Între 25% şi 33% dintre salariaţii din România cu normă întreagă vor avea venituri mai mari, de la 1 ianuarie 2025, după implementarea directivei privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană, potrivit unei analize a Blocului Naţional Sindical (BNS), citat de Agerpres. Noua majorare se va transmite mai degrabă în rata inflaţiei, şi nu în şomaj, având în vedere structura economiei şi a forţei de muncă din România, potrivit Blocului Naţional Sindical (BNS).
Guvernul a aprobat, în iunie, Legea privind stabilirea salariilor minime europene, prin care se asigură transpunerea în legislaţia naţională a Directivei (UE) 2022/2041 privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană.
„De prevederile Directivei, începând cu 1 ianuarie 2025, va beneficia până la o treime din forţa muncă angajată cu normă întreagă din România (aproximativ 1,8 milioane de salariaţi), altfel spus, toţi cei cu venituri mici. Ponderea salariului minim brut în câştigul mediu brut urmează să se majoreze de la nivelul factual de circa 40% la sfârşitul lunii iunie (faţă de salariul mediu brut efectiv înregistrat în iunie), spre 48 până la 52% (în funcţie de negocieri) din câştigul salarial mediu brut estimat pentru 2025 de Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză”, se menţionează în analiza despre “Transpunerea în România a Directivei 2041/2022 privind salariile minime adecvate”, semnată de economiştii Radu Soviani şi Laura Braşoveanu.
Conform raportului, cel mai probabil, în iulie 2024, câştigul salarial minim brut raportat la salariul mediu brut real, se află în jurul valorii de 44,5%, în condiţiile în care Directiva ţinteşte pentru anul 2025 un prag de referinţă orientativ de 50% din câştigul salarial mediu brut al anului 2025.
România are în prezent un salariu minim brut garantat în plată (3.700 de lei) şi alte două salarii minime brute sectoriale, de 3.436 de lei pentru salariaţii din sectorul agricol/industria alimentară şi de 4.582 de lei pentru angajaţii din sectorul construcţiilor.
Potrivit datelor Inspecţiei Muncii, România avea la 26 iulie 2024 un număr de 5.486.604 salariaţi cu normă întreagă şi existau în vigoare 5.786.472 contracte cu normă întreagă, unii angajaţi având mai multe contracte cu normă întreagă.
„Raportat la numărul total de contracte de muncă (inclusiv cu timp parţial), respectiv 6.679.220, rezultă că ponderea contractelor active cu normă întreagă în total contracte de muncă este de 86,63%. Raportat la populaţia activă a României (date de referinţă, 31 Martie 2024, INS), respectiv 8.417.300 persoane, numărul salariaţilor cu normă întreagă reprezintă un procent de 65,18% din populaţia activă. În privinţa datelor lunii iulie 2024, ne vom raporta la numărul de salariaţi în economie cu normă întreagă, respectiv 5.486.604″, mai arată analiza.
Numărul de angajaţi cu salariul minim pe economie garantat în plată (3.700 de lei) era de 718.477 de salariaţi în iulie 2024, cărora li se adăugau persoanele angajate cu salariul minim în agricultură/industria alimentară şi în construcţii.
Prin urmare, numărul total de salariaţi din economie angajaţi cu salarii minime (naţional sau sectorial) se cifrează la 998.530 de persoană, respectiv 18,2% din efectivul de salariaţi cu normă întreagă.
„Chiar dacă de la 1 iulie 2024 nu s-au majorat şi salariile minime sectoriale, este de aşteptat ca, odată cu o nouă majorare a salariului minim să existe presiune şi pentru majorarea acestora. O caracteristică a structurii salariilor din România este incidenţa mare a angajaţilor cu venituri mici (eng. Low wage workers)”, se menţionează în raport.
Mai mult decât atât, există o mare aglomerare de salariaţi în preajma salariului minim garantat în plată, arată cercetarea.
„Spre exemplu, dacă folosim metodologia Eurostat pentru a determina numărul angajaţilor cu salarii mici (în preajma salariului minim) ca fiind cei care câştigă până la 105% din salariul minim, avem următoarea situaţie potrivit datelor Inspecţiei Muncii, încadrându-i, pe datele din iulie 2024, în zona angajaţilor cu venituri mici pe toţi cei care au un câştig brut de până la 3.885 de lei. Astfel, potrivit calculelor pe baza datelor Inspecţiei Muncii pentru iulie 2024, în tranşele de venit 3.700-3.900 de lei (din care îi extragem pe cei 34.076 de lei plătiţi în industria alimentară/agricultură peste salariul minim sectorial de 3.456 de lei), un număr de 1.385.188 de salariaţi, respectiv 25% din forţa de muncă din România”, susţin economiştii.
