Screenshot X
China ne-a obișnuit cu miracole economice. În ultimii 25 de ani, a trecut de la statutul de țară înapoiată la superputere globală, de la „Fabrica lumii” la gigant tehnologic, de la economie închisă la cel mai mare exportator internațional. În aceeași perioadă, a devenit și principalul poluator mondial și lider în tranziția energetică, scrie Corriere della Sera.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Cum a reușit?
Totul a început în 2001, odată cu aderarea Beijingului la Organizația Mondială a Comerțului: creșterea economică a explodat, iar cererea de energie, în principal pe bază de cărbune, a crescut vertiginos.
A început să își pună întrebarea cum să realizeze securitatea energetică fără a depinde de țările producătoare de petrol și gaze.
Începând cu 2006, China a depășit Statele Unite ca principal emițător de CO2 din lume. Poluarea din orașe devenea o problemă de sănătate: potrivit Băncii Mondiale, 16 din cele mai poluate 20 de orașe din lume se află în China.
Între timp, revoltele populare din ce în ce mai numeroase împotriva aerului toxic au început să devină o problemă politică.
În acest context, (securitatea energetică și limitarea protestelor) a apărut decizia de a investi în tehnologii ecologice.
În 2005, Beijingul a adoptat Legea Energiei Regenerabile, prima lege care stimulează companiile de electricitate să investească în surse regenerabile.
În 2009, a fost introdus „Golden Sun”, un plan de dezvoltare a energiei fotovoltaice pe piața internă, cu subvenții de până la 70% din investiții.
În același an, Beijingul a lansat „Zece Orașe, O Mie de Vehicule”, un program de subvenționare pentru vehiculele electrice și instalarea de stații de încărcare.
Companiile chineze și-au compensat decalajul tehnologic prin achiziționarea de utilaje și expertiză de la parteneri occidentali interesați de forța de muncă locală cu costuri reduse și de vasta piață estică.
Acest schimb a avut, însă, un singur câștigător: până în 2010, China era principalul producător mondial de panouri solare și turbine, iar trei ani mai târziu a depășit Germania, preluând și ea conducerea în ceea ce privește capacitatea fotovoltaică instalată.
O nouă accelerare a venit în 2015 cu „Made in China 2025”, un plan pe zece ani prin care Beijingul și-a propus să obțină autonomie de producție în 10 sectoare cheie, concentrându-se pe energia verde. Proiectul a garantat împrumuturi cu dobânzi mici și subvenții pentru cercetarea științifică.
Modelul de bază este bine stabilit: Beijingul identifică sectorul strategic de finanțat, iar companiile răspund, își cresc producția, depun brevete și își sporesc competitivitatea. Când piața se maturizează, statul reduce sau elimină subvențiile. Această strategie elimină companiile mai puțin robuste, în timp ce cele mai eficiente își consolidează poziția pe piețele interne și internaționale.
În același timp, Beijingul obține concesii pentru materii prime în Africa. În prezent, controlează 41% din producția de cobalt și 28% din producția de cupru în Republica Democrată Congo, 25% din producția de mangan în Gabon, 40% din producția de uraniu și 80% din producția de bauxită pe întreg continentul. De asemenea, rafinează majoritatea materialelor esențiale pentru industria green: 95% din grafit, 92% din pământuri rare, 70% din litiu și 21% din nichel.
Datorită, în parte, controlului extins asupra lanțurilor de aprovizionare globale, conform raportului Laboratorului de Politici Industriale Net Zero al Universității Johns Hopkins, investițiile companiilor chineze în tehnologii verzi în străinătate au depășit 220 de miliarde de dolari în ultimii trei ani.
Eficiența și inovația sunt asigurate și de centrele de producție unde companiile, centrele de cercetare, serviciile logistice și producătorii de componente lucrează împreună. Acesta este cazul metropolelor Hefei și Shenzhen, care au devenit adevărate centre ale economiei verzi. În cele din urmă, țara investește masiv în educație. În fiecare an, aproximativ 3,5 milioane de studenți absolvă discipline STEM, și sunt disponibile aproape 50 de programe de studii dedicate chimiei și metalurgiei bateriilor, asigurând o forță de muncă înalt calificată.
