele supra-vândute (Dow), în timp ce NASDAQ a subperformat.
Aceste rotații sunt explicate de investitorii care vând volatilitate în cantități masive prin piața americană de opțiuni (0DTEs) și produse structurate, fluxuri de capital care suprimă orice expansiune a volatilității și curmă din fașă orice tendință de depreciere a indicilor bursieri. Aceste fluxuri pe piața de volatilitate creează un fel de “pernă” atât sub și cât și deasupra pieței: dacă piața scade, din cauza poziționării lor, dealerii și market-makerii activi în piață trebuie să cumpere indicele (în acest caz SPX, pentru că acesta este indicele unde întreaga lume financiară vine să își hedge-uiască pozițiile), iar în cazul în care piața crește foarte puternic trebuie să o vândă.
Ce este dispersia, strategia de investiții tot mai folosită pe Wall Street
În engleză, în piață, acest regim este intitulat “buy the dips, sell the rips” (în traducere: “cumpără scăderile, vinde aprecierile”). În esență, într-un asemenea regim, în ciuda unui trend preponderent pozitiv, piața doar “alunecă” încet pe această tendință ascendentă. Anul 2017 este un an tipic pentru acest regim specific de piață, an în care volatilitatea a fost extrem de scăzută și în care S&P 500 a avut episoade de corecție de cel mult 3%.
Totodată, chiar dacă indicele este cumva țintuit de această activitate în piață, componentele indicelui sunt lăsate să se miște ceva mai liber. Toate aceste fluxuri de suprimare a volatilității, care provin din opțiuni cu expirare la finalul zilei (0DTE) și produse structurate (unde emisiunile noi se ridică la aproape 300 de miliarde de dolari pentru întreg anul curent), reduc importanța regimului macroeconomic încă turbulent și duc la apariția așa-numite “dispersii”.
“Dispersia” înseamnă corelarea din ce în ce mai mică evoluției componentelor dintr-un indice. De exemplu NVIDIA: după ce a publicat rezultate financiare pozitive în data de 22 mai și a anunțat un stock split de 10:1, acțiunile NVDA, care deja au crescut masiv în acest an și au transformat compania în a doua cea mai valoroasă firmă din lume, au crescut cu peste 10%.
Din cauza dispersiei și grație greutății acțiunilor Nvidia în indicele S&P 500 și a dimensiunii majore a creșterii din ziua bursieră următoare, dealerii și market-makerii au trebuit să vândă restul componentelor din indice pentru a ține indicele țintuit. Deci chiar dacă indicele este țintuit, unele componente ale indicelui tot vor avea libertatea de a se mișca masiv, iar când o fac, dacă indicele este în regimul de țintuire, acea mișcare masivă va forța alte componente să se ducă în direcția opusă.
Vorbim deci despre un efect dublu: o mișcare în sus/jos pe anumite componente mari și o mișcare opusă pe alte componente grație necesităților de arbitraj din piața americană, unde evoluția tuturor componentelor indicelui trebuie să fie reflectată în cea generală a indicelui. Acest regim de piață, cu dispersie ridicată, într-un context de lichiditate foarte redusă pe timpul verii, va conduce la rotații masive în piață, după cum se observă și din evoluția acțiunilor GME.
Ședința Fed de săptămâna aceasta va fi un non-event care va oferi noi combustibili pieței bursiere
Per total, dealerii și market-makerii din piața americană au bilanțurile bine “apărate” pentru următoarea perioadă de câteva luni, iar per total cererea pentru produse financiare care să acopere riscul de depreciere (SKEW) a prețurilor activelor se menține la nivel general la niveluri scăzute.
În același timp, administrația Biden continuă să pompeze bani în economia americană, iar banca centrală (Fed) se menține la nivelul discursului privind conduita politicii monetare într-o stare de relativ non-combat în contextul anului electoral și al inflației care, deși este structurală, încă deccelerează din punct de vedere ciclic.
Ședința Fed de săptămâna aceasta, la care banca centrală este așteptată să mențină dobânzile și să reitereze așteptarea ca dobânzile să rămână sus pe o perioadă mai îndelungată de timp, este văzută drept un non-eveniment care ar putea totuși să ofere noi combustibili pieței bursiere.
Atâta timp cât această situație placidă se menține în lunile următoare, iar dealerii și market-makerii din piața americană păstrează controlul în lipsa unui puseu de volatilitate, tendința cu cea mai mică rezistență este cea ascendentă. Asta și datorită faptului că în prima jumătate a fiecărei luni calendaristice intră în piață o serie de fluxuri structurale pozitive, în contextul accelerării ciclului lunar de expirare a opțiunilor (OpEx). Aceste fluxuri structurale pozitive țin circa două săptămâni și pot atenua orice declin mai mare care stă la orizont în prima parte dintr-o lună calendaristică sau pe de altă parte pot impulsiona un raliu dacă apetitul de risc este pozitiv.
Nvidia e responsabilă pentru mare parte din raliul bursei americane. Pe lângă “Cei 7 Magnifici”, care sunt pe plus cu 30% în acest an, celelalte 493 de acțiuni din S&P 500 sunt pe plus cu doar 6%
Participanții la piață sunt încă supraexpuși pe sectorul tech, după un 2023 cu randamente masive pentru multe acțiuni din tehnologie. După ce a subperformat câteva luni începând cu luna februarie, sectorul a redevenit marele performer al pieței bursiere americane.
După prima săptămână din iunie, “Cei 7 Magnifici”, grupul de acțiuni din care fac parte companiile Microsoft, Apple, Alphabet, Amazon, Nvidia, Meta Platforms și Tesla, este pe plus cu 30% în anul curent, în timp ce celelalte 493 de acțiuni din S&P 500 sunt pe plus cu doar 6%.
De notat totuși că nivelul record atins săptămâna trecută de indicele S&P 500, de 5375 de puncte, abia este echivalentul în termeni reali (ajustat cu inflația) al nivelului record de 4818 puncte din debutul lui 2022.
În același timp, acțiunile Nvidia, care au împins recent valoarea companiei la o capitalizare de peste 3 trilioane de dolari, erau la finalul zilei bursiere de 6 iunie responsabile pentru 34% din avansul din acest an al indicelui SPX. Companiile Alphabet, Microsoft, Meta Platforms și Amazon erau la rândul lor responsabile pentru un alt procent cumulat de aproape 30%.
De reamintit că 2024 este cel mai important an electoral din punct de vedere economic din istoria recentă a SUA. 2024 riscă să fie anul reîntoarcerii la Casa Albă a lui Donald Trump. Așa-numitul pericol număr 1 pentru democrația americană.
Asta înseamnă că întreg sistemul guvernamental american, inclusiv instituțiile sale economice, va încerca să îl sprijine pe președintele în exercițiu pe Joe Biden. Practic la orice încetinire ciclică a economiei sau sughiț al piețelor, atât administrația Biden cât și factorii de decizie de la Fed vor avea o motivație extrem de bună pentru a stimula din nou economiile reală și financiară.
De obicei, administrația de la putere încearcă să preîntâmpine orice fel de probleme economice în anii electorali prin stimulente fiscale. În contextul în care guvernul american va cheltui în acest an 2-3 trilioane de dolari pe datorie, adică undeva la 10% din PIB, riscul de recesiune este extrem de mic.
Importanța anilor electorali pentru bursa americană: fără anii electorali din ultimii 96 de ani, piața bursieră are o creștere medie de 5%
Totodată, după cum am arătat aici, anii electorali, în special în perioade cu inflație mare și populism, sunt extrem de pozitivi când vine vorba de randamentele pieței bursiere.
Dacă luăm toți anii electorali din SUA din 1928 și până în 2020, adică 24 de ani electorali, randamentul mediu anual al bursei americane în anii respectivi este de circa 11,5%. Cu 3 – 3,5 procente mai bun decât randamentul mediu general al pieței.
Dar privind și mai adânc în date, statistica mai importantă este că în fiecare din anii electorali 1964, 1968, 1972, 1976, 1980, piața a crescut, la nivel mediu, în ritm nominal, cu 21%. Fiecare an electoral din cei menționați a fost unul pozitiv pentru piețe, cu randamente de două cifre, de 11% sau mai mari.
Aceștia sunt doar 5 din acei 24 de ani electorali din ultimii 96 de ani. Dar ei reprezintă alegeri prezidențiale consecutive. Ce au ei în comun? Sunt anii electorali din ultima perioadă majoră dominată de inflație și populism. O perioadă în care piața bursieră a stagnat la nivel nominal, între 1968-1982, dar la nivel real, cumulat cu inflația, a pierdut între 70% și 80%.
Dacă scoți cei 4 ani electorali majori cuprinși în perioada 1968-1982, ceilalți 10 ani din acel ciclu de 14 ani au fost negativi, cu un randament mediu de minus 9% în termeni nominali. În termeni reali, scăderea medie a fost de 20%, pe an. Cu toate acestea, toți anii electorali menționați au fost pozitivi, cu randamente de 2 cifre.
Este o statistică extrem de relevantă pentru anul curent și în general pentru anii electorali din perioade populiste. În 2020, primul an electoral din ciclul populist actual, piața a înregistrat la fel un randament de 21%.
Practic, fiecare an cu alegeri populiste este un an masiv pentru bursa americană în care populismul produce cheltuieli guvernamentale mai mari și lichiditate în exces în economie, stimuli care împing prețurile activelor în sus. Totodată, toți anii respectivi au fost ani electorali în care doar unul din președinții în exercițiu și-au recâștigat mandatul, Richard Nixon, care ulterior a fost obligat să-și dea demisia.
Acestea sunt caracteristici ale perioadelor populiste: alegeri strâns disputate, confruntări globale, deglobalizare, inflație și cheltuieli guvernamentale mai mari pentru atragerea de votanți, de ambele părți ale spectrului politic.
PRECIZARE: Articolul nu reprezintă o sugestie de investiţii.