Sursa foto: Pixabay
Un aspect dificil de evitat este prețul plătit pentru susținerea consumatorilor în perioada crizei energetice care se vede în acumulările de datorie publică, în vreme ce dobânzile în creștere reprezintă, pe viitor, o frână la adresa redresării rapide a prosperității zonei economice europene, atrage atenția analistul Claudiu Cazacu, consulting strategist în cadrul XTB România, casă de brokeraj pe burse internaționale.
Factura europeană pentru energie a bătut deja recordurile anul acesta, iar lunile cele mai reci abia acum urmează.
Guvernele au ales să intervină pentru a ușura, măcar în parte, costul care se revarsă asupra companiilor și cetățenilor. Acest lucru înseamnă, în timp, adăugarea de datorie care va fi, până la urmă, împovărătoare tot pentru cei care sunt, în prezent, protejați de unele din efectele cele mai severe.
Dincolo de soluții temporare, sau de o ,,îmblânzire” a bugetelor prin taxarea suplimentară a celor care realizează profituri excepționale în această perioadă, adevărata ușurare ar veni dintr-o scădere a prețurilor gazelor naturale și energiei electrice.
Prețul gazului natural a scăzut de la 223,05 EUR/MWh pe 28 septembrie la 161,95 de EUR/MWh pe 4 octombrie, revenind apoi până la 175,4 EUR/MWh la închiderea zilei de 5 octombrie.
Reluarea furnizării de gaze rusești pentru Italia via Austria a contribuit la un sentiment mai optimist al pieței, dar prețurile rămân în continuare foarte ridicate față de media anilor anteriori.
În plus, piața globală s-a pliat pe noul mediu, astfel încât importurile de gaz natural lichefiat (GNL) din diferite state, inclusiv din SUA, sunt la prețuri atât de ridicate, încât ministrul german al economiei Robert Habeck a declarat că e nevoie de solidaritate între parteneri în stabilirea prețurilor.
Ministrul Habeck a reamintit acțiunea concertată pentru a elibera din rezerve și a tempera prețul petrolului.
Dincolo de aspectul prețului, importantă rămâne, de asemenea, aprovizionarea fizică cu gaz, și evitarea unor alegeri foarte dificile în iarnă, între funcționarea industriei și confortul termic al cetățenilor.
Orizontul actual, cu rezerve de gaz umplute în proporție ridicată dă motive de optimism
„Totuși, scenarii greu de imaginat sunt în continuare posibile: Germania a mobilizat resurse pentru a proteja infrastructura energetică, și în condițiile tensionate pe partea de ofertă, spațiul de manevră este foarte redus pentru mai toate statele europene.Chiar și fără întreruperi suplimentare cu resurse, pene de curent sunt posibile, potrivit unor avertismente din partea Comisiei Europene”, transmite analistul XTB.
Răspunsurile guvernelor din Europa la criza indusă de scumpirea gazelor și energiei electrice au fost neuniforme, cu diferențe uneori ridicate între state, atât ca nivel al ,,scutului” din fonduri publice, cât și la aspecte de abordare și strategie.
Germania a propus un plan de 200 de miliarde de euro, reprezentând aproximativ 5% din PIB. Baza industrială germană a fost afectată de costul mare al energiei, tocmai în timp ce consumatorii își văd veniturile erodate de inflație.
Detalii urmează să fie oferite luna aceasta, dar criticile nu au întârziat să apară: Italia și Franța, prin vocile comisarilor europeni pentru Economie, Paulo Gentiloni, si pentru Piață Internă, Thierry Breton, au vorbit de nevoia de a realiza un plan comun, la nivel european, altfel statele cu spațiu fiscal mai restrâns ar avea de suferit.
Varianta propusă de 15 state, printre care Spania, Italia, Franța, Slovacia, România, este de a limita prețul gazului la importul în UE. Germania se opune, spunând că, dacă prețul nu va fi atractiv pentru furnizorii globali, Europa ar rămâne fără cantități suficiente, care ar pleca spre alte continente.
Măsurile de sprijin pentru a proteja companiile și populația de efectele crizei energiei au fost foarte variate: s-a mers pe tăieri sau reduceri de TVA în mai toate țările (excepție făcând Danemarca, Lituania, Luxemburg și Malta).
Transferuri către categoriile vulnerabile (compensări oferite celor cu venituri reduse), reprezintă, de asemenea, o soluție foarte răspândită, utilizată de toate statele analizate, în afara Ungariei și Maltei.
Limitări ale prețului energiei sau gazelor naturale furnizate companiilor sau populației au fost preferate de unele țări europene precum Austria, Bulgaria, Belgia, Estonia, Franța, Marea Britanie, Polonia, România, Slovacia, Spania, Ungaria și propuse spre implementare în Cehia și Germania.
Plafonarea prețului gazului folosit pentru producerea de electricitate la 50 EUR/MWh a fost acceptată în primăvară, pentru 12 luni de CE pentru Spania și Portugalia, care au folosit pentru acoperirea costului o taxare a tranzitului energiei între Franța și Spania sau suprataxarea celor care beneficiază de pe urma acestei plafonări.
Potrivit ultimelor raportări, inflația din Spania a coborât la 9% în septembrie, în timp ce în Germania inflația a urcat spre 10%.
Costul energiei a fost un motor al inflației, în zona Euro prima estimare fiind de creștere de la 9,1% la 10% în luna septembrie.
Franța se bucură de o inflație care a scăzut din nou, în septembrie, la 5,6%, aproape jumătate față de media zonei Euro
,,Scutul” unor plafoane relativ scăzute la energie și gaz, impuse de acum un an, este secretul celei mai scăzute inflații din zona Euro, dar prețul este un deficit bugetar estimat la 5% din PIB anul acesta.
În demersul lor de limitare a daunelor aduse de scumpiri, în aproximativ jumătate din cazuri, guvernele europene au utilizat și alte opțiuni, precum plafonări sau scutiri de plata tarifelor de transport al gazelor sau energiei electrice.
Ca dimensiune, în procente din PIB, Marea Britanie este pe primul loc cu 6,5% potrivit estimărilor oferite de think tank-ul belgian Bruegel, însă dacă planurile germane vor fi duse la bun sfârșit, contribuția de 2,8% din PIB de până acum va ajunge la aproape 8%, cumulat, în 2024.
Italia a alocat 3,3% din PIB până acum, Spania și Franța 2,9%, Olanda 2,7%. În regiune, România cu 2,9% e depășită doar de Croația, cu 4,1%, și de Letonia, cu 3,2%.
Polonia cu 1,9% și Cehia cu 1,2% din PIB pentru protejarea entităților vulnerabile sunt în urma cheltuielilor relative la dimensiunea economiei din România.
În viitor, cifrele prezentate vor fi foarte probabil modificate, având în vedere fluctuațiile ample ale prețurilor energiei și gazelor naturale, care pot mări sau comprima factura suportată din fondurile publice.
Un aspect e, însă, dificil de evitat: prețul plătit pentru susținerea consumatorilor în perioada crizei energetice se vede în acumulările de datorie publică, iar dobânzile în creștere reprezintă, în viitor, o frână la adresa redresării rapide a prosperității zonei economice europene.