Sursa foto: Ministerul Agriculturii
Rata ridicată a inflației generată de crizele din ultimii ani și intervenția băncilor centrale pentru diminuarea impactului marii crize financiare și economice din 2008 a afectat întreaga populație, dar mai cu seamă consumatorii cu venituri mici și medii reducând posibilitățile lor de a-și plăti facturile și a-și asigura traiul zilnic. Puși în fața efectelor propriilor decizii, politicienii din toate țările, mai mult sau mai puțin populiști, au identificat o soluție pentru atenuarea efectelor creșterii prețurilor produselor de bază, utilităților și chiriilor printr-o nouă intervenție a statului în sensul plafonării prețurilor sau numai a adaosurilor comerciale ale rețelelor de magazine și procesatorilor.
Politicienii români au intrat în această nouă horă a măsurilor care tratează efectele și nu cauza prin introducerea limitării adaosurilor comerciale puse de către rețelele de magazine de vânzare cu amănuntul la o serie de produse de bază în vederea atenuării impactului creșterii prețurilor asupra populației cu venituri mici din România. Astfel, pe fondul unei rate a inflației în relativă scădere, politicienii aflați la guvernare clamează succesul măsurii și inteligența lor economică. În fapt, impactul limitării adaosului comercial pentru o serie de produse de bază are mai mult efecte negative decât pozitive, deși ele nu se dezvăluie clar pentru marea majoritate a populației.
Primul efect al acestei măsuri este majorarea adaosului comercial la alte produse vândute întrucât comercianții, la rândul lor, se confruntă cu creșterea costurilor asociate vânzării mărfurilor determinate direct, pe de o parte, de alte intervenții ale statului în economie prin majorarea salariului minim și a unor taxe și impozite, și, pe de altă parte, indirect, prin majorarea costurilor de transport, depozitare și a utilităților din cauza fie a lipsei infrastructurii, fie a măsurilor de intervenție ale statului menționate anterior.
În al doilea rând, prin limitarea adaosului comercial marile rețele de vânzare cu amănuntul prin forța lor de negociere pun presiune pe producătorii produselor de bază pentru reducerea prețurilor de vânzare și în consecință a marjelor de profit ale acestora punându-i astfel în situația de a lupta pentru supraviețuirea afacerii și protejarea locurilor de muncă, deoarece și aceștia suportă impactul celorlalte măsuri de intervenție ale statului, precum creșterea unor taxe și impozite.
În plus, producătorii sunt prinși în “foarfeca” prețurilor de vânzare (presiunea dinspre retaileri) și a celor de cumpărare (presiunea din partea producătorilor agricoli beneficiari ai intervenției statului). Dificultățile create producătorilor din industrie prin efectele combinate ale măsurilor de intervenție în economie ale statului se reflectă în capacitatea lor de a-și plăti datoriile către sistemul bancar generând astfel o creștere a costului riscului pentru credite care se transformă în ultimă instanță în dobânzi mai mari plătite de populație și companii.
Dacă în România efectele politicilor de control al prețurilor nu sunt extrem de vizibile dat fiind faptul că a fost implementată o măsură mai “soft”, în alte state unde s-au plafonat prețurile efectele au fost catastrofale. De exemplu, în Ungaria unde a fost introdusă plafonarea prețurilor la alimentele de bază și la combustibil rezultatul a fost departe de cel scontat. Alimentele de bază pentru care s-au plafonat prețurile au dispărut după rafturi fiind înlocuite de alte alimente mai scumpe, vânzarea benzinei și motorinei a trebuit să fie raționalizată întrucât cantitățile disponibile nu erau suficiente să acopere cererea. În Argentina (țară care de ani de zile se zbate în “mlaștina” falimentului statului), plafonarea chiriilor a condus la creșterea exponențială a acestora întrucât câștigurile generate de închiriere nu acopereau riscurile asumate de proprietari. După ce noul președinte al Argentinei a ridicat plafonarea chiriile au scăzut substanțial deoarece s-a majorat oferta.
În economie prețurile joacă un rol esențial în echilibrarea cererii cu oferta de bunuri și servicii și de aceea stabilitatea acestora este importantă pentru nivelul de trai al populației și creșterea economică. Piețele fac parte din natura umană și de aceea orice încercare de intervenție punctuală are ca rezultat reașezarea prețurilor, a cererii și ofertei de bunuri pentru a restabili într-un alt mod situația de dinainte de intervenția statului. Intervenția statului pentru a controla un preț sau mai multe atrage după sine în mod inexorabil o altă intervenție asupra prețurilor într-un lanț de cauzalitate care se termină cu un control total al prețurilor și un eșec, așa cum a arătat economia comunistă. Mai aproape de zilele noastre avem de facto eșecul regimului din Venezuela în a oferi bunăstare prin controlul prețurilor.
În concluzie, intervențiile statului în economie nasc populismul prin vânzarea iluziei reducerii inegalităților rapid și fără efort cu ajutorul statului creându-se în acest mod o dependență a unor sectoare economice și a unei părți a populației de bunăvoința unor politicieni a căror singură calitate este că pot folosi forța statului pentru crearea unei bunăstări iluzorii.
Sorin Dinu este cercetător în domeniul economic, analist economic și consultant, licențiat al Facultății de Statistică, Informatică și Cibernetică Economică a ASE, licențiat al Facultății de Drept, Universitatea București, Doctor în Economie. El a lucrat în cercetare, Deloitte și alte câteva firme de consultanță financiară, unde a oferit analize economice și financiare sectoriale și la nivel de companie, strategii și planuri de restructurare și dezvoltare a afacerilor, consultant pentru emisiuni de titluri de valoare, analiza pieței, evaluarea activelor și activelor pentru fuziuni și achiziții cu privire a diverse sectoare economice.
Opiniile exprimate în această rubrică nu reprezintă neapărat poziția redacției.