Astăzi, companiile chineze controlează 60% din piața globală a turbinelor eoliene, peste 80% din producția de panouri solare și depun 75% din cererile de brevet pentru energie curată la nivel mondial. 2025 va fi un alt an record: 510 gigawați de energie solară și eoliană sunt în construcție la scară industrială, comparativ cu 89 în UE și 41 în Statele Unite.
Aceeași tendință se observă și în cazul vehiculelor electrice, un sector care a primit subvenții de aproape 231 de miliarde de dolari în 15 ani. În 2013, China a produs doar 18.000 de vehicule electrice; până în 2024, această cifră ajunsese la 11 milioane. Până în 2025, una din două mașini vândute în China va fi electrică. Această performanță a fost realizată și datorită dezvoltării unei rețele extinse de încărcare.
La mijlocul lunii iulie 2025, țara avea 16,7 milioane de puncte de încărcare, dintre care 3,9 milioane au fost instalate în primele șapte luni ale anului. Cei trei giganți Huawei, CATL și BYD au introdus sisteme capabile să încarce mașinile în doar 5 minute. Producătorii auto au deschis filiale în Spania, Ungaria, Thailanda, Brazilia și Maroc și controlează peste 50% din piața globală.
Nu este surprinzător, așadar, că cinci dintre primii 10 producători globali de baterii pentru mașini electrice sunt chinezi, deținând aproape 65% din piața globală.
Potrivit ONG-ului Global Energy Motor, cu sediul în California, în 2024, 44% din energia solară și eoliană la nivel mondial a fost produsă în China. Aceasta este o creștere mai mare decât totalul combinat al Uniunii Europene, Statelor Unite și Indiei. Și, deși sursele regenerabile, combinate, nu ating 10% din cerere, emisiile de CO2 din China au scăzut constant în ultimele 12 luni, o tendință fără precedent (în afara perioadei Covid-19). Acest lucru se datorează în mare parte extinderii energiei solare și eoliene, care produc energie la costuri reduse și generează peste un sfert din energia electrică a țării.
Deși politicile de subvenționare pe scară largă au redus prețurile tehnologiilor verzi cu 60-90%, acestea au alimentat și dumpingul comercial pe piața occidentală, inundată de produse low-cost. Dacă în 2008, continentul nostru reprezenta 60% din producția globală de panouri solare, până în 2022, companiile din UE scăzuseră la 1% din producția globală de wafer solare, 0,4% din celule și doar 2-3% din module.
De-a lungul anilor, supraproducția și războiul prețurilor lansat de Beijing au subminat, de asemenea, industria fotovoltaică chineză: din 2024, potrivit “Bloomberg”, sectorul a acumulat pierderi de aproximativ 60 de miliarde de dolari, cu pierderea a 87.000 de locuri de muncă. Industria care produce panouri solare și mașini electrice vândute în întreaga lume continuă să fie alimentată în principal de cărbune, care reprezintă 61% din energia utilizată în China, urmat de petrol (18,3%) și gaze naturale (7,9%).
În regiunea autonomă Xinjiang, parcul solar Midong, cel mai mare din lume, a fost construit în doar patru ani. Cu 5,2 milioane de panouri fotovoltaice și o capacitate instalată de 3,5 GW, este capabil să satisfacă cererea anuală de energie electrică a Luxemburgului.
Studiul “Respectarea drepturilor în energia regenerabilă”, realizat de ONG-ul Anti-Slavery International, denunță: “Producția de componente esențiale pentru modulele solare și bateriile vehiculelor electrice în regiune este strâns legată de utilizarea muncii forțate impuse minorității uigure de către guvernul chinez”.
China, cu cei 1,4 miliarde de locuitori ai săi, rămâne cel mai mare poluator din lume, reprezentând peste 31% din emisiile globale. Dependența sa de combustibilii fosili este menită să continue, având în vedere că anul trecut a început construcția celui mai mare număr de noi centrale electrice pe cărbune din ultimul deceniu (94,5 GW).
În acest ritm, va fi foarte dificil să se respecte angajamentele Acordului de la Paris, prin care China s-a angajat să reducă emisiile cu 65% față de 2005 și să atingă neutralitatea climatică până în 2060.
Așadar, felicitări chinezilor pentru că și-au corectat cursul și s-au concentrat pe energiile regenerabile, dar mai este mult de parcurs până când China poate fi definită drept un “model ecologic”, așa cum ar susține propaganda Beijingului.