Astfel, potrivit calculelor detaliate anterior în prezenta cercetare, o majorare a salariului minim brut pentru 2025 conform formulei rezultate din transpunerea Directivei (de unde rezultă un nivel al viitorului salariu minim “de referinţă” pentru 2025 în jurul valorii de 3.900 lei, care în urma negocierii ar putea urca până la 4.285 de lei), conduce la majorări salariale pentru 1.790.625 de salariaţi din România, respectiv 32,6%.
„Acest document a fost pregătit pentru Blocul Naţional Sindical şi reflectă opinia autorilor. Acest material nu reprezintă poziţia CE sau a Guvernului României, care nu poartă răspunderea modului în care informaţia conţinută în acest raport ar putea fi utilizată”, se mai precizează în raport.
Conform cercetării, rata inflaţiei îi afectează în principal pe cei cu venituri minime şi mici, motiv pentru care trebuie gândite măsuri complementare majorării salariilor în urma implementării Directivei, „pentru protejarea celor cu venituri acum ceva mai mari, dar tot mici raportate la distribuţia salariilor în economie”.
În ceea ce priveşte posibile efecte adverse ale majorărilor salariale de la 1 ianuarie 2025, statistic, majorarea salariului minim brut pe ţară se reflectă în cel puţin unul dintre următorii trei indicatori: creşterea şomajului, scăderea profitabilităţii firmelor care au angajaţi cu salariul minim brut, majorarea preţurilor (inflaţie), arată cercetarea.
„Se observă astfel că, în orizontul ultimilor 4 ani (2020-2024), rata şomajului nu este corelată cu majorările de salariu minim brut, o posibilă explicaţie fiind piaţa strânsă a forţei de muncă (dificultatea angajatorilor de a obţine personalul de care au nevoie pentru a-şi desfăşura activitatea), de unde putem trage concluzia că majorările de salariu minim brut din perioada 2020-2024 nu s-au transmis într-o majorare a ratei şomajului. Prin urmare, putem estima că noua majorare a salariului minim brut pe economie în urma aplicării Directivei se va transmite mai degrabă în rata inflaţiei, şi nu în şomaj. Or, cum rata inflaţiei îi afectează în principal pe cei cu venituri minime şi mici (ale căror venituri deşi cresc, în urma majorării ratei inflaţiei puterea de cumpărare nu urmează ritmul de creştere a veniturilor), trebuie gândite măsuri complementare majorării salariilor în urma implementării Directivei, pentru protejarea celor cu venituri acum ceva mai mari, dar tot mici raportate la distribuţia salariilor în economie”, se menţionează în analiza despre „Transpunerea în România a Directivei 2041/2022 privind salariile minime adecvate”, semnată de economiştii Radu Soviani şi Laura Braşoveanu.
Potrivit raportului, în aceste condiţii (translatarea în inflaţie, respectiv spirala salarii-preţuri) este necesar de gândit, pe termen mediu şi un alt instrument pentru a asigura un trai decent, nu doar adecvarea salariului minim (la condiţiile economice naţionale), pentru care Directiva este un prim pas, spre exemplu, tranziţia dinspre „salariu minim garantat în plată” spre „salariu de trai” (eng. living wage).
„Un „salariu de trai” ar trebui să aibă un nivel care să ofere un standard decent pentru un salariat şi familia sa. Asta înseamnă că trebuie să fie suficient pentru a acoperi nevoile de bază (hrană, apă, adăpost, haine, transport) şi să includă şi un venit discreţionar, care să permită şi oamenilor cu cele mai mici salarii să economisească pentru evenimente neprevăzute”, susţin economiştii.
Cercetarea arată că principala vulnerabilitate care poate fi identificată în urma aplicării Directivei este amplificarea unei spirale salarii-preţ (o bună parte din salariaţi vor avea salarii mai mari, iar angajatorii lor vor încerca să translateze în preţurile bunurilor şi serviciilor oferite aceste majorări, rezultând preţuri chiar şi mai mari).
„O astfel de vulnerabilitate poate fi limitată prin utilizarea unui mix eficient de politici economice, astfel încât, celelalte politici din mix (politica monetară, politica fiscală şi de venituri, politica ajustării structurale) să compenseze acest risc”, se mai precizează în raport.