Sursa foto: Nikolay DOYCHINOV / AFP
Germania a fost cel mai greu afectată de sfârșitul de facto a livrărilor de gaze rusești către Europa de Vest și, deși este încă prea devreme pentru a da un verdict clar pentru economia de vârf a Europei, o iarnă caldă și caverne de gaz pline au oferit o perioadă de liniște, scrie Reuters.
Cum a răspuns Germania la pierderea gazului rusesc?
Germania a lansat o strategie pe mai multe niveluri pentru a controla cererea și sursele alternative în urma invaziei Rusiei în Ucraina și a scăderii ulterioare a livrărilor de gaze. Furnizarea prin conducta Nord Stream 1 a fost oprită la sfârșitul lunii august 2022.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Germania primește acum mai mult gaz din Europa și Norvegia învecinate, cumpărând gaz natural lichefiat (GNL) prin intermediul terminalelor europene existente și construind noi terminale GNL pe coastele germane, precum și realizând economii de gaze.
Până acum, nu au existat urgențe de aprovizionare sau raționalizare. Industria a redus producția pentru a evita prețurile vertiginoase ale gazului.
Stocurile de gaze sunt pline la 89%, suficient pentru a duce Germania până la sfârșitul lunii martie chiar și într-o perioadă rece prelungită, conform celor mai recente statistici, înainte de a începe reumplerea în sezonul de depozitare din aprilie până în septembrie.
Micile importuri rusești prin Ucraina continuă, dar riscă constant să fie reduse.
Cât a costat?
Până la sfârșitul anului 2022, creditoarea de stat KfW, care servește ca stabilizator financiar al sectorului energetic al Germaniei, a cheltuit 17 miliarde de euro (18 miliarde de dolari) pentru umplerea cavernelor de stocare a gazului, 4 miliarde pentru cumpărarea de GNL și 9 miliarde pentru cumpărarea de gaze din surse non-ruse.
Norvegia a înlocuit Rusia ca principal furnizor de gaze al Germaniei în 2022, reprezentând o treime din importuri. Belgia și Țările de Jos au contribuit, de asemenea, la reducerea decalajului.
În general, importurile de gaze naturale ale Germaniei au scăzut cu 12 % în 2022.
Pot GNL și depozitele pline evita o criză?
Germania a avansat rapid în construcția de unități plutitoare de stocare și regazificare a GNL (FSRU) în patru locații. În total, șase astfel de facilități sunt fie în funcțiune, fie în curs de planificare, dintre care cinci sunt închiriate de Berlin.
Ministrul Economiei, Robert Habeck, a declarat săptămâna aceasta că 14 miliarde de metri cubi (bcm) de GNL pe an pot fi deja primiți în primele trei, iar acest lucru se va dubla, avansând mult către reducerea dependenței de cei aproximativ 55 de miliarde de metri cubi pe care Rusia i-a pompat prin Nord Stream 1.
Proiecțiile anterioare ale guvernului și analiștilor erau pentru un posibil decalaj anual de 30 de miliarde de metri cubi, reprezentând o treime din consumul anual.
Unii susțin că decalajul poate fi ignorat pentru moment, dacă se calculează mai multe creșteri ale fluxurilor intra-europene și mai multe economii și dacă ipotezele optimiste cu privire la vreme sunt valabile.
Poate cererea din China amenința furnizarea?
Germania poate fi optimistă în ceea ce privește evitarea unei penurii de gaz în această iarnă, potrivit autorităților de reglementare în domeniul energiei, dar trebuie să economisească în continuare gaz, să devină mai eficientă din punct de vedere energetic și să-și umple depozitele pentru iarna 2023-24.
Agenția Internațională pentru Energie (IEA) a declarat că o redresare a cererii post-COVID în China generează incertitudine asupra pieței globale a energiei, ca urmare a avertismentelor de luna trecută că UE s-ar putea confrunta cu deficit de gaze dacă economia chineză revine.
Vor exista rivalități mari și posibil războaie de prețuri în jurul încărcăturiloe de GNL, în timp ce terminalele terestre fixe pe care Germania intenționează să se bazeze pe termen lung sunt încă câțiva ani distanță.
Iar limitele de preț ale gazului din Uniunea Europeană ar putea contribui la redirecționarea mărfurilor din Europa.
Cât de importantă este vremea?
Sezonul de iarnă actual este blând acum, dar temperaturile nu pot fi prezise serios cu mai mult de două săptămâni înainte, cu atât mai puțin cu 12 luni înainte, oferind suficientă incertitudine cu privire la situația în care vor fi stocurile de gaze la sfârșitul lunii martie.
Ca regulă generală, Germania își epuizează stocurile cu o rată de aproximativ 1% pe zi dacă temperaturile scad sub zero grade, a spus autoritatea de reglementare.