Sursa foto: Ilona Andrei
Banca Națională a României (BNR) va livra mâine, cel mai probabil, o nouă scădere de 0,25% a ratelor de dobândă, aceasta urmând să fie a doua tăiere din actualul ciclu de moderare a dobânzilor, după șocurile inflaționiste post-Covid. Creșterea volatilității în piețele externe sprijină pe termen scurt traiectoria descendentă a inflației la nivel global și planurile BNR de reducere a dobânzilor, cu toate că mediana dintr-un sondaj Bloomberg arată o menținere la ședința BNR de mâine.
Boardul BNR va aproba mâine și un nou Raport asupra inflației, cu estimări pentru traiectoria inflației, rata inflației la final de an și finalul lui 2025. Analiștii anticipează că estimările Băncii Naționale cu privire la traiectoria din acest an a inflației vor fi modificate în jos, în ciuda unei probabile creșteri a ratei anuale a inflației IPC la 5,2% în iulie, de la 4,9% în iunie, pusă pe seama creșterii accizelor la combustibili. Ulterior lunii iulie, analiștii anticipează însă continuarea tendinței descendente pentru rata anuală a inflației.
“Pe frontul inflației nu s-a schimbat nimic de la ultima ședință a băncii centrale astfel încât să fie oprit ciclul de tăiere a dobânzilor”, notează Ciprian Dascălu, economistul șef al BCR. Dascălu arată că există totuși un risc de 30% ca BNR să țină nemișcate dobânzile la ședința de miercuri, în condițiile în care deficitul bugetar record din acest an al guvernului este unul ce inflamează presiunile inflaționiste.
BCR estimează o rată anuală a inflației de 4,0% la finalul anului curent, respectiv 3,7% pentru finalul lui 2025. În prezent, rata-cheie a BNR este cu aproape 2 procente peste rata anuală a inflației, ceea ce înseamnă că dobânzile sunt real pozitive și acționează ca o ușoară frână asupra activității economice. Totuși, rata efectivă a politicii monetare este rata de la facilitatea de depozit a BNR, care se situează acum la 5,75% și ar urma practic să fie redusă la 5,50%.
Pe de altă parte, Valentin Tătaru, economistul șef al ING Bank România, afirmă că BNR ar avea motive și pentru o amânare a scăderii dobânzilor pentru ședințele următoare. Câteva din aceste motive sunt: inflația la servicii încă ridicată (+8%) și creșterea salariilor care nu dă semne de încetinire, consum încă foarte puternic, o probabilă accelerare a inflației în iulie și presiuni inflaționiste per total foarte puternice ce provin inclusiv din derapajul fiscal al guvernului.
Ca motive de susținere pentru o tăiere de 0,25% la ședința de miercuri, Tătaru menționează nivelul real pozitiv al dobânzilor – cu anticipații de scădere a inflației din august încolo – și înlănțuirea primelor 2 scăderi de dobândă, urmate abia apoi de o reevaluare a conduitei politicii monetare, a traiectoriei inflației și a contextului macroeconomic. De asemenea, cererea externă este văzută ca în deteriorare și drept risc la adresa activității economice din România.
Ce anticipații au analiștii și care sunt efectele concrete. Putem vedea dobânzi ROBOR la sub 5% în final de 2024
Analiștii nu anticipează un ciclu extins de scădere a dobânzilor, ci mai degrabă un ciclu scurt, de moderare în jos a acestora. Asta înseamnă mai degrabă o reașezare a dobânzilor pe un palier ușor inferior, dar în continuare setat la înălțime (6% rata-cheie în debutul lui 2025), în contextul macroeconomic internațional și intern încă neclar. După scăderea de mâine, asta înseamnă încă două scăderi de câte 25 de puncte de bază la ședințele BNR din octombrie și noiembrie.
Principala necunoscută internă pentru anul următor rămâne politica fiscală a Guvernului, dar cu o scădere și mai rapidă a ratei anuale de creștere a prețurilor de consum, BNR ar putea face scăderi de dobânzi și în pași mai mari, de câte 0,5 puncte procentuale, ceea ce ar duce rata-cheie la sub 6% și rata efectivă a politicii monetare sub 5%. Pe de altă parte, BNR ar putea acționa mai prudent pe partea de reducere a dobânzilor dacă rata anuală a inflației ar da semne că vrea să o ia în sus.
Despre efectele deciziilor BNR de reducere a dobânzilor puteți citi mai multe aici.
Puseul de volatilitate din piețele externe sprijină planurile BNR de scădere a dobânzilor
Frontul extern a fost până acum unul din factorii de incertitudine, din moment ce conduita politicii monetare a băncii centrale din America (Fed) și zona euro (BCE) este relevantă pentru economiile emergente ca România și pentru deciziile de politică monetară. Creșterea volatilității în piețele externe limpezește un pic apele din Statele Unite și Europa, unde erau așteptate, până luni, doar 2 sau 3 scăderi de dobândă în acest an.
Odată resimțit în economie impactul negativ al volatilității și al scăderii piețelor bursiere – prin canalul așa-numitului efect de avuție – băncile centrale din economiile dezvoltate vor putea livra garantat măcar o parte din aceste reduceri de dobândă la care piețele financiare visează de 1-2 ani. În prezent, pentru cele 3 ședințe Fed rămase din acest an, piețele de dobânzi futures din SUA au incluse în prețuri tăieri de dobânzi de circa 125 de puncte de bază.
În plus, în piețe circulă zvonul unei scăderi a dobânzilor la o ședință de urgență a Fed, în condițiile în care banca centrală americană abia a menținut dobânzile în data de 31 iulie și va avea următoarea ședință abia în septembrie. Paradoxal, efectul unei astfel de tăieri de urgență ar fi unul negativ care ar băga și mai tare spaima în investitori și în piețele financiare.
Actualul puseu de volatilitate a pornit dintr-un comentariu macro al lui Donald Trump (mai multe aici) și a fost potențat de ideea că Fed a comis o eroare la ședința din 31 iulie, când a menținut dobânzile, precum și de câteva rapoarte economice de joi și vineri privind activitatea industriei manufacturiere și piața muncii din SUA, care a arătat o încetinire a economiei, întețind fricile privind o recesiune.
Toate acestea au produs o scădere a dobânzilor suverane din Statele Unite și o depreciere majoră și rapidă a dolarului american în raport cu yenul japonez, curs valutar favorit pentru așa-numitul “carry trade” prin care investitorii și speculatorii se împrumută la dobânzi mici (aproape de 0% în Japonia) și investesc în active cu dobânzi nominale ridicate (4-5% în SUA).
Riscul cel mai mare la adresa României este fuga capitalului. La un deficit de 7%, România și-a acoperit până acum doar 55% din necesarul de finanțare în lei
Într-un astfel de context cu turbulențe pe piețele financiare majore, fuga capitului reprezintă cel mai mare risc la adresa unei țări ca România. Un număr mare de crize au pornit din astfel de pusee de volatilitate, care au blocat finanțarea țărilor emergente și au dus la deprecierea cursurilor valutare. O proporție semnificativă din necesarul de finanțare al României provine de la investitori internaționali.
Partea pozitivă pentru România este că, în cele 7 luni scurse complet din 2024, Guvernul României și-a acoperit 82% din necesarul de finanțare subestimat din acest an, compus din deficit bugetar (87 miliarde de lei, subestimat) și plata datoriei ajunse la scadență în acest an (125 miliarde de lei, sumă neactualizată cu trei împrumuturi prin certificate de trezorerie în valoare de 5,5 miliarde de lei ce ajung la scadență în septembrie, octombrie și noiembrie).