Industria serviciilor de afaceri a crescut constant ca valoare în ultimii ani. Cu venituri de 9 miliarde euro și circa 180.000 de angajați, industria se află pe locul al patrulea în topul contribuției la PIB, cu un procent de 5,4%.
Asociația Business Services România (ABSL) a marcat recent 10 ani pe piața din țara noastră, iar la evenimentul de sărbătorire a arătat că industria de profil are nevoie să se reinventeze pentru a rămâne relevantă și în următorii zece ani și pentru a-și asigura o creștere anuală de 3-5%.
Creșterea valorii PIB pe cap de locuitor și a salariilor către media europeană sunt motive pentru o oarecare îngrijorare. Dacă ne uităm la situația similară prin care au trecut state vecine, precum Cehia, Ungaria sau Polonia, putem poate observa că după o perioadă lungă de creștere, industria serviciilor de afaceri din aceste state a intrat într-o perioadă de stagnare sau chiar regres.
Pe lângă factorii economici, cei geo-politici sunt la fel de relevanți. Războiul din Ucraina a oprit cel puțin pentru o perioadă investițiile în această țară, dar după terminarea lui, în contextul în care Ucraina va avea acces la UE, o parte dintre investițiile viitoare vor putea fi direcționate acolo, atrase în special de oportunități mai ample în arbitrajul costului forței de muncă.
Servicii cu valoare adăugată mare – primul pas pentru reinventarea industriei din România
Există o percepție generală conform căreia calitatea serviciilor din Europa este superioară altor regiuni, aspect care justifică într-o oarecare măsura costurile mai mari plătite pentru serviciile livrate din CEE. „Pentru a continua să generăm o creștere sustenabilă în această zonă, este nevoie de o migrare masivă către servicii cu valoare adăugată mare, susținute de automatizare la scară largă. Sunt astfel compensate o parte din costurile mai ridicate, crescând productivitatea”, se arată în comunicarea ABSL.
„De asemenea, pe termen lung este important să schimbăm tendința clientului final de a compara costul unui angajat în industria serviciilor de afaceri din România cu costul echivalent în țara care achiziționează servicii, către o comparație a prețului pe unitate livrată (e.g. costul procesării unei facturi aici vs. țara clientului final).”
Abilitatea de a vorbi multe limbi străine a fost întotdeauna un avantaj pentru România. Însă software-ul de traducere instantanee va reduce mai devreme sau mai târziu acest avantaj. Pentru a ne menține relevanți în această sferă, va trebui sa îmbinăm abilitățile lingvistice cu cele tehnice în sfera serviciilor cu valoare mare adăugată. Este ușoară traducerea noțiunilor de pe o factură, în așa fel încât aceasta să fie procesată corect folosind un software, însă nu este deloc facilă traducerea noțiunilor complexe legate de cercetarea dezvoltării unui produs nou în sfera ingineriei , de exemplu.
Un alt avantaj competitiv pe care ar trebui să clădim în viitor este calitatea și motivația factorului uman (ex. atitudinea față de muncă și sarcinile de serviciu ale unui profesionist în România comparativ cu locații alternative) .
Apropierea culturală va rămâne importantă și în următorii ani, de aceea țările europene aflate în topul industriei vor avea un avantaj și vor fi preferate în detrimentul țărilor care nu se află în proximitate.
Factorul uman face diferența în alegerea investitorilor
Există o serie de factori care vor continua să influențeze recrutarea și dezvoltarea resursei umane în perioada următoare.
În primul rând creșterea migrației tinerilor pe care industria noastră îi recrutează. Exista un trend în rândul celor care au avut părinții plecați în vestul Europei sau urmează studii în afara țării să își continue cariera și viata acolo.
Acest fenomen, combinat cu scăderea natalității și renunțarea la educația superioară, face ca numărul celor care alimentau creșterea industriei să scadă. Scăderea numărului de tineri angajați duce la creșterea competiției pe piața forței de muncă și a salariilor, iar lipsa acestei resurse poate să împiedice România în atragerea noilor proiecte sau procese care să fie livrate de aici.
Calitatea educației este un alt aspect care impactează dezvoltarea. Statisticile demonstrează că există o corelație între rata multianuală a creșterii PIB-ului și rezultatele obținute la testele PISA de către media populației, iar acestea sunt din ce în ce mai mici.
Mai mult, un raport Eurostat din 2021 arată că doar 23% dintre românii cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani sunt absolvenți ai unei forme de învățământ superior, media europeană situându-se la 41%. Pe lângă faptul că suntem aproape la jumătate față de această medie, deși s-au făcut unele schimbări importante, observăm în continuare o discrepanță îngrijorătoare între programele învățământului primar/ secundar și nevoile din principalele industrii generatoare de locuri de muncă pentru România – atât din punct de vedere al numărului de locuri/ absolvenți, cât și al curiculei oferite.
Ocupațiile din industria de business services care în trecut necesitau în mare parte un grad scăzut de competențe, solicită acum din ce în ce mai mult competențe de nivel mediu sau avansat. Aproape toate companiile, dar și instituții ale statului, au digitalizat multe procese în ultimii ani, iar acest lucru a adâncit și mai mult nevoia de specialiști cu competențe ridicate în IT.
Ultimul raport ABSL a arătat cum, din ce în ce mai mult, tranzacțiile repetitive migrează către automatizare, nemaifiind nevoie aproape deloc în unele cazuri de intervenția umană. Sistemul educațional trebuie să producă absolvenți care stăpânesc deja destul de bine conceptele digitale de bază și chiar să fie certificați pe anumite tehnologii încă de pe băncile facultății. Astfel, ei vor putea să intre mult mai ușor în scena revoluției digitale și să se concentreze să crească încă din primii ani de experiență către serviciile cu valoare mare adăugată, acelea ce nu vor putea fi automatizate.
De asemenea, creșterea industriei depinde și de abilitatea companiilor de a califica oamenii la nivel local, printr-un sistem personalizat și mai puțin centralizat comparativ cu cel de acum.
Mai ales la nivelul capitalei, competitivitatea este foarte ridicată, iar acest aspect coroborat cu fenomenul migrației, poate determina o scădere a calității serviciilor oferite, ceea ce, în timp poate duce la o scădere a cererii pentru astfel de servicii dacă nu anticipăm si acționăm preventiv.
Munca în sistem hibrid poate susține creșterea industriei și a comunităților locale
Înainte de pandemie marile orașe atrăgeau angajații prin faptul că principalele companii erau concentrate acolo și deși costul vieții era unul mai ridicat și salariile erau mai mari decât în orașele mici. Cu toate că peste 60% din companii au implementat un model de lucru hibrid, realitatea este că foarte puțini angajați vin des la birou, mulți dintre ei preferând în continuare să lucreze exclusiv de acasă. Acest “acasă” în multe cazuri nu mai înseamnă același oraș cu locul unde este biroul, chiar dacă asta înseamnă că periodic angajații trebuie să vină și la birou pentru 1 – 2 zile. De teamă că vor pierde personal, foarte puțini angajatori vor alege să calculeze salariul în funcție de locul de unde este livrată telemunca, iar acest criteriu va continua să fie un catalizator pentru a lucra de oriunde.
Acesta practică, pe de-o parte lărgește accesul companiilor la noi candidați, nefiind obligați să se limiteze la orașul în care au sediul și pe de altă parte contribuie la creșterea economică și a altor zone din România.
Prin urmare, pentru a continua trendul de creștere din ultimii zece ani, industria serviciilor pentru afaceri are nevoie să se reinventeze. Automatizarea și tehnologizarea vor permite creșterea productivității si trecerea la servicii cu valoare adăugată mare, mai bine plătite și unde ne vom putea diferenția față de acele regiuni care au prețuri ale forței de muncă scăzute.
În paralel, este nevoie ca administrația centrală să aloce mai multe resurse pentru dezvoltarea educației pe termen lung, adaptată la cerințele pieței de muncă actuale, nu bazată pe creșterea incrementală a unor ramuri industriale istorice care nu mai joacă un rol important în viitorul economiei europene.