Sursa foto: Dreamstime
Încheierea acestui an electoral special, cu 4 runde de alegeri, va lăsa România vulnerabilă la o serie de riscuri macroeconomice pe care factorii de decizie politici și economici vor trebui să le gestioneze atent. Deja avertismentele de la Comisia Europeană și de la bănci s-au înmulțit, iar zvonul retrogradării ratingului suveran a reînceput să fie aruncat în spațiul public, deși economia crește puternic, în mare grație impulsului fiscal pe partea de venituri ale populației și implicit consumului.
Această creștere a nivelului de trai (creșteri de salarii de 2 cifre), dublată de o temperare ciclică și moderată a inflației, stabilitatea cursului de schimb și cea de la nivel politic, creșterea investițiilor în infrastructură și costuri mici pentru firme cu forța de muncă, toate sunt elemente pozitive care atrag investiții străine directe tot mai numeroase.
Pe acest fundal pozitiv, cu consum, creditare și investiții în creștere solidă, România se îndreaptă către o deteriorare severă a echilibrului său bugetar, cu un deficit prognozat de circa 7% din PIB. La fel de mare ca în criza economică și socială Covid-19.
Finanțarea României continuă să fie asigurată într-o proporție semnificativă de pe piața externă, iar după cum a afirmat în urmă cu câteva săptămâni Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, îngăduința Comisiei Europene și a piețelor pentru deficitul României este legată și de poziția noastră, respectiv de proximitatea de războiul din Ucraina.
Structura extrem de rigidă a cheltuielilor bugetare (dublată de nevoia de a cheltui tot mai mult pe apărare, educație și sănătate și de cea de păstrare a unui spațiu fiscal pentru răspuns la situații de criză) și colectarea cel puțin deficitară sunt vulnerabilități deja structurale ale României, accentuate de ultimii ani de non-combat politic.
România nu va putea continua cu deficitul structural nesustenabil din prezent
Deloc surprinzător, cel mai mare element de incertitudine al anului 2025 rămâne politica fiscală. Pe de o parte, în acest an ea este puternic stimulativă, având în vedere deficitul istoric ce se îndreaptă spre 7% din PIB, unul record pentru un an fără criză economică sau recesiune.
Un asemenea deficit, înseamnă, în același timp, că guvernul este aproape obligat să vină anul următor, după încheierea alegerilor, cu o serie de măsuri de ajustare a intrărilor. O ajustare dintr-o bucată, echivalentă cu 7% din PIB, ar împinge economia în recesiune și ar duce probabil la o fugă a capitalului, două scenarii care ar necesita la rândul lor intervenții.
Cel mai probabil, decidenții PSD și PNL vor evita măsuri de taxare care să lovească dur economia, în 2025, dar orice majorări de taxe semnificative se vor resimți ca frâne în avansul economic, pe de o parte, iar pe de altă parte vor stimula inflația și vor lovi în încrederea consumatorilor, după ce firmele își vor lua măsurile de păstrare a marjelor.
Un exemplu sunt măsurile aplicate în a doua parte a anului 2023, când România a fost nevoită să vină cu o serie de măsuri de ajustare, pentru a-și păstra credibilitatea în fața Comisiei și a finanțatorilor, măsuri care ulterior au condus, în final de an, la o contracție trimestrială a PIB de 0,5%.
Valentin Tătaru, economist-șef la ING Bank România, crede că decidenții politici (PSD-PNL) vor face apel la „bunăvoința investitorilor” și vor încerca să livreze doar măsuri de corecție fiscală care să „bifeze căsuțele” Comisiei și nimic mai mult.
Acesta arată că nu doar România se confruntă cu un deficit excesiv, ci din ce în ce mai multe țări din Europa și în special din regiunea noastră – Polonia, Ungaria, Slovacia acum în procedură de deficit excesiv, ca România – care doresc acum ca ajustarea să se facă pe termen mediu, adică pe câțiva ani.
„Oficialii (României) vor încerca să obțină, în negocierile cu Comisia Europeană, o reducere lentă a deficitului și vor merge pe cartea ”România are nevoie de investiții”. Credem că guvernul va folosi aceeași strategie ca înainte: măsuri minimale de îmbunătățire (a intrărilor) care bifează casuțele Comisiei Europene și satisfac presiunile politice locale”, arată Tătaru.
Lipsa măsurilor de ajustare fiscală ar putea duce la retrogradarea ratingului României, cred analiștii Unicredit Bank
Un stimulent semnificativ, a cărui importanță va crește în 2025, pe măsură ce euforia economică a anului curent se va disipa, este componenta investiții. Cel mai probabil, guvernul va oferi Comisiei înghețarea salariilor în sectorul public, cu o alocare bugetară mare la componenta investiții și posibil majorarea impozitului pe venit sau a TVA.
Intrări majore de bani, atât prin investiții private (investiții ale firmelor în capacități de producție și de „servisare” de clienți) și prin fonduri europene ar putea să stimuleze economia peste majorările de prețuri care vor veni în 2025 ca răspuns la majorarea taxării.
De altfel, aceasta este una din puținele modalități prin care România va putea să evite riscul de stagflație în 2025. Un dialog contondent cu Comisia Europeană ar putea produce costuri auto-induse, iar România se confruntă deja cu o întârziere în implementarea reformelor asumate, deci cu riscul suspendării fondurilor europene.
Rămâne de văzut câtă marjă de manevră va avea și Banca Națională a României, după cele 3 sau 4 scăderi de dobândă pe care este posibil să le facă în acest an. Semnalul macroeconomic al scăderii dobânzilor din partea BNR este unul de importanță majoră, dar o reaccelerare a inflației în prima parte a anului 2025 ar putea să lege la spate mâinile băncii centrale.
Analiștii anticipează momentan o simplă moderare în jos a nivelului dobânzilor, nu un ciclu extins de scădere a costurilor de creditare. În plus, o parte din efectul stimulativ s-a transmis deja în economie, în condițiile în care băncile comerciale au răspuns deja la semnalele BNR din ultimele luni și au operat deja scăderi de dobânzi la credite. Oficialii BNR au vorbit prima dată despre un calendar de reducere a dobânzilor în februarie.
În plus, în 2025 vor expira o pleiadă de plafonări decise de Guvern, care au ținut până acum inflația sub un anumit control. Vorbim despre plafonări menite să expire în final de 2024 sau primăvara lui 2025 la categorii precum:
- asigurări RCA, plafonare valabilă până la 30 septembrie, măsură impusă prima dată în primăvara lui 2023 în urma falimentelor succesive de pe piața asigurărilor datorate incompetenței ASF;
- preț energie (electricitate și gaze naturale), plafonare valabilă până în primăvara lui 2025, moment de la care piața ar trebui să fie liberalizată „treptat”;
- plafonarea adaosului comercial la produse alimentare de bază, măsură valabilă până la finalul acestui an;
Măsuri guvernamentale de control și plafonare a prețurilor sunt clasice în perioade cu inflație structurală mare, iar dincolo de cât de bune sunt ele pe moment, aceste măsuri își încheie la un moment dat efectul, iar piața tot se re-echilibrează, prin diferite metode, inclusiv majorări de prețuri.