Un studiu al think tank-ului liberal francez GenerationLibre relansează dezbaterea privind efectele măsurilor sanitare, după ce a concluzionat că restricțiile impuse în Franța au salvat în total 500.000 de ani de viață, dar au contribuit în același timp la pierderea a 1,2 milioane de ani, din cauza sărăcirii unei părți a populației, scrie Le Figaro.
GenerationLibre, recunoscut pentru entuziasmul foarte redus față de politicile de restricționare a libertăților adoptate în ultimul an în Franța, a cuantificat efectele carantinelor consecutive în număr de ani de viață pierduți sau câștigați. „Obiectivul nu este de a stabili dacă ar trebui sau nu să carantinăm țara”, avertizează directorul general al GenerationLibre, economistul Maxime Sbaihi, „ci de a propune o primă tentativă de evaluare a consecințelor carantinei care să reconcilieze economia și sănătatea. A le opune pe cele două nu are niciun sens, deoarece sunt legate intim: atunci când situația economică se degradează, persoanele persoanele ale căror venituri scad pierd de asemenea și în speranța de viață”.
500.000 de ani de viață salvați
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
În detaliu, studiul modelează efectele benefice și nefaste pentru a le compara ulterior. „Anii de viață câștigați” sunt calculați pe baza unui „model de vârstă”, a explicat epidemiologul Henri Leleu. Acest model constă în studierea efectelor reducerii interacțiunilor sociale asupra circulației virusului, pe un eșantion considerat reprezentativ la nivelul țării, și simulând interațiunile normale (la școală,. seara, în locurile publice și în funcție de obiceiurile fiecărei clase de vârstă). Transmisia virusului este apoi studiată plecând de la parametrii epidemiologici oferiți de Instititul Pasteur. Modelul , este apoi comparat cu situația trăită lună de lună de la în ceputul crizei, pe măsură ce restricțiile și aplicarea gesturilor de distanțare socială au limitat interacțiunile, potrivit parametrilor transmiși lunar de Santé Publique France.
Modelul concluzionează că circa 100.000 de decese au fost evitate grație politicilor de limitare a libertăților – și este vorba de o „estimare în sus”, precizează Henri Leleu. Datele sunt coroborate cu speranța de viață medie a persoanelor decedate de Covid-19 (81 de ani) și cu comorbiditățile. În medie, deci, persoanele al căror deces a fost evitat ar fi putut trăi cinci ani în plus. Cum carantinele au permis salvarea a 100.000 de vieți, rezută salvarea a 500.000 de ani de viață.
Henri Leleu crede că cifra obținută este rezonabilă, în condițiile în care se situează la o medie între studiile mai severe legate de eficiența reală a carantinelor (o estimare bazată pe datele din Africa de Sud nu menționa decât 20.000 de decese evitate) și cele mai optimiste (un studiu publicat în revista Nature de cercetătorii de la Imperial College estima 245.000, dar Henri Leleu spune că aceste date neglijează faptul că „în absența politicilor de carantinare, indivizii își ajustează comportamentul în fața riscului de a fi infectați și își restrâng de manieră voluntară interacțiunile sociale”).
1.200.000 ani de viață sacrificați
Pe celălalt taler al balanței, efectele nefaste ale carantinelor sunt evaluate prin prisma impactului pe care restricțiile le-au avut asupra economiei și, pe cale de consecință, asupra nivelului de venituri al populației.
La bază se află ideea că speranța de viață este direct corelată cu nivelul mediu de venituri.
„Decizia politică de a impune restricții stricte la nivel național a provocat în 2020 cea mai gravă recesiune economică de după război”, argumentează politologul Kevin Brookes, director de studii la GenerationLibre, care reamintește că potrivit statisticilor oficiale „un sfert din familii a declarat că situația financiară s-a degradat de la începutul carntinelor”.
Efecte care lovesc mai degrabă în salariații din privat și profesiile independente decât în pensionari și funcționari. Dar în special tinerii. În concluzie, spune studiul, 5 milioane de persoane s-au confruntat cu o pierdere de venituri de la prima carantină și 1 milion au căzut în sărăcie, după cum arată datele Secours catholique (Franța a depășit în acest an pragul simbolic de 10 milioane de săraci).
În funcție de durata acestei declasări sociale bruște, care depinde printre aletele de eficiența politicilor de relansare, de reinserție și reducere a șomajului care vor fi aplicate, se conturează mai multe scenarii. Think Tank-ul estimează că cea mai probabilă ipoteză este că această pierdere de venituri va fi resorbită în 5 ani. Ținând cont de impactul acestei declasări asupra speranței de viață, circa 1.200.000 ani de viață ar fi fost pierduți sub efectul încetinirii economiei și al sărăcirii unei părți a populației.
Iar studiul, precizează Kevin Brookes, «pornește de la ipoteze conservatoare și nu ține cont de anumite efecte indirecte, în special cele psihologice, ale carantinei asupra speranței de viață. Nu ține cont nici de deteriorarea educației care a afectat un anumit număr de tineri și care ar putea fi penalizați în momentul în care vor intra pe piața muncii”.
Ar fi fost deci mai bine să nu se impună nicio carantină? Maxime Sbaihi nu poate oferi un răspuns: „Ar fi prea facil să judecăm după date pe care nu le aveam la acea epocă”. Și îl citează pe Churchill : „În situații de urgență, o trime din informațiile de care dispui sunt contradictorii, o treime sunt false și o treime sunt nesigure”